Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 775/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 775/2009
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S împotriva sentinței civile nr. 2657 din 6 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimații, -, -, A, A, G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații-reclamanți și personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data prezentului termen s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimații-reclamanți.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților prezente prescripția parțială a pretențiilor formulate.
Întrucât părțile prezente arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, curtea, în baza art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanții solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Aceștia depun în copie trei decizii pronunțate în spețe similare, pentru a exemplifica practica judiciară recentă a curților de apel din țară. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, sub rezerva justificării acestora până la sfârșitul dezbaterilor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.657 din data de 06.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, A, A, G, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S, care a fost obligată să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de 25 % pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01].2004 și până la zi precum și pentru viitor pentru reclamanții care au început raportul de muncă cu pârâta după data de 01.01.2004, începând cu data încadrării; sumele astfel stabilite urmând a fi actualizate și indexate în raport cu inflația, până la plata efectivă.
Totodată, s-a dispus înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că drepturile salariale solicitate de către reclamanți reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi prev. de art. 31 alin. 1 pct. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și stabilesc expres aceste sporuri și condițiile în care se acordă.
A arătat instanța de fond că pentru perioada 2004 - 2006 plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost succesiv suspendată prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Invocând articolul 38 din Legea nr. 53/2003 care prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, instanța de fond a apreciat că, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporurile în discuție nu puteau fi anulate prin actele normative sus menționate.
De asemenea, a relevat instanța de fond, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste sporuri.
În sprijinul celor susținute, instanța de fond a invocat și decizia nr. XXIII/2005 a precum și faptul că la data de 1 ianuarie 2007 prin art. XIII din Legea nr. 251/2006 suspendarea instituită prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006 și-a încetat efectele.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că cele două sporuri salariale sunt prevăzute în dispozițiile Legii nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, dar actul normativ nu prevede sumele alocate pentru plata acestor sporuri și în ce procent se cuantifică la salariul de bază, iar art. 31 lit. c și doar le enumeră ca făcând parte din componența salariului de bază a funcționarului public.
A mai susținut pârâta că prin bugetul repartizat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în calitate de ordonator principal de credite, nu i-au fost alocate sume pentru acoperirea cheltuielilor cu sporurile pentru suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, astfel că plata acestora nu se poate efectua pentru nici o perioadă.
Reclamanții prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică ( 55 - 57).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost stabilite prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitatilor publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea coruptiei, act normativ prin care au fost modificate și dispozițiile Legii nr. 188/1999, modificare publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21.04.2003.
Prin nr.OUG 92/2005, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.091 din 23.11.2004, cele două drepturi salariale prevăzute la acea dată de art. 29 din Legea nr. 188/1999 în forma și numerotarea în vigoare la data menționată anterior, au fost suspendate (art. 44).
În considerarea disp. art. 53 din Constituția României, suspendarea drepturilor salariale menționate anterior nu poate opera în privința efectelor pe care dispozițiile legale ce le conțin le pot produce. "art. 53: Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrânsnumai prin legeși numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Suspendare nejustificată a dreptului determină o restrângere nejustificată a exercițiului dreptului și implicit privarea nejustificată a titularului dreptului de posibilitatea exercitării acestuia.
În speță, suspendarea realizată prin nr.OUG 92/2004 nu își poate produce efectele.
Suspendarea dreptului salarial se putea realiza numai prin lege, ceea ce nu s-a realizat în această situație, suspendarea fiind dispusă printr-o ordonanță de urgentă, act normativ inferior legii, conf. art. 4 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Prin acte normative ulterioare Guvernul a perpetuat starea de inactivitate a acelor dispoziții legale, fapt ce a împiedicat nejustificat acordarea acelor drepturi salariale persoanelor îndreptățite, până în prezent.
Sub acest aspect actiunea introductivă este admisibilă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu de către instanță, este însă admisibilă parțial în prezenta cauză.
Reclamanții au solicitat acordarea drepturilor începând cu data de 01.01.2004.
În condițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctiva, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial poate fi exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii raportului juridic de drept material ce generează dreptul la acțiune în instanța de judecată.
Așa cum s-a arătat anterior, cele două suplimente au fost introduse în Legea nr. 188/1999 începând cu data de 24 aprilie 2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003.
Suspendarea dreptului a intervenit la data de 23 noiembrie 2004, data publicării nr.OUG 92/2004 în Monitorul Oficial și care este data intrării în vigoare a nr.OUG 92/2004, conf. art. 11 al. 2 din Legea nr. 24/2004, unde se arată că: "Ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara."
De la data suspendării dreptului subiectiv, s-a suspendat și dreptul material la acțiune pentru obținerea drepturilor în instanță.
Reclamanții au înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 17 octombrie 2008.
Pentru intervalul de timp anterior datei de 23 noiembrie 2004, curs însă termenul de prescripție.
Referitor la procentul propriu-zis solicitat a fi acordat de către reclamanți, Curtea constată că nu există vreo dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Reclamanții au solicitat acordarea sporurilor salariale până la încetarea raporturilor de serviciu pentru fiecare dintre ei.
Această solicitare apare ca fiind nejustificată, motivată în principal de faptul că stabilește drepturi și pentru viitor, fără a avea în vedere că există posibilitatea unor modificări legislative în privința salarizării funcționarilor publici și care altfel nu și-ar mai putea găsi aplicarea dacă instanța ar dispune acordarea unor drepturi până la încetarea raportului de serviciu.
Se vor acorda suplimentele și pentru viitor, în considerarea celor menționate și pentru a se crea posibilitatea acționării imediate a eventualelor modificări legislative ce ar putea avea loc în salarizarea funcționarilor publici.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de pârâta S, se va modifica hotărârea recurată și, rejudecând, se va admite în parte prescripția dreptului la acțiune, constatându-se prescrise drepturile salariale solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 22 noiembrie 2004.
Totodată, se va admite în parte cererea de chemare în judecată, iar pârâta S va fi obligată să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188/1999, pentru intervalul 23 noiembrie 2004 și până la data pronunțării.
Pârâta va fi obligată și la plata indicelui de inflație pentru intervalul 23 noiembrie 2004 și data plății efective precum și să achite reclamanților drepturile salariale prevăzute de art. 31 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188/1999 începând cu data de 26 februarie și pentru viitor.
În temeiul art. 276.pr.civ. pârâta va fi obligată să achite reclamanților 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial parțial, justificat de faptul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, și deci a admiterii, în parte, a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S împotriva sentinței civile nr. 2.657 din 6 nov. pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică și, rejudecând, admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință:
Admite în parte prescripția dreptului la acțiune.
Constată prescrise drepturile salariale solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 22 noiembrie 2004.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, -, -, A, A, G,
Obligă pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188/1999, pentru intervalul 23 noiembrie 2004 și până la data pronunțării.
Obligă pârâta la plata indicelui de inflație pentru intervalul 23 noiembrie 2004 și data plății efective.
Obligă pârâta să achite reclamanților drepturile salariale prevăzute de art. 31 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188/1999 începând cu data de 26 februarie și pentru viitor.
Obligă pârâta să achite reclamanților 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./03.03.2009.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar