Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 729
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 197 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 3. și.N - COMISIA JUDEȚEANĂ APLICAREA.:. ȘI NR.3. având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat recurentul - reclamant lipsind intimații AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 3..N - COMISIA JUDEȚEANĂ APLICAREA.:. ȘI NR.3.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 9.09.2009 și 15.09.2009 s-au depus la dosar din partea intimaților întâmpinări prin care se solicită și judecarea cauzei în lipsă iar din partea recurentului s-au depus acte în susținerea motivelor de recurs, după care:
Recurentul - reclamant arată că aluat cunoștință de conținutul întâmpinărilor depuse la dosar și nu are de formulat cereri noi.
Nemaifiind chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul - reclamant având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În susținerea motivelor de recurs arată că această acțiune a fost formulată încă din anul 2004. făcut dovada calității de refugiat motiv pentru care solicită anularea hotărârii și deciziei emise de. A depus dovadă certă că părinții săi au deținut firmă încă din anul 1937.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- reclamantul a formulat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 3. și Prefectura Județului N, contestații împotriva deciziei nr. 2243/12 noiembrie 2008 prin care a fost respinsă contestația împotriva Hotărârii nr. 132/20 august 2008 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 3.
Prin sentința civilă nr. 197/CA/07 mai 2009 a fost respinsă acțiunea, considerentele primei instanțe fiind următoarele:
Reclamantul a formulat cerere pentru a beneficia de prevederile Legii 291/2003. În cererea adresată Comisiei Județene reclamantul a arătat că are calitate de refugiat și că părinții săi au avut în comuna, județul aflată în prezent pe teritoriul M proprietăți imobiliare precum: casă cu destinație de locuințe și magazin cu suprafața de cca. 400. anexe gospodărești (grajd, magazii, beci, bucătărie de vară) cu suprafața de cca. 1500.p precum și teren de apă cu suprafața de cca. 50 ha. În referatul de prezentare al Dosarului nr.57 Comisia județeană a propus respingerea cererii motivat de faptul că reclamantul nu face dovada refugiului foștilor proprietari deposedați. Prin Hotărârea nr.132/20.08.2008 cererea reclamantei a fost respinsă. Contestația formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr.132/20.08.2008 a fost respinsă prin Decizia nr.2243 din 12.11.2008 a reținut că nu se face dovada calității de refugiat a autorului reclamantului. Nu a fost depusă o declarație de notorietate care să ateste că este HG aceeași persoană cu.HG În cuprinsul aceleiași decizii mai reține că în vederea dovedirii dreptului de proprietate a autorilor asupra bunurilor pentru care se solicită despăgubiri este depusă dovada corespondenței cu Arhiva Națională a Autoritatea publică pârâtă a considerat că această corespondență este insuficientă pentru dovedirea dreptului de proprietate.
Examinând înscrisurile depuse de instanța reținut că reclamantul face dovada calității de refugiat însă nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru considerentele care urmează:
Calitatea de refugiat poate fi dovedită conform regulii cu acte doveditoare eliberate de autorități și în mod excepțional cu declarația autentică a solicitantului însoțită de declarația autentică a cel puțin doi martori.
Admisibilitatea probei excepțional prevăzute a declarațiilor martorilor este condiționată de dovada imposibilității procurării acestor înscrisuri. Dovada imposibilității procurării acestor înscrisuri poate fi făcută prin corespondența purtată de reclamant cu instituțiile din România și Republica M abilitate să producă aceste documente.
Reclamantul depune la dosar adresa cu nr.28204/04.11.2008 emisă de Primăria H (fila 214). De asemenea reclamantul depune adresa cu nr.2063/28.02.2003 emisă de Arhivele Naționale Direcția Județeană V (fila 79) prin care i se comunică faptul că nu au fost depistate documente referitoare la refugierea familiei sale din în România. Prin înscrisurile astfel depuse reclamantul face dovada imposibilității procurării actelor doveditoare certificate de autorități cu privire la refugiu (conform prevederilor art.2 alin.5 din G nr.1120/2006) și are deschisă posibilitatea de a face dovada cu declarații autentificate în acest sens. Declarațiile autentificate depuse la dosar date de martorii, și - fac dovada refugiului reclamantului, conform prevederilor art.2 alin.4 din nr.HG 1120/2006.
Cu privire la dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile potrivit nr.HG1120/2006 sunt necesare de asemenea acte doveditoare certificate de autorități. Numai în mod excepțional dovada proprietății poate fi făcută cu declarații autentificate. Admisibilitatea dovezii cu declarații autentificate este condiționată de dovada imposibilității de a procura înscrisurile necesare. Conform prevederilor art.2 alin.5 din nr.HG 1120/2006, reclamantul trebuia să facă dovada demersurilor făcute pentru a intra în posesia acestor documente depunând copii ale corespondenței purtate cu instituțiile din România și Republica M abilitate să producă aceste documente. Reclamantul depune la dosar adresa cu nr. C/23682/28.12.2006 emisă de Direcția Arhive Naționale Istorice Centrale din România precum și adresa cu nr.24-12/12845 din 23.04.2007 emisă de Arhiva Națională a Mp rin care i s-a comunicat că nu se dețin informații care ar confirma averea mobilă și imobilă deținută de.
Se constată că reclamantul nu face dovada unei corespondențe purtate cu unitatea administrativ - teritorială locală respectiv Primăria.
Or, principala instituție abilitată care ar putea eventual să producă documente privind proprietățile imobiliare deținute de autorul reclamantului este tocmai Primăria. Numai în subsidiar reclamantul putea apela la informațiile pe care i le-ar fi putut oferi autoritățile publice centrale - Arhivele Naționale ale României și
În lipsa unei corespondențe purtate cu autoritatea publică locală (indiferent de rezultatul care l-ar fi avut această corespondență) reclamantul nu face dovada imposibilității procurării actelor doveditoare certificate de autorități referitoare la dreptul de proprietate. Implicit, nefăcând dovada imposibilității procurării actelor necesare reclamantul nu poate face uz de dovada excepțională a declarațiilor autentificate referitor la dreptul de proprietate.
Așa cum a susținut și pârâta instanța constată insuficiente înscrisurile probatorii referitoare la corespondența purtată cu autoritățile publice centrale Arhiva națională a M și Direcția Arhive Naționale Istorice centrale din România.
Faptul că aceste autorități publice centrale nu dețin informații datând din 1940 cu privire la averea autorului reclamantului nu echivalează cu imposibilitatea reclamantului de a procura acte doveditoare certificate de autorități. Lipsa unei corespondențe purtate tocmai cu unitatea administrativ - teritorială locală echivalează cu neepuizarea demersurilor necesare obținerii actelor certificate de autorități, motiv pentru care respingerea de către pârâtele din cauză a cererii reclamantului este legală.
Pentru motivele de mai sus acțiunea reclamantului a fost respinsă.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul criticând soluția pentru următoarele motive:
În mod greșit a respins prima instanță acțiunea, considerând că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor și a unei corespondențe purtate cu unitatea administrativ - teritorială locală, Primăria comunei.
Instanța nu a ținut cont de toate probele și argumentele aduse în susținerea acțiunii.
Mai mult, Legea nr. 3. în forma sa inițială, nu prevedea necesitatea procurării de dovezi privind imposibilitatea procurării de înscrisuri, această cerință fiind introdusă prin Legea nr. 171/2006 de modificare a Legii nr. 3. și a nr.OG 1120/2006, astfel că i s-a cerut reclamantului să completeze dosarul nr. 57/2003 cu respectivele dovezi.
În acest sens, reclamantul și-a completat documentația cu o serie de înscrisuri, printre care și acte autentice certificate de autorități, care conțin mențiunea de "refugiat".
Instanța de fond a apreciat că în mod greșit probele prezentate, reținând că "lipsa unei corespondențe" cu autoritatea locală din republica M, indiferent de rezultat, "nu e motiv temeinic", întrucât, potrivit legii arhivelor din respectivul stat, instituțiile publice nu arhivează documente scrise, având obligația de predare către Arhivele Naționale spre păstrare.
A mai susținut recurentul că nu există prevedere expresă privind obligativitatea inițierii unei corespondențe cu instituțiile publice locale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă, nr.OUG 58/2003, Legea nr. 3. Legea nr. 171/2006, nr.OG 1120/2006, Legea nr. 16/1996, Legea nr. 554/2004.
În susținerea recursului, au fost depuse la dosar înscrisuri.
prin întâmpinare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamantul nu a produs acte certificate de autorități privind dovada refugiului și a proprietății bunurilor care solicită despăgubiri, apelând la declarațiile unor martori, conform dispozițiilor art. 2 (alin. 4 teza a II-a din HG nr. 1120/2006). Însă, având în vedere prevederile art. 2 alin. 5 din nr.HG 1120/2006, corespondența purtată cu instituțiile abilitate este insuficientă, pentru dovedirea refuzului autorilor trebuia să facă dovada inițierii unei corespondențe cu primăria localității unde s-a refugiat inițial, iar pentru dovada proprietății trebuia să facă dovada inițierii unei corespondențe cu Primăria, locul unde se află bunurile abandonate.
Instituția Prefectului județului neamț a arătat că își menține punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea nr. 991/11 februarie 2009 depusă în dosarul Tribunalului Neamț.
Recursul de față apare ca fondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 132/20 august 2008 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 3. s-a respins ca neîntemeiată cererea numitului pentru acordarea despăgubirilor prevăzută de Legea nr. 3. motivat de faptul că nu se face dovada refugiului părților proprietarilor deposedați.
Prin decizia nr. 2243/12 noiembrie 2008 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 3. a respins contestația nr. 6805/2008 formulată de petent împotriva nr. 132/20 august 2008.
În motivare s-a reținut că documentele prezentate nu fac dovada, în mod cert, a calității de refugiat a autorului. De asemenea, pentru a dovedi calitatea de refugiat a autoarei HG, la dosar nu este depus niciun document oficial și nici nu se face dovada inițierii unei corespondențe cu instituțiile abilitate în vederea obținerii acestei dovezi.
S-a mai reținut că, în vederea dovedirii dreptului de proprietate al autorilor asupra bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, la dosar este depusă dovada corespondenței cu Arhiva Națională M, care este, însă, insuficientă.
Curteareține că, atât legea că și normele de aplicare nu prevăd necesitatea de a dovedi "calitatea de refugiat", însă prima instanță administrat probe în aceste sens, concluzionând că reclamantul a produs această dovadă.
Se observă că beneficiari ai Legii nr. 3. sunt, potrivit art. 1 al. l și 2, foștii proprietari sau moștenitorii acestora, cetățeni români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate,... precum și ca urmare a celui de-al doilea Mondial și aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1047, care au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în acest teritoriu, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile legii.
Totodată, art. 1 al. l din Normele aprobate prin nr. 1120/2006, face referire la bunuri proprietatea cetățenilor români, sechestrate, reținute sau rămase în,... ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului și de cetățeni români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a.
Din probele administrate, în fața primei instanțe rezultă în mod corect că recurentul - reclamant a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 3. ca moștenitor legal al foștilor proprietari, cetățeni români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a.
Or, concluzia contrară a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 3. în sensul că nu se face dovada refuzului foștilor proprietari deposedați, a făcut inutil pentru aceasta a mai analiza dacă cererea reclamantului îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de art. 2 al. l din Norme, respectiv a se face dovada că a avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care se solicită acordarea măsurilor reparatorii.
Așadar, atât Autoritatea Centrală cât și prima instanță au analizat pe fond îndreptățirea reclamantului la măsurile reparatorii prevăzută de Legea nr. 3. deși soluția comisiei județene, dată în procedură administrativă, nu permitea acest lucru.
Astfel încât, păstrând limitele investirii și pentru a nu priva partea interesată de etapa administrativă, Curtea conchide că recurentul - reclamant făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 1 din lege, însă, calitatea de beneficiar al măsurilor reparatorii, cât și dovada dreptului de proprietate urmează a fi analizate de către Comisia Județeană care va avea în vedere și dispozițiile art. 8 alin. 7 din Legea nr. 3.
Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii. În consecință, va anula atât decizia nr. 2243/12 noiembrie 2008 Autorității Naționale, cât și Hotărârea nr. 132/20 august 2008 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 3. N, care va analiza pe fond cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 197 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 3. și.N - COMISIA JUDEȚEANĂ N PENTRU APLICAREA LEGILOR nr.:. și nr..3. având ca obiect refuz acordare drepturi.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea și în consecință; Anulează decizia nr. 2243/12.11.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 3.
Admite contestația formulată de petentul și în consecință anulează Hotărârea nr. 132/20.08.2008 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi25 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 5 ex.
05 octombrie 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
