Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 737/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 737/CA/2009
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B împotriva sentinței administrative nr.74/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - pentru pârâta recurentă Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A și av. pentru reclamanții intimați, lipsă fiind pârâtul recurent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, reclamanții intimați, PENTRU G, MARIU, și pârâta intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ PT. REPRODUCȚIE ȘI AMELIORARE ÎN ZOOTEHNIE.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile de față sunt scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamanților intimați s-a depus la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunică cu reprezentantul pârâtei recurente DADR
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei DADR A susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând:admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Fără cheltuieli de judecată.
În ce privește recursul ministerului, lasă la aprecierea instanței.
Mandatarul reclamanților intimați solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr-, reclamanții, PENTRU G, MARIU, au chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B și AGENȚIA NAȚIONALĂ PT. REPRODUCȚIE ȘI AMELIORARE ÎN ZOOTEHNIE solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul gradului în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1 01 2004 și până la data pronunțării hotărârii, precum și în continuare,până la încetarea raporturilor de muncă actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
În motivare se arată că reclamanții sunt funcționari publici, fiind angajați în cadrul A, unitate în prezent subordonată ANARZ B, iar până la data de 31.05.2008 unitatea a fost subordonată DADR A, și în această calitate au dreptul conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul gradului.
Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.
În drept se invocă dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004, OUG nr.92/2004, OUG nr.2/2006.
Prin Sentința administrativă nr.74/CAF/23.01.2009 Tribunalul Alba a respins excepțiile de necompetență materială a tribunalului și alipsei procedurii prealabile. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU REPRODUCȚIE ȘI AMELIORARE ÎN ZOOTEHNICE B și MINISTERUL Agriculturii și dezvoltării rurale A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul gradului în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 12.11.2005 și până la data de 23.01.2009, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că începând cu perioada 2004 - 2006 în art.31 alin.1 al Legii nr.188/1999 drepturile solicitate sunt prevăzute ca drepturi salariale, iar ca urmare a încetării suspendării, aceste reglementări au fost repuse în vigoare, însă dreptul la acțiune în sens material s-a prescris pentru perioada anterioară celor trei ani de la data înregistrării acțiunii conform art. 3 și 7 din Decretul 167/1958.
Prin întâmpinare, pârâta DIRECȚIA PENTRU AGREICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ Aas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că sumele de bani corespunzătoare suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare nu pot fi acordate, deoarece nu au fost prevăzute în bugetul instituției la capitolul cheltuieli de personal, instituția pârâtă având calitate de ordonator secundar de credite. S-a arătat că aceste suplimente la salariul de bază au fost suspendate prin OUG nr.92/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin legi succesive și o eventuală acordare a lor pe cale judecătorească ar însemna înfrângerea voinței legiuitorului.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE
În recursul său pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A arată că sporurile salariale solicitate nu au fost acordate reclamanților de către DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A deoarece în bugetul instituției nu au fost alocate sume cu această destinație prin bugetul aprobat de ordonatorul principal de credite, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
DADR A fiind numai ordonator secundar de credite, nu putea dispune de cheltuirea nici unor sume de bani fără avizul, iar plata acestor sume a fost suspendată în perioada 2004-2006 prin diferite legi, suspendarea nemaifiind menținută pentru anii 2007-2008.
În drept a invocat prevederile art.299 și următ.Cod pr.civilă, Legea nr.188/1999.
În motivarea recursului MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B se solicită, în principal, admiterea recursului și casarea cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare în fond Curții de Apel. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Se susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale, hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea competenței altei instanței drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat, în funcție de natura lor, cuantumul și criteriile de acordare și fără a fi prevăzute în bugetul instituției sume cu această destinație. Instanța nu poate crea drepturi, acest atribut aparținând puterii legislative.
Totodată, se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Invocă, de asemenea, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și dezvoltării Rurale.
În drept se invocă prevederile art. 308 alin.2 Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004 și Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reclamanții intimați au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.
Instanța apreciază recursul pârâtelor ca fondat pentru următoarele considerente:
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale atunci când a apreciat că drepturile pot fi acordate reclamantei. Astfel,ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit.c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit:"Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamanta când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu s-ar încălca, prin neacordarea drepturilor solicitate, prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă, reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și nu se poate reține că s-ar nesocoti dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale prin neacordarea acestor sporuri.
Instanța, față de cele de mai sus, consideră că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, astfel că sunt incidente prevederile art.304 pct.9,art.304 /1 pr. civ. și recursul pârâtelor va fi admis, în temeiul art.312 al 2. pr. civ., în sensul că se va modifica în parte hotărârea atacată și se va respinge acțiunea reclamanților împotriva pârâtei DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
Hotărârea atacată se va păstra în ce privește soluționarea excepțiilor, considerându-se că în mod corect prima instanță a reținut că între reclamanți și pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B și Agenția Națională pentru Reproducție și Ameliorare în Zootehnie B nu există raporturi de muncă și acești pârâți nu pot fi obligați față de reclamanți.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B împotriva sentinței administrative nr.74/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal în dosar nr- și, în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, PENTRU G, MARIU, și împotriva pârâtei DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
Menține celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la soluționarea excepțiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./16.06.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
