Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 728/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 728
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, -, și intervenienții recurenți, G, R, A, G, G, G,., iIoan, G, cotu, G, a, G, G,G, G, A, a, scu, Motiu,Burta,Rinca, A, A,Lunga,Marca, G, G, iu, a, AT.esei,Cheta, C,Banici, G,Talian, G, G,B,-, Copil, G, R, G,escu, G,C, Bonca,C, A, G,A, G, A, a,R,a, a,Pustea,ica,T,Baul,Juduc,u, G,ta,Puta,a, G, a,IovanN.IgnuțaD.BurdanD., Filaret, G, G,Burta,lei, G,RoN.,G, Marge,u, B, a,Bisca, a,Teaha, G, G, a, R, s, G, G,Pascut, I, Patru, A,B, G, G, G, G, OG,ProtoE., Jucmon,Giuri G, G, G, G, a, a, a,Peste,B, G, împotriva sentinței civile nr. 20/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, R și A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, în 2 exemplare.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului A, în 2 exemplare.
Avocatul reclamanților recurenți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 13.08.2008 reclamanții, -, și intervenienții, G, R, A, G, G, G,., iIoan, G, cotu, G, a, G, G,G, G, A, a, scu, Motiu,Burta,Rinca, A, A,Lunga,Marca, G, G, iu, a, AT.esei,Cheta, C,Banici, G,Talian, G, G,B,-, Copil, G, R, G,escu, G,C, Bonca,C, A, G,A, G, A, a,R,a, a,Pustea,ica,T,Baul,Juduc,u, G,ta,Puta,a, G, a,IovanN.IgnuțaD.BurdanD., Filaret, G, G,Burta,lei, G,RoN.,G, Marge,u, B, a,Bisca, a,Teaha, G, G, a, R, s, G, G,Pascut, I, Patru, A,B, G, G, G, G, OG,ProtoE., Jucmon,Giuri G, G, G, G, a, a, a,Peste,B, G, au chemat în judecată pe cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție Județean A și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând obligarea pârâților să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de 25% din salarul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective începând cu data de 2004 până la zi și obligarea pârâtei să înscrie aceste sporuri în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au avut calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte și în această calitate aveau dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâta nici după această data nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamanții au considerat că sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, arătând că reglementarea art. 31 alin. 1 lit c și d din legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, reprezintă cadrul general privind componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici urmând să se facă în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici potrivit art 31 alin. 3 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată.
Pârâtul a mai arătat că polițiștilor le sunt aplicabile în principal prevederile legii nr. 360/2002 care are caracter de normă specială, iar în domeniile neacoperite de acest act normativ, le sunt aplicabile prevederile normei generale reprezentate de Legea nr. 188/1999.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 20/13.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea reclamanților, -, și intervenienților, G, R, A, G, G, G,., iIoan, G, cotu, G, a, G, G,G, G, A, a, scu, Motiu,Burta,Rinca, A, A,Lunga,Marca, G, G, iu, a, AT.esei,Cheta, C,Banici, G,Talian, G, G,B,-, Copil, G, R, G,escu, G,C, Bonca,C, A, G,A, G, A, a,R,a, a,Pustea,ica,T,Baul,Juduc,u, G,ta,Puta,a, G, a,IovanN.IgnuțaD.BurdanD., Filaret, G, G,Burta,lei, G,RoN.,G, Marge,u, B, a,Bisca, a,Teaha, G, G, a, R, s, G, G,Pascut, I, Patru, A,B, G, G, G, G, OG,ProtoE., Jucmon,Giuri G, G, G, G, a, a, a,Peste,B, G, privind obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean A la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, cu obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri conform Decretului nr. 92/1976.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici cu statut special în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A și că au formulat acțiunea întrucât nu au beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Reclamanții, potrivit art. 1 sunt funcționari publici cu statut special, respectiv polițiști și se încadrează în prevederile art. 2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor având dreptul la: art. 2 " Polițiștii au dreptul la un salariu de bază, compus din salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deținut, gradați, sporul pentru misiunea permanentă și după caz indemnizația de conducere și salariul de merit" precum și de alte indemnizații, sporuri, precum prime și alte drepturi bănești ale polițiștilor prevăzute de secțiunea II-a din prevederile OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor".
Instanța de fond a reținut că reclamanții nu se pot prevala de prevederile art. 31 lit. c din Legea nr. 188/1999 deoarece pentru calitatea de funcționari publici cu statut special - drepturile și obligațiile specifice acestora sunt reglementate prin legi speciale.
Dispozițiile legale invocate sunt irelevante în speță, deoarece diferența de tratament aplicată funcționarilor publici cu statut special, în speță polițist, are la bază criteriul obiectiv al reglementării salarizării și a reglementării drepturilor acestora așa cum corect susțin intimatele pârâte în baza prevederilor legilor speciale, Legea nr. 360/2002 raportat la OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Argumentele reclamanților privind identitatea de calitate (funcționar public), nu sunt în măsură să fundamenteze acordarea și către reclamanți a drepturilor salariale solicitate, întrucât nu există și identitate pentru activitatea desfășurată, în esență acestea fiind diferite raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea și în mod deosebit la specificul și complexitatea activităților desfășurate.
Instanța de fond a reținut că aceasta este rațiunea legiuitorului de a reglementa prin legi speciale atât drepturile polițiștilor cât și salarizarea acestora, adică ca norma juridică reglementată prin OG nr. 38/2003 să fie aplicată în sensul în care a fost edictată și nu în sensul adăugării de către instanță a unor prevederi cuprinse în alte acte normative distincte, arătând că în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 819/3 iulie 2008.
Astfel polițiștii, în speță reclamanții, nu se află într-o situație analogică cu ceilalți funcționari publici, existând o justificare obiectivă a diferențierii activității acestora.
Instanța de fond consideră că nu este întemeiată cererea reclamanților nici cu privire la acordarea procentului de 25% pentru sporurile salariale solicitate.
Deși reclamanții solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
La solicitarea instanței de fond de a preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, reprezentantul reclamanților nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța de fond a reținut ca inadmisibilă cererea reclamanților și a dat eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât a considerat că nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
Instanța de fond consideră că o uantificare a drepturilor salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or, aceste aspecte exced competenței legale cu care este nvestită instanța de judecată, astfel încât nu există temei legal care să permită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiuni astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% fiecare, începând cu 1.04.2004 până la zi, cu obligarea pârâtei la înscrierea acestor sporuri în cartea de muncă a reclamanților și cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală în condițiile în care asemenea acțiuni au fost anterior admise prin decizii irevocabile ale Curții de APEL TIMIȘOARA, iar pe de alată parte în mod greșit instanța a invocat decizia nr. 819/2008 a Curții Constituționale întrucât aceasta nu are legătură cu speța de față.
Instanța nu a ținut cont de dispozițiile Legii nr. 188/1999, câtă vreme polițiștii sunt funcționari publici cu statut special și ca atare beneficiază atât de drepturile conferite de legislația specifică, respectiv de OG nr. 38/2003, cât și de drepturile prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Recurenții mai arată că respingerea acțiunii contravine dispozițiilor art.1 Protocolul I la Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și dispozițiilor art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care instituie principiul apărării oricărei persoane împotriva discriminărilor de orice fel, fiind adoptate și în legislația română, norme care interzic discriminarea directă sau indirectă față de un salariat, așa cum rezultă din art.2 din OUG nr.137/2000.
De asemenea Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă, șa cum rezultă și din cauza Beian contra României.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.9, 304 ind.1 și 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că dispozițiile Legi nr. 188/1999 se aplică recurenților numai în situațiile în care domeniile respective nu sunt reglementate prin legislația specifică polițistului, ori salarizarea acestora este reglementată de OG nr. 38/2003, care nu prevede acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceiași poziție procesuală a avut-o și intimatul Inspectoratul General al Poliției Române care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, ținând cont de dispozițiile OG nr. 38/2003 și ale Legii nr. 360/2002.
