Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.755/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOLIDARITATE SOCIALĂ SI FAMILIE BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.492/CA din 4.05.2009, precum și a recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.674/CA din 22.06.2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutați politic" L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009 și apoi din lipsă de timp pentru data de 10 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 492/CA/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Muncă și și Casa Județeană de Pensii B, și, în consecință:
Pârâta Direcția de Muncă și Socială a fost obligată să emită o decizie prin care să recunoască reclamantului și drepturile prevăzute de art. 7 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, respectiv dreptul prevăzut de art. 3 al. 2 din Decretul Lege nr.118/1990, începând cu data de -.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Baf ost obligată să plătească reclamantului indemnizația prevăzută de art. 3 al. 2 din Decretul Lege nr.118/1990, după emiterea deciziei de către pârâta Direcția de Muncă și Socială, indemnizație calculată începând cu data de -.
S-a respins, ca nedovedită, cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin Decizia Nr. 615/2006, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător in Rezistența a recunoscut reclamantului această calitate.
Reclamantul a fost exmatriculat în anul II din cauza originii sale chiabure.
Acesta s-a adresat pârâtei Direcția de Muncă și Socială pentru recunoașterea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990 iar pârâta, prin Decizia Nr. 1270/09.01.2007 i-a recunoscut reclamantului doar dreptul de a beneficia de dispozițiile art. 6 din Decretul Lege nr.118/1990, nu și de dispozițiile art. 3 al. 2 din același act normativ.
Conform dispozițiilor art. 7 al. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, "ersoanele p. care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și cele din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist beneficiază de: b) drepturile prevăzute în Decretul - Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările ulterioare."
Rezultă așadar că reclamantul, față de calitatea sa recunoscută de luptător in rezistența anticomunistă, este îndreptățit să beneficieze de toate drepturile prevăzute de DL 118/1990, întrucât dispozițiile art. 7 al. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999 nu face nicio distincție, în sensul că nu limitează aceste drepturi doar la cele prevăzute de art. 6 din Decretul Lege nr.118/1990, care i-au fost deja recunoscute reclamantului prin decizia emisă de pârâta Direcția de Muncă și Socială.
Art. 7 al. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, recunoscând luptătorilor in rezistența anticomunistă toate drepturile prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990, rezultă că reclamantul trebuie să beneficieze și de dreptul prevăzut de art. 3 al. 2 din Decretul Lege nr.118/1990, chiar dacă acest text face referire la alte persoane.
Raportat considerentelor expuse, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului.
Astfel, a fost obligată pârâta Direcția de Muncă și Socială să emită o decizie prin care să recunoască reclamantului și drepturile prevăzute de art. 7 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, respectiv dreptul prevăzut de art. 3 al. 2 din Decretul Lege nr.118/1990, începând cu data de -.
De asemenea, a fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii B să plătească reclamantului indemnizația prevăzută de art. 3 al. 2 din Decretul Lege nr.118/1990, după emiterea deciziei de către pârâta Direcția de Muncă și Socială, indemnizație calculată începând cu data de -.
Admiterea în parte este determinată de data de la care reclamantului i se va stabili dreptul prevăzut de art. 3 al. 2 și i se va plăti indemnizația, - și nu -, având în vedere că cererea reclamantului a fost formulată la această dată și nu la data de -.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având in vedere dispozițiile art. 274 Cod Procedură Civilă, faptul că acțiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că reclamantul nu a făcut dovada altor cheltuieli, constând în onorariu de avocat, a fost respinsă cererea.
Prin sentința civilă nr.674/CA/22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în același dosar, s-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Muncă și Socială și Casa Județeană de Pensii B, privind completarea sentinței civile nr. 492/CA/04.05.2009 a Tribunalului Brașov.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, care a făcut obiectul dosarului nr-, reclamantul precizează că perioada este de 3 ani, respectiv între septembrie 1956 - sept. 1959. Din adeverința emisă de Colegiul Tehnic, rezultă că reclamantul a fost exmatriculat in anul 1958, având in vedere că era fiu de chiabur.
