Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 777/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 777/2009
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 752/25.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari spor fidelitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 752/CA/2008 din 25 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâțiilor Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al județului B N și în consecință obligă pe pârâții să plătească în solidar reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate de până la 20 % începând cu 01.01.2005, până la 31.12.2005 actualizat la zi.
De asemenea s-a admis ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, cu consecința obligării acestuia din urmă de a vira pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele reprezentând sportul de fidelitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut: din actele și lucrările dosarului, instanța a stabilit că, potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională polițistul are dreptul la un spor de fidelitate de 20% din salariul de bază. Întrucât actul normativ a fost suspendat temporar, prin art. 2, alin. 1 din nr.OUG 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului MAI, acordarea sporului de fidelitate a fost suspendată pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin B N, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție.
A apreciat că, în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
De asemenea, nici pe tărâmul dreptului comun, speța supusă judecății nu întrunește cerințele prevăzute de art. 60 Pr. Civ.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.HG 386/2007 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisfacere a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din dispozițiile Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice: "În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;" iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:"În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. Legii nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamantului, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul a fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin B -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B-N, împotriva sentinței civile nr. 752 din 25.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LU/Dact.SM
2 ex./09.03.2009
Jud.fond.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
