Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 778/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 778/2009
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 894/14.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, că la data de 12 februarie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de pârâta B-N, iar la 20 februarie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de Se constată că, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 894/CA din 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul - împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a analizat, în primul rând, excepțiile formulate.
Astfel, referitor la cererea de suspendare a soluționării cauzei și de trimitere prejudicială în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, instanța a reținut că Curtea de Justiție Europeană s-a mai pronunțat în chestiunea taxelor de primă înmatriculare, iar, pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 234 alin. 2 din Tratat, instanțele naționale nu sunt obligate să ceară Curții de Justiție să decidă cu privire la interpretarea dreptului comunitar atunci când hotărârea ce urmează a se pronunța de instanța națională este susceptibilă de a fi atacată potrivit dreptului intern.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, s-a reținut că într-adevăr fișa de calcul a cărei anulare se solicită de reclamant nu are calitatea de acte administrativ-fiscale în sensul în care acestea sunt definite de dispozițiile art. 41 din nr.OG 92/2003 modificată, deoarece prin această fișă nu se stabilesc, nu se modifică și nu se sting drepturi și obligații fiscale, ci numai i se aduce la cunoștință reclamantului modul de calcul și cuantumul taxei.
Obligația fiscală de achitare a taxei menționate a luat naștere direct în baza prevederilor art. 2141și 2142Cod fiscal, în prezent abrogate, anterior emiterii fișei de calcul.
Dar, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind admisibilă, deoarece are ca obiect refuzul nejustificat al organului administrativ de a soluționa favorabil cererea de restituire a taxei menționate în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Analizând cauza pe fond, tribunalul a reținut că prin cererea adresată pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, reclamantul a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare auto plătită în temeiul art. 2141și 2142Cod fiscal cu ocazia înmatriculării autoturismului BMW 346L/ 318D, plată atestată prin chitanța seria -, nr. -/23.11.2007 (în contul erului Finanțelor Publice - Trezoreria B).
Prin adresa nr. 9.981/02.06.2008 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N răspunde la cererea reclamantului și îi comunică faptul că taxa specială de primă înmatriculare s-a achitat în baza art. 2141și 2142din Legea nr. 571/2003 și ca atare taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită.
Ulterior, a fost adoptată nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și cu privire la care nu s-a constatat până la data pronunțării prezentei sentințe că ar fi în contradicție cu prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și cu celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.
Prin prevederile art. 14 alin. 2 din ordonanță sunt abrogate în mod expres art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 prin care a fost stabilită taxa de primă înmatriculare.
De asemenea, prin prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008 se dispune că "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență", ceea ce s-a și făcut în speță.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, instanța a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul -, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii sale, invocând în drept dispozițiile art. 3041.pr.civ.
Dezvoltându-și motivele de recurs, reclamantul a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că actele a căror anulare o solicită nu sunt acte administrativ-fiscale, deoarece acestea întrunesc cerințele art. 41 din nr.OG 92/2003, fiind cenzurabile pe calea contenciosului întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, reclamantul arată că potrivit nr.OUG 50/2008 i s-a restituit suma de 2.654 lei prin dispoziția de plată nr. 4.308/19.08.2008 reprezentând diferența dintre taxa de mediu la prima înmatriculare și taxa de primă înmatriculare achitată, rămânând însă un rest de plată perceput nelegal în sumă de 3.240,00 lei, iar această diferență trebuie restituită motivat de faptul că a fost percepută în temeiul unei legi contrare normelor comunitare, iar nr.OUG 50/2008 nu poate reglementa o situație juridică ce și-a produs efectele anterior intrării ei în vigoare.
Având în vedere aceste aspecte, reclamantul apreciază că pârâtele nu au un temei legal pentru reținerea taxei încasată nelegal anterior datei de 1 iulie 2008.
Reclamantul consideră că perceperea acestei taxe, prevăzută de art. 2141-2143din Legea 571/2003, este contrară dreptului comunitar, încălcându-se principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe taxă de reînmatriculare la schimbarea proprietarului și deci nu pot fi aplicabile în dreptul intern, contravenind dispozițiilor art. 90 par. 1 din Tratatul de înființare a Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea 157/2005 și prin urmare perceperea acestei taxe este ilegală.