Intimatul IPJ A prin întâmpinare depusă la dosar a solicitat respingerea recursului, arătând că există o diferențiere de tratament aplicată polițiștilor pe baza criteriului obiectiv al salarizării și în mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, câtă vreme reclamanții au invocat existența unei discriminări.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor adminJ. și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special - polițiști, aflându-se în raporturi de serviciu cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției Solicitarea acestora privind plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câte 25 % începând cu 01.04.2004 și până la zi a fost corect respinsă de prima instanță ținând cont de faptul că reclamanții nu pot invoca drept temei dispozițiile art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată care prevede dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei.
Aceasta deoarece prin apariția Legii nr.360/2002 polițiștii au dobândit calitatea de funcționar public cu statut special. Este adevărat că potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 și cu alte acte normative în vigoare aplicabile funcționarilor publice, dar numai în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Or, domeniul salarizării polițiștilor are o reglementare specială cuprinsă în nr.OG38/2003, act normativ care nu face nici o referire la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nici nu se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată. În condițiile în care reclamanții nu au calitatea de funcționari publici, ci de funcționari publici cu statut special - polițiști, statutul special al acestora le conferă alte drepturi salariale decât cele cuprinse în Legea nr.188/1999 republicată și anume drepturi salariale prevăzute de nr.OG38/2003, unde nu se regăsesc drepturile reclamate.
Susținerea reclamanților potrivit căreia prin neplata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare se produce o discriminare interzisă de art.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului nu poate fi reținută în cauză întrucât nu se poate vorbi despre discriminare decât în prezența unei diferențe de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage și care tratament diferențiat nu are o justificare legitimă, rezonabilă și obiectivă. Or, Curtea constată că pe de o parte, reclamanții ca și polițiști nu se află într-o situație de analogie cu funcționarii publici cărora li se aplică prevederile Legii nr.188/1999, republicată întrucât au un statut special reglementat printr-o lege distinctă, Legea nr.360/2002 iar nu prin Legea nr.188/1999. Statutul special rezultă din dispozițiile art.1 alin.1 - 3 din Legea nr.360/2002 și este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite pe care le comportă exercitarea profesiei de polițist, de portul de armă și de celelalte diferențieri exprese din Legea nr.360/2002, iar acest statut special face diferența între profesia reclamanților și un alt funcționar public căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 aspect ce a determinat de altfel și adoptarea unor norme speciale de salarizare cuprinse în nr.OG38/2003, motiv pentru care Curtea apreciază că nu se poate reține existența unui tratament diferențiat nejustificat între polițiștii - funcționari publici cu statut special și celelalte categorii de funcționari publici, astfel încât reclamanții nu pot pretinde aplicarea dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Nu vor fi reținute nici susținerile potrivit cărora respingerea cererii de plată a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare ar aduce atingere art.1 din Primul Protocol la. întrucât dreptul pretins de reclamanți este un drept de creanță și pentru ca drepturile de creanță să intre în noțiunea de "bun" conform art.1 Primul Protocol este necesar așa cum a reținut constant ca reclamanții să aibă o speranță legitimă în a-și vedea realizate aceste drepturi de creanță, speranță care poate rezulta și dintr-o practică constantă a instanțelor judecătorești în aceeași privință.
În speță, însă reclamanții nu au putut releva o practică constantă în materia dreptului polițiștilor la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, hotărârile judecătorești depuse în fața primei instanțe vizând o cu totul altă situație și anume cea a funcționarilor publici din cadrul diferitelor instituții publice care nu au un statut special și cărora le erau aplicabile prevederile Legii nr.188/1999, republicată.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, apreciind că nu există nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii de natura celor expuse la art.304 Cod procedură civilă, Curtea, examinând hotărârea și prin prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, conform art.312 alin.1 teza II-a Cod procedură civilă va proceda la respingerea recursului declarat de reclamanți ca neîntemeiat, respingând totodată și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, aceștia fiind în culpă procesuală prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și alții împotriva sentinței civile nr. 20/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red. /03.06.2009
Tehnored. /09.06.2009/ 2 ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