Prin cererea înregistrată sub nr. C 287/01.03.2007 la pârâta Direcția de Muncă și Socială, reclamantul nu face nicio referire la perioada pentru care solicită recunoașterea drepturilor, prin această cerere reclamantul dorind, de fapt, drepturi suplimentare față de cele recunoscute prin Decizia nr. 1270/19.01.2007. Nici prin cererea depusă la dosar la data de - și nici prin cererea de recurs reclamantul nu indicat perioada învederată prin cererea de completare a hotărârii.
In cursul rejudecării, reclamantul și-a precizat acțiunea in sensul că a solicitat introducerea in cauză, in calitate de pârâtă, a Casa Județeană de Pensii
Precizarea de acțiune nu conține referiri la perioada pentru care reclamantul solicită drepturile, respectiv perioada sept. 1956 - septembrie 1964. Doar dintr-o adresă emisă de Inspectoratul Școlar al Județului B rezultă că, "in perioada anilor 1956- 1964, in învățământul școlar au fost luate o serie de măsuri abuzive prin exmatricularea din toate formele de învățământ, școli, licee și facultăți a mai multor elevi sau studenți, fără ca aceștia să mai poată urma o altă formă de învățământ." De asemenea, se mai arată că "în anul 1964 s-au emis decretele de amnistie nr. 310/1964 și 411/1964."
Prin concluziile scrise depuse anterior pronunțării Sentinței civile nr. 492/CA/04.05.2009, reclamantul nu a arătat o altă perioadă decât cea din acțiunea introductivă, respectiv perioada sept. 1956 - septembrie 1959.
Instanța de fond a constatat că, deși prezenta cerere este intitulată cerere de completare a sentinței pronunțate, aceasta este, de fapt, o nouă cerere pentru care reclamantul nu a propus, iar instanța de fond nu a administrat probe. Cererea anexată cererii de completare nu a fost depusă de reclamant niciodată la dosarul cauzei, deși poartă mențiunea că era pentru termenul de judecată din data de -, motiv pentru care aceasta nu poartă o ștampilă de înregistrare. In raport de susținerile din această cerere pârâtele nu au formulat apărări.
Raportat considerentelor expuse, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 281 ind. 2 Cod Procedură Civilă, apreciind că s-a pronunțat asupra cererii reclamantului așa cum a fost formulată și precizată, a respins cererea de completare a Sentinței civile nr. 492/CA/04.05.2009 a Tribunalului Brașov.
Împotriva sentinței civile nr.492/CA/04.05.2009 a Tribunalului Brașova declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca tardivă.
Recurenta a arătat că a fost chemată în judecată de către reclamantul, care în mod greșit a solicitat acordarea indemnizației prevăzută de Decretul-lege nr.118/1990, republicat conform art. 1 alin. 1 din actul normativ menționat, susținând ca este beneficiarul art. 3 lit. f) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.214/1999 în sensul că în conformitate cu Decizia nr.615/16.11.2006 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, acesta a fost exmatriculat din școală pe motive politice.
Față de încadrarea juridica stabilită de Ministerul Justiției prin decizie și având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 lit. b) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, Comisia pentru aplicarea Decretul-lege nr. 118/1990 ce funcționează pe lângă Direcția de Muncă și Protecție Socială B, a emis Decizia nr. 1270/19.01.2007, recunoscând petentului drepturile conferite de art. 6 din Decretul-lege nr.118/1990. ecizia susmenționată nu a fost contestată niciodată și ea a rămas definitivă la data de 19.02.2007, astfel încât acțiunea în contencios administrativ în vederea anulării acesteia a fost respinsă ca tardivă, prin Sentința civilă nr. 675/CA/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-. Această sentință, pronunțată în primă instanță, a fost casată de către Curtea de APEL BRAȘOV care a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov, care admite în parte acțiunea reclamantului, stabilind că acesta are dreptul la indemnizație conform art. 3 alin. 2 din Decretul-lege nr.118/1990. Întrucât instanța, în această fază procesuală, nu a stabilit perioada pentru care se acordă indemnizația, astfel neputând fi cuantificată, reclamantul a solicitat completarea acesteia conform art. 281 indice 2 alin. 1 Cod Procedură Civilă.
