Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 786/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 21.11.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 786
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Victoria Catargiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI prin G împotriva sentinței civile nr.422 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu intimata, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata reclamantă asistată de avocat, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 422/2008 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea de judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei a solicitat anularea dispoziției nr. 1618/30.10.2007 emisă de pârât, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul arată că este contabil la Primăria, într-o funcție publică de execuție.
Conform sentinței nr. 3142/2006 a Tribunalului C-S, sentința investită cu formulă executorie, Primăria și Consiliul Local au fost obligate să achite fostului primar, drepturi salariale restante în sumă de 7330 lei și 800 lei cheltuieli de judecată.
S-a trecut la executarea silită a acestei sume iar primarul a blocat salariul reclamantei, până la clarificarea plății datoriei prin executor judecătoresc către d-nul.
Reclamanta arată că potrivit disp. art. 270 al. 1. antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatului se face în baza unui titlu executoriu, ori titlul executoriu în cauză este emis în sarcina debitorilor Primăria și Consiliul Local, situație în care plata sumei urmează să fie dispusă de ordonatorul principal de credite, respectiv pârâtul.
Reclamantul consideră că dispoziția contestată este dată cu încălcarea normelor legale, respectiv art. 164 Codul Muncii și solicită și restituirea drepturilor salariale în cazul în care au fost reținute.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare arată că referitor la așa zisa blocare a salariului reclamantei este posibilă o greșeală de interpretare și neemiterea unei rezoluții de refacere a statelor de plată corectate cu privire la reclamantă, sens în care a menționat expres pe foaia colectivă de prezență că reclamanta este nemotivată în zilele de 23 și 24.
Fără a ține cont de această situație, reclamanta a introdus spre plată la Trezorerie o situație în care și-a calculat salariul integral, fără a ține cont de cele două nemotivate, situație în care, nedorind să afecteze drepturile salariale ale celorlalți angajați a folosit noțiunea de blocare pentru ca reclamanta să nu beneficieze, prin fraudă, de drepturi băneșți necuvenite.
În acest context a revenit asupra dispoziției, conform dispoziției nr. 16/20.02.2008, astfel că acțiunea reclamantei este rămasă fără obiect.
Învederează instanței că a formulat și plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și că urmare a săvârșirii infracțiunii profitând de faptul că a încasat de la Trezorerie sume cuvenite numitului, a scos din casă suma de 2049 lei în numele și pentru, sumă ce nu a fost predată acestuia.
Ulterior decizia de blocare a salariului, a returnat suma la data de 08.11.2007, în nume propriu, conform chitanței -/8.11.2007, cu mențiunea drepturi salariale.
În acest context apreciază că la data emiterii dispoziției contestate reclamanta a încasat drepturi salariale în sumă de 2049 lei iar pentru luna octombrie 2007 și-a calculat integral salariul în sumă de 1606, neținând cont de dispozițiile de refacere a statului de plată și nemenționând pe statul de plată că a încasat în avans o sumă mult mai mare decât cea cuvenită.
Prin sentința civilă nr-422 din 4 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI, a anulat dispoziția nr. 1618/30.10.2007 emisă de pârât, obligând pârâtul să restituie reclamantei sumele reținute în baza dispoziției nr. 1618/30.10.2007. Pârâtul a mai fost obligat, față de reclamantă, la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 1618/30.10.2008, pârâtul a dispus blocarea salariului reclamantei pentru efectuarea de plăți ilegale până la clarificarea plății datoriei prin executorul judecătoresc, domnului ( fila 6 dosar).
Dispoziția a fost emisă având în vedere dosarul execuțional nr. 331/2007 al executorului judecătoresc privind debitul datorat de primărie fostului primar și faptul că nu s-a procedat corect la achitarea sumei de către reclamantă.
În drept dispoziția este motivată pe prevederile Legii 273/2006 și pe disp. art. 63(1) lit. c, 141 lit. a coroborate cu art. 115 lit. a din Legea 215/2001.
Examinând forma și conținutul dispoziției contestate tribunalul reține că aceasta este dată cu încălcarea dispoziției legale incidente în materie, respectiv Legea 188/1999 și Codul Muncii.
Astfel, potrivit dispoziției art. 85 din Legea privind Statul funcționarului public, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice de către un funcționar public se dispune prin emiterea unei dispoziții de imputare sau după caz, prin asumarea unui angajament de plată și nu printr-o dispoziție de deblocare a salariului, măsură neprevăzută de actul normativ menționat.
De asemenea, dispoziția contestată nu prevede temeiul de drept pe baza căruia a fost emisă, menționând alte dispoziții legale în baza cărora emitentul dispoziției are atribuțiile legale prevăzute de Legea 215/2001.