Prin întâmpinările formulate, pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B au solicitat respingerea recursului ca nefondat. ( 8-10, 14 -16)
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Reclamantul a chitat taxa auto la prima înmatriculare în sumă de 5.894 lei, conf.. Nr. -din 23 nov. 2007, la Trezoreria ( 7, fond).
În urma demersului administrativ efectuat, respectiv cererea de restiruire înregistrată sub nr. 13755 din 28 mai 2008 ( 10 fond), pârâta i-a restituit reclamantului o parte din acea sumă, respectiv, 2.654 lei, refuzând restituirea pentru diferența de 3.240 lei, sumă datorată de către reclamant, în opinia pârâtei cu titlu de taxa de mediu, aplicând astfel pârâta disp. OG nr. 50/2008.
Această împrejurare a determinat și precizarea acțiunii introductive de către reclamant ( 28, fond).
În cauza de față Curteal reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În speță se aplică dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
A admite o altă teză teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii temeinicia cererii de chemare în judecată, conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
5. În ceea ce privește cererea de acordare a dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor art. 124.pr.fisc. Curtea reține următoarele:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul d e procedură fiscalăn măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, prin întâmpinare, pârâta a susținut că actele atacate, nu au natura unor acte administrative, susceptibile de a face obiectul Legii nr. 554/2004.
Cât privește critica conform căreia înscrisurile atacate nu ar avea regimul juridic al unor acte administrative fiscale, Curtea reține următoarele:
Conform chitanței depuse în copie la dosar reclamanta a plătit în contul Trezoreriei municipiului B entitate care funcționează în cadrul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B taxa specială auto la prima înmatriculare în România pentru autovehiculul importat din statele membre ale, iar ulterior la data de 18 febr.2008 a înregistrat la Boc erere de restituire a acestor sume ( 12 -14 dos. fond) pârâta răspunzând prin adresele nr. 2.974/20.02.2008 și nr. 4.965/25.03.2008 ( 7-8 dos. fond). Pârâta susține că adresele emise nu constituie act administrativ sau act administrativ fiscal în sensul Legii nr. 554/2004 ori al pr.fisc. și ca atare acțiunea în contencios administrativ trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Curtea observă că aceste adrese materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamantă invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care, în opinia acesteia, sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Din această perspectivă, Curtea constată că un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală și aceasta chiar dacă reclamanta a achitat respectiva taxă în temeiul unei dispoziții legale și nu a unui act de impunere al autorității fiscale.
De altfel, chiar pârâta recurenta B îl invită pe reclamant să se adreseze cu plângere secției de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Bistrița -
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Trebuie menționat că taxa specială de primă înmatriculare are regimul juridic al unei creanțe fiscale în înțelesul art. 21 alin. 1.pr.fisc. În acest sens dispozițiile art. 21 alin. 4 din același cod prevăd fără echivoc că:În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității acțiunii, a refuzului jurisdicției de a statua asupra legalității impunerii și a restituirii taxei nu poate fi considerată întemeiată și drept urmare soluția tribunalului d e respingere a unei atari excepții se vădește a fi legală.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 pr.civ. se va admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 894 din 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea precizată formulată de către reclamant și în consecință:
Dispune anularea adresei nr. 10.859/12.06.2008, emisă de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B să restituie reclamantului suma de 3.240 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 5.894 lei, pe intervalul 23 noiembrie 2007 - 19 august 2008, iar pentru diferența de 3.240 lei, începând cu 20 august 2008 și pentru viitor, până la plata integrală.
Referitor la dobândă Curtea constată că plata acesteia va fii diferențiată sub aspectul valorii debitului la care se referă, având în vedere ca a avut loc o restituire parțială a sumei totale reprezentând taxă auto de primă înmatriculare
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 894 din 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea precizată formulată de către reclamant și în consecință:
Dispune anularea adresei nr. 10.859/12.06.2008, emisă de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B să restituie reclamantului suma de 3.240 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 5.894 lei, pe intervalul 23 noiembrie 2007 - 19 august 2008, iar pentru diferența de 3.240 lei, începând cu 20 august 2008 și pentru viitor, până la plata integrală.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./03.03.2009.
Jud.fond:..
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