Recurenta a mai susținut că față de această solicitare, soluția adoptată de către Comisia pentru aplicarea Decretul-lege nr.118/1990 de pe lângă Direcția de Muncă și Protecție Socială B prin Decizia nr. 1270/19.01.2007, pornește de la adresa B nr. 875/GB/09.02.2006, care oferă o interpretare unitară a textelor de lege în discuție, arătând că în situația în care enumerarea de la art. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999 nu se suprapune peste cea de la art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990, indemnizația nu poate fi cuantificată, ea nefiind prevăzută de lege pentru situația juridică stabilită petentului, și anume exmatricularea din școală pe motive politice, astfel că acordarea acesteia de către instanță în mod aleatoriu, pentru situații juridice neprevăzute de lege, nu poate fi primit.
Recurenta mai arată că a depus la instanța de fond adresa B nr. 875/GB/09.02.2006.
In drept,au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 si 9 Cod Procedură Civilă și dispozițiile art. 3 si 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999 precum și art. 1 alin. 1 Decretul - Lege nr. 118/1990.
Împotriva sentinței civile nr. 674/CA/22.06.2009,a Tribunalului Brașova declarat recurs, în termen legal, reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul stabilirii perioadei pentru care beneficiază de drepturile prevăzute de prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, ca fiind septembrie 1956 - septembrie 1946.
Recurentul a arătat că prin sentința civilă nr. 492/CA instanța de fond a admis acțiunea sa și în mod corect a obligat pârâtele să recunoască drepturile prevăzute de lege și să plătească indemnizația prevăzută de art. 3 alin 2 din Decretul-lege nr. 118/1990.
Din conținutul sentinței rezultă că are dreptul să beneficieze de o indemnizație pentru că în perioada septembrie 1956 - septembrie 1959 fost exmatriculat și i s-a interzis dreptul de a mai urma orice altă formă de învățământ.
Această perioadă a fost reținută de instanța de fond din acțiunea introdusă de acesta în fața Tribunalului Brașov.
Întrucât Curtea de APEL BRAȘOV prin decizia nr. 857/R/2008 a trimis cauza spre rejudecare în fața aceluiași complet de judecată, aceasta putea să aibă în vedere înscrisurile depuse, atât în prima fază de judecată cât și ulterior la termenul din 09.03.2009 când a depus înscrisurile emise de Instituția Prefectului Județului B și Inspectoratul Școlar al Județului
Pentru a se putea face dovada perioadei pentru care solicită stabilirea drepturilor, recurentul s-a adresat Instituției Prefectului Județului B care a trimis petiția către Inspectoratul Școlar al Județului
Inspectoratul școlar a stabilit că recurentul beneficiază de Decretul de amnistie nr. 310/1964 și Decretul nr. 411/1964 și că în perioada 1956 -1964 s-a luat față de acesta o măsură abuziva prin exmatriculare din forma de învățământ.
La dosar exista dovada că vârsta maximă pentru continuarea studiilor la acea formă de învățământ este de 18 ani, iar după 1964 nu mai putea să urmeze acele cursuri, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Instanța de rejudecare a omis să ia în considerare aceste înscrisuri și a pronunțat sentința civilă nr. 492/CA la care a solicitat o completare.
Tribunalul Brașova pronunțat sentința civilă nr. 674/CA la 22.06.2009 susținând că nu s-ar fi făcut dovada cu probe a perioadei solicitate și anume septembrie 1956 - septembrie 1964.
Întrucât, opresiunile pe care recurentul le-a suportat nu se referă numai la perioada de 3 ani, respectiv septembrie 1956 - septembrie 1959, ci la o perioada mult mai lungă, care cuprinde și perioada urmatoare anului exmatriculării până în data de 23.08.1964 când s-au emis decretele de amnistie, recurentul a solicitat modificarea perioadei pentru care beneficiază de drepturile prevăzute de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, ca fiind septembrie 1956 - septembrie 1964.
Recurentul intimat a formulat întâmpinare la recursului declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială B prin care a solicitat respingerea acestuia.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr. 492/CA/04.05.2009 și împotriva sentinței civile nr. 674/CA/22.06.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- sunt nefondate.
Excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B este nefondată, reclamantul, prin acțiunea formulată solicitând obligarea acesteia la acordarea tuturor drepturilor legale de care beneficiază în temeiul art. 7 alin. 1 lit. b din nr.OUG 214/1999, iar nu anularea deciziei nr. 1270/19.01.2007 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială De altfel această excepție a fost soluționată, în mod irevocabil, bucurându-se de autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 857/R/16 decembrie 2008 Curții de APEL BRAȘOV.
În mod corect instanța de fond a constatat că reclamantul, în calitate de luptător în rezistența anticomunistă, calitate stabilită prin Decizia nr. 615/2006 a Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în rezistența, beneficiază de "drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările ulterioare", astfel cum prevede art. 7 alin. 1 lit. b din nr.OUG 214/1999.
În mod eronat recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială Bar eținut prin Decizia nr. 1270/19.01.2007 că intimatul beneficiază doar de dispozițiile art. 6 din Decretul-Lege nr. 118/1990. Legea nu face o asemenea distincție, ci prevede în mod clar că persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de toate drepturile reglementate de Decretul-Lege nr. 118/1990, nu doar de o parte din acestea, astfel că nici cei care trebuie să aplice legea nu trebuie să facă distincții de acest fel, potrivit adagiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Adresa nr.875/GB/09.02.2006 emisă de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, invocată de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B nu are valoarea unui act normativ, astfel că nu poate da o altă interpretare dispozițiilor legale exprese care reglementează, cu caracter reparator, drepturile de care se bucură persoanele supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989.
Un alt principiu de drept care ar fi încălcat dacă s-ar ține seama de adresa invocată de recurentă este acela al interpretării legii în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării, "actus interpretandus est potium ut valeat quam ut pereat".
Astfel, motivele de recurs invocate de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B sunt neîntemeiate.
Nici motivele de recurs invocate de recurentul, prin care critică sentința prin care s-a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 492/CA/4 mai 2009 nu sunt întemeiate.
Recurentului i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă în temeiul art. 3 lit. f din nr.OUG 214/1999, "exmatricularea din școli, licee și facultăți", astfel că perioada pentru care beneficiază de drepturile aferente este perioada în care acesta a fost exmatriculat, respectiv septembrie 1956- septembrie 1959, iar nu cea indicată de recurent.
Dată fiind încadrarea situației sale în cea prevăzută de art. 3 lit. f din nr.OUG 214/1999 nu poate fi luată în considerare o altă perioadă decât cea în care s-a luat măsura abuzivă a exmatriculării din școală, instanța neputând adăuga la lege și nici stabili o altă perioadă prin analogie (a se vedea și dispozițiile Deciziei nr.820/2008 a Curții Constituționale).
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 492/CA/04.05.2009 și recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 674/CA/22.06.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială cu sediul în B, B dul -, nr.5 împotriva sentinței civile nr 492/CA/04.05.2009 și recursul formulat de reclamantul cu domiciliu în B,-,.40,.B,.14 împotriva sentinței civile nr 674/CA/22.06.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. 14.12.2009
Dact. - 21.12.2009/2 ex.
Jud fond- M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