Dispoziția, sub sancțiunea nulității, conform prevederilor art. 117 din Legea 188/99 coroborate cu disp. art. 268 Codul Muncii trebuia să menționeze termenul și instanța la care reclamanta poate să conteste actul administrativ.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul reține că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Cu privire la susținerea pârâtului că acțiunea a rămas fără obiect ca urmare a emiterii dispoziției nr. 16/20.02.2008 de revocare a dispoziției nr. 1618/30.10.2007, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Din motivarea dispoziției nr. 16/20.02.2008(fila 69 dosar), rezultă că aceasta a fost emisă ca urmare a referatului întocmit de secretarul comunei, urmare a faptului că pontajul pe baza căruia s-a întocmit statul de plată a fost operat greșit, prin nemenționarea celor două zile nemotivate care nu au fost luate în calculul salariului reclamantei.
Ori, temeiul de fapt al dispoziției contestate este cu totul altul, respectiv achitarea corectă de către reclamantă a debitului datorat de primărie în baza dosarului execuțional nr. 331/2007.
Totodată tribunalul reține că dispoziția nr. 1618/30.10.2007 și-a produs efectele juridice până la data emiterii dispoziției nr. 16/20.02.2008, intrând în circuitul civil și ca atare nu mai poate fi revocată de emitentul acestuia, constatarea nulității sau anularea acestuia putând fi dispusă numai de instanța judecătorească iar, raportat la art. 126 alin. 2 din Constituție, este o opțiune a legiuitorului ca pentru constatarea nulității și anularea actului administrativ nelegal să prevadă calea procedurii contenciosului administrativ.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, tribunalul a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, a anulat dispoziția nr. 1618/30.10.2007 emisă de pârât și a obliga pârâtul să restituie reclamantei sumele reținute în baza acestei dispoziții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Reținerea aspectului că reclamanta este încadrată în funcția publică de contabil la Primăria este lipsită de fundament juridic iar soluția în cauză depinde de soluționarea unei alte acțiuni în contencios administrativ în care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a așa zisei încadrări în funcția de contabil cu gradele profesionale menționate.
Se arată că dispoziția de blocare este interpretată eronat deoarece conform actelor existente la dosar reclamanta și-a însușit în mod nelegal în avans salariul pe care ulterior l-a returnat.
Interpretarea succesiunii faptelor în cauză se pare că a fost făcută prin neînțelegerea și neanalizarea tuturor actelor existente la dosar deoarece se reține că nu s-a procedat corect la achitarea unei sume către fostul Primar conform notificării făcute de către executorul judecătoresc.
Situația este parțial reală deoarece din sumele ridicate de la Trezorerie pentru plata acestui debit pârâta și-a permis să-și însușească suma de 2.049 lei cu titlu de drepturi salariale, suma la care nu avea dreptul nici în avans și în nici una din situațiile permise de lege, suma pe care după emiterea deciziei de blocare a restituit-o la 8.11.2007 cu motivația" returnare Trezorerie drepturi salariale".
Din acest punct de vedere, solicită să se constate că decizia în cauză reține corect că ulterior blocării reclamanta a returnat suma ce și-a acordat-o și a încasat-o, însă nu reține faptul că suma în cauză nu poate să reprezinte drepturi salariale la care reclamanta putea să aibă drepturi încasând drepturi salariale mai mari cu 75% față de eventuala și posibila încadrare ca și contabil, context în care ilegalitatea este evidentă și infracțiunea efectuată de către aceasta mai mult sau mai puțin justificată în funcție de rezultatul cercetărilor penale ce se efectuează privitor la acest aspect.
Se mai arată că măsura luată era singura modalitate de aod etermina pe reclamantă să refacă toate situațiile și în același timp să nu prejudicieze drepturile cuvenite celorlalți angajați.
Măsura nu are echivalent juridic context în care nici nu a produs efecte juridice, astfel că solicită să se constate că salariile cuvenite reclamantei au fost achitate în mod legal, în termenele prevăzute de lege și să se aprecieze că nefiind prevăzută de lege măsura nici nu poate fi contestată.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, a întregului probatoriu administrat în cauză, rezultă că în mod corect prima instanță a reținut faptul că măsura de blocarea salariului reclamantei dispusă prin dispoziția nr. 1618/30.2008 contestată, excede cadrului legal în materie, fiind emisă fără nici un suport juridic real.
Pe de altă parte, datorită acestui fapt, dispoziția în discuție nu întrunește nici cerințele prevăzute de art. 117 din Legea 188/1999, ceea ce atrage sancțiunea nulității acestuia.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea apreciază că recursul de față este nefundat, urmând a fi respins, în condițiile dispozițiilor art.312 alin. 2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei, împotriva sentinței civile nr.422 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Obligă pârâtul față de reclamant la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pentru JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
Aflată în CO, semnează
Președinte Secție
-
GREFIER
- -
Red.CL- 21.07.2008
Tehnored LM - 22.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță Tribunalul C-S - Judecători -,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu
