Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 732/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 732/CA/2009
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE împotriva sentinței civile nr.695/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru pârâtul recurent MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, lipsă fiind pârâta recurentă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S și reclamanta intimată .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile de față sunt scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamantei intimate s-a depus la dosar întâmpinare.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtului recurent MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.695/CA/16.11.2008 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S și respectiv lipsa competenței materiale a Tribunalului Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ invocată de pârâta
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ, așa cum a fost precizată ulterior, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții S și, fiind obligate pârâtele la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de încadrare începând cu data de 31.08.2007, actualizat cu rata inflației la data efectuării plății, la care se adaugă dobânda legală calculată la această sumă.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că, reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul a jud.S din data de 28.08.2006, deținând funcția de consilier superior, conform adeverinței depuse la fila 62 dosar.
La data de 31.08.2007, Societatea Națională de Radio Comunicați - Biroul Exploatare Metrologie și a efectuat măsurători al radio-electric la sediul pârâtei S, constatând, conform Buletinului de măsurători nr.302/14887/2007 depus la fila 13 dosar, că a fost depășit nivelul normal al lor electromagnetice prin înregistrarea unor valori mai ridicate decât nivelul de referință prevăzut de legislație.
Prin Buletinul de interpretare al măsurătorilor de câmp radio-electric, depus la fila 12 dosar, s-a evidențiat faptul că, prin depășirea electric neperturbat prevăzut de HG nr.1136/30.08.2006, expunerea la aceste magnetice reprezintă un factor de risc pentru sănătatea angajaților, putând genera, în timp, sindrom asteno-vegetativ, tulburări în activitatea bioelectrică a organismului - modificări electroencefalografice și electrocardiografice, tulburări neuro-endocrine, tulburări gonadice etc.
Drept urmare, pârâta Saf ormulat către pârâtul adresele nr.3828/15.10.2007, nr.370/30.01.2008, nr.935/5.03.2008 și nr.1307/28.03.2008, prin care a solicitat aprobarea acordării sporului de 10% pentru personalul instituției, invocând dispozițiile art.16 din OG 6/2007, art.14 din OG 10/2007, contractul de muncă la nivel de grup de unități și disp.HG 1136/2006.
Este adevărat că pârâta S nu are calitate de ordonator principal de credite ca să poată dispune nemijlocit de acordarea sporurilor, însă acest lucru nu îndreptățește să invoce lipsa calității procesuale pasive, întrucât între reclamantă și pârâtă există un raport de serviciu, iar pe de altă parte, conform prevederilor Codului d e procedură fiscală, ordonatorul principal repartizează creditele în funcție de situațiile întocmite de către ordonatorii secundari de credite, din teritoriu. Drept urmare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această pârâtă se dovedește a fi neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Referitor la excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Sibiu -Secția comercială și de contencios administrativ formulată de pârâtul instanța urmează a constata că temeiul art.10 alin 1 din Lg.554/2004 privind contenciosul administrativ modificată și completată prin Lg.nr.262/2007 a fost greșit interpretat, întrucât obiectul cauzei nu îl constituie cererea în materie de contencios administrativ privind acte ale autorităților și instituțiilor centrale, ci un drept salarial al unui funcționar public solicitat în condițiile prevăzute de lege.
Ori, în conformitate cu prev.art.109 din Lg.188/1999, cu modificările ulterioare, cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Dar, întrucât prin acțiunea formulată nu a fost atacat un act emis de o autoritate publică s-au instituție centrală, nu este îndeplinită condiția cerută de art.3 pct.1 din Cpc pentru soluționarea cauzelor de către curțile de apel, astfel încât competența materială de soluționare a prezentei cauzei revine Secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul tribunalului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI S, precum și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, solicitându-se admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta S arată că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, întrucât instituția noastră ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, având în vedere că plata drepturilor de personal au fost aprobate prin legea bugetului de stat, neexistând un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor acordate de instanță. Potrivit art. 14 alin. 2 din legea 500/2002 "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajata și efectuată din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva cheltuiala.", iar conform art. 29 alin. 3 coroborat cu 47 din aceeași lege stabilește că cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisa și limitată, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol. Din aceste motive considerăm ca obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituției noastre a unei obligații imposibil de executat.
În recursul declarat de către pârâta se invocă nelegalitatea sentinței atât pe greșita soluționare a excepțiilor lipsei competenței materiale a Tribunalului Sibiu, precum și a lipsei procedurii prealabile prev.de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că Sentința recurată nr. 695/CA/2008, a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond, greșit a respins excepțiile învederate de și anume:
1. Excepția lipsei competenței materiale Tribunalului
S- Secția Comercială și de Contencios Administrativ de
soluționa cauza dedusă judecății.
Potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă, Curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituților centrale.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, având calitatea de pârât, soluționarea acestei cauze din punct de vedere al competenței materiale, revine curții de apel.
2. Excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută imperativ
de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul
administrativ modificată și completată prin Legea nr. 262/2007.
înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, trebuie să efectueze procedura prealabilă prevăzută imperativ de legea contenciosului administrativ.
Neîndeplinirea procedurii prealabile duce la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
De asemenea, pe fondul cauzei Tribunalul Sibiu trebuia să observe că solicitarea reclamantei este neîntemeiată.
Din actele anexate nu rezultă că, sunt îndeplinite prevederileart. 16 din OG nr. 6/2007privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, și aleart. 16 dinOG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altordrepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
Reclamanta nu face dovada existenței în locația în care funcționează a unor instalații care generează electromagnetice de radio frecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de mare frecvență, stații de bruiaj.
Analizând recursurile declarate se consideră că acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Verificând excepțiile invocate de către recurenta prealabil cercetării fondului, se constată că prima instanță în mod corect a respins excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ de a soluționa prezentul litigiu.
Obiectul prezentului litigiu nu îl constituie cererea privind acte ale autorităților și instituțiilor centrale, ci un drept salarial al unui funcționar public, solicitat în condițiile prevăzute de lege.
În conformitate cu art.109 din Legea nr.188/1999, cu modificările ulterioare, cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu al funcționarului public, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, respectiv Tribunalul Sibiu în primă instanță.
În ce privește excepția lipsei plângerii prealabile, nici această excepție nu poate fi reținută.
Instituția în care este încadrată și reclamanta a efectuat adrese (fila 4,5) către pentru aprobarea sporului de 10% personalului instituției, depunându-se la dosar răspunsul din partea pârâtei de ordinul 2.
Față de corespondența realizată, nu se poate interpreta că nu s-a efectuat procedura prealabilă a plângerii.
Recursul este fondat însă pe fondul acestuia Dispozițiile art. 16 alin.3 din OG 6/2006 prevăd ca locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. 1 să fie stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens, iar alin.2 al art. 16 impune ca stabilirea categoriilor de funcționari publici, cuantumul și condițiile de acordare se fac în limitele legii prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu obligația încadrării în cheltuielile de personal prevăzute de bugetul aprobat.
Niciuna din cerințele legii nu este îndeplinită pentru acordarea sporului pentru condiții vătămătoare de 10 % reclamantei, astfel:
- buletinul de măsurare al radioelectric este eliberat la cererea Jud. S de către Societatea Națională de la data de 31.08.2007 cu aparatul "analizator spectru 3200 cu anexe, fără buletin de valabilitate al aparatului;
- buletinul este emis la 31.08.2007, iar acțiunea a fost introdusă la 16.07.2008. Nici o altă măsurătoare nu a mai fost efectuată în acest interval de timp, deși legea impune să fie luate mai multe măsurători;
- interpretarea măsurătorilor s-a efectuat de serviciul de specialitate din cadrul Jud. S la data de 3.10.2007, fil. 12, cu mențiunea raportării la nivelul de referință pentru densitatea de putere de 10 W/2" iar expunerea profesională continuă pe durata unei zile de lucru se concluzionează că ar trebui limitată la intensități ale electric neperturbat sub 61 V/ Ori potrivit tabelului 1 din HG 1136/ 2006 valorile limită de expunere trebuie raportate după domeniul de frecvențe la mărimi fizice pentru a se caracteriza expunerea la electromagnetice, conform anexei actului normativ citat;
- buletinul trebuia interpretat pentru densitatea de putere mediată pe un interval de 6 minute, așa cum s-a realizat măsurătoarea.
Potrivit Legii 319/2006 și a, dacă într-o situație dată valorile măsurate sunt superioare nivelurilor de referință nu este obligatoriu ca să fie depășite și reglementările de bază. In aceste situații se impune să se evalueze dacă nivelurile de expunere sunt mai mici sau nu decât reglementările de bază, în cauză acest aspect nu a fost demonstrat.
Conform art. 23 din HG1136/2006 în orice situație, atunci când se depistează o expunere la electromagnetice care depășesc valorile limită, lucrătorul în cauză trebuie să fie supus unui examen medical de specialitate pentru a se depista o eventuală deteriorare a stării sale de sănătate ca urmare a expunerii la aceste electromagnetice ce depășesc valorile limită. In cauză reclamanta nu a prezentat nici un buletin de analiză medicală care să ateste o deteriorare a stării sale de sănătate.
De altfel, din buletinul de măsurători al radioelectric nr. 302/1488J nu rezultă locul de muncă unde s-a efectuat măsurătoarea și dacă acesta este și cel al reclamantei în cadrul instituției supuse măsurătorilor.
Instanța apreciază că buletinul de măsurători nr. 302/1488J/31.08.2007 care a evidențiat o singură măsurătoare, obiectiv: a Jud. S, fil. 36 nu este relevant pentru acordarea sporului prevăzut de art. 16 alin. 1 din OG 6/2007.
Potrivit art. 6 din HG 1136/2006, evoluarea, măsurarea și calculul expunerii lucrătorilor la electromagnetice se face în condițiile actului citat în conformitate cu standardele europene stabilite de.
Instanța apreciază că, acordarea acestui spor nu este nici aplicabil, pentru că nu există un spor legal în privința cuantumului, atâta timp cât prin art. 16 alin.1 din OG 6/2007 se stipulează că acest spor se acordă " de până la 10%", ce se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite - alin.2 al art. 16.
Față de cele de mai sus, recursul în baza art.304 pct.9 Cod pr.civilă este întemeiat, urmând a fi admis, modificat în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei pe fondul acesteia.
Pentru considerentele cu privire la excepțiile invocate, se vor menține dispozițiile primei instanțe.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE împotriva sentinței civile nr.695/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei împotriva pârâților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.I:/2 ex./10.07.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
