Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 788/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -24.08.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 788
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Victoria Catargiu
GREFIER - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de DGFP T și pârâta Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră T împotriva sentinței civile nr. 354 din 01aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, A, R, intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean al Politiei de Frontieră, Direcției de Poliție de Frontieră T, Inspectoratul Județean al Poliției De Frontieră C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică,lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de lipsa părților și având în vedere că s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei în lipsă instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 354 din 01.04.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Școlii de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră T cu privire la reclamanții, A, cu excepția reclamantului R.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat pentru reclamanții SI pentru dreptul privind acordarea primelor de concediu aferente anului 2006.
S-a admis acțiunea formulata de reclamanții, A, R și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLITIEI DE FRONTIERĂ, ȘCOALA DE INIȚIALĂ ȘI A PERSONALULUI POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, DIRECȚIA POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ C S și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, obligând pârâții Ministerul Internelor si Reformei Administrative, F T, DGFP T, Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră T,în solidar, la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferenta perioadei 2004-2006, pentru perioada lucrată în cadrul pârâților, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plații efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de MIRA și obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plați către ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța nu a contestat faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite MFP, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția de plată instituită ca efect al admiterii acțiunii față de pârâți, nu-l vizează direct, dar această calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul MI.A și a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabila și MEF. Ca atare MEF este cel care coordonează acțiunile ce sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la pregătirea legilor de rectificare a bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite.Prin urmare instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
de cuprinsul adeverințelor depuse la dosarul cauzei instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Școlii de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră T, cu privire la reclamanții, A, cu excepția reclamantului R care, conform adeverinței depusă la dosar este angajat în cadrul acestei instituții.
Prin raportare la înscrisurile existente la dosar instanța a admis excepția autorității de lucru judecat pentru reclamanții și pentru dreptul privind acordarea primelor de concediu aferente anului 2006, sume care le-au fost acordate conform sentinței nr. 467/CA/2007 pronunțata de Tribunalul Timiș, sentința rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 870/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Instanța nu a admis excepția lipsei de obiect a cererii formulată de către reclamantul R, cu privire la dreptul la primele de concediu aferente anului 2006 întrucât OUG nr. 146/2007, invocată de către pârâta Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră Tai ntrat în vigoare la data de 19.12.2007 iar cererea formulată de către reclamant a fost înregistrată pe rolul instanței anterior, și anume la data de 24.08.2007. Totodată instanța a avut în vedere și prevederile acestei ordonanțe care în art. 2 alin 3 arată că drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență prin hotărâri judecătorești executorii se plătesc într-o singură tranșă.
Față de actele existente la dosar, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici civil cu statut special-polițiști fiind angajați T, respectiv în cadrul T, instituție asigurată logistic și financiar de T.
Raportat la calitatea reclamanților, le sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora " la plecarea in concediul de odihnă, polițistul primește o prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioara plecării în concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componentă a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, că disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat până la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 până la 31.12.2005 și prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendată până la 31.12.2006.
Nu se poate reține, susținerea reclamantului că aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca și drept fundamental înscris între drepturile și libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituita României nu se confundă cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacentă indemnizației de concediu.
De altfel și Curtea Constituțională sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției de suspendare din legile bugetare nr.507/2003 și nr.511/2004, le-a respins ca inadmisibile, respectiv neîntemeiate prin decizia nr.38/2005.
Cu toate acestea nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu există câtă vreme dispozițiile legale ce-i consacră, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale.
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implica aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel în ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
În acest sens s-a pronunțat și JBp rin decizia de admitere a recursului în interesul Legii nr. XII/5.02.2007 publicată în din 30.10.2007 în care a reținut că potrivit art. 38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate în munca nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
Concluzionând că obligațiile cuprinse in OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin L 353/2003, precum și cele ale L 511/2004 și 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca în aplicarea art. 37 al.2 teza I OG 38/2003,prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Văzând și caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, conform art. 329 al 3.proc.civ. instanța a procedat la admiterea acțiunii reclamanților urmând a obliga pârâții la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferenta perioadei 2004-2006, pentru perioada lucrată în cadrul pârâților, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, pentru a asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți prin neplata la termen a acestor sume.
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a MEF formulată de către MIRA și a obligat MEF să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești către MIRA.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de DGFP T și pârâtul Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră -
Recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de DGFP Tas olicitat admiterea recursului și în principal pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în garanție formulată de MIRA.
În motivarea recursului se arată că instanța în mod greșit a înțeles să admită cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum șui a proiectelor bugetelor locale,respectând procedura reglementată în legea 500/2002, modificată privind finanțele publice, potrivit art. 16-30.
În prezenta speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât pentru sumele necesare acoperirii cheltuielilor de persona, în ceea ce privește pe angajații Ministerului Internelor și Reformei Administrative, nu poate fi obligat la plată un alt ordonator de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurentul pârât Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră - Tas olicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 354 din 01aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, pentru lipsa de obiect a acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului se arată că, având în vedere că hotărârea instanței de fond nu a fost dată cu apel, instanța să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, ci să judece cauza sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, apreciind că instanța de fond a dispus în mod eronat, nelegal și netemeinic, admiterea acțiunii reclamanților.
Ignorând conținutul notei de fundamentare a OUG nr. 146/2007 privind aprobarea plăților primelor de concediu suspendate în perioada 2001- 2006,instanța de fond, printr-o interpretare eronată a acestui act administrativ, a respins în mod greșit netemeinic și nelegal, excepția lipsei de obiect a cauzei invocată, pe motiv că, cererea formulată de reclamanți a fost înregistrată pe rolul instanței anterior intrării în vigoare a OUG nr. 146/2007 iar dispozițiile art. 2 alin. 3 din OUG 146/2007 prevăd că" drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe,prin hotărâri judecătorești se plătesc într-o singură tranșă".
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici, de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtului intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar drepturile bănești îi sunt plătite de Inspectoratul Județean al Poliție de Frontieră, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, instanța de fond în mod nelegal a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60 - 63 Cod procedură civilă, respectiv faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire care însă în speță nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Referitor la recursul declarat de pârâta Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră T, instanța constată că este nefundat, având în vedere, că reclamanții au calitatea de funcționari publici, iar potrivit art. 37 alin. 2 din OG nr.38/2003 se prevede că la plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Suspendarea acordării acestui drept, în mod succesiv, prin legile bugetare anuale, nu echivalează cu pierderea acestui drept, iar, apariția OUG nr. 146/2007, după promovarea prezentei acțiuni, de către reclamanți,nu înseamnă că acțiunea a rămas fără obiect,deoarece pârâta nu a achitat până în prezent dezbaterile bănești la care a fost obligată conform legii.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în conformitate cu prevederile art. 132 pct. 1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de DGFP T împotriva sentinței civile nr. 354 din 01aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-. Modifică sentința și respinge cererea de chemare în garanție formulată față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
II. Respinge recursul declarat de pârâta Școală de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră - T, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pentru JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
A în CO, semnează
Președinte Secție
-
GREFIER
- -
Red.CM -22.07.2008
Tehnored LM -23.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță Tribunalul Timiș - Judecători -,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu