Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 797/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 26.02.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 797
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Victoria Catargiu
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul declarat de Autoritatea de Sănătate Publică C-S împotriva sentinței civile nr. 444 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă consilier juridic, intimatul reclamant prezent personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 444 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S și a 0bligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 23.11.2004 - 08.04.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Considerentele instanței, în fapt și în drept, care au motivat soluția dată, au fost următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la tribunal sub nr. 493/115/26.02.2008, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei, în temeiul art.29 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată în nr.251/22.03.2004, cu modificările și completările ulterioare, la achitarea lunară, începând de la data de 01.04.2004, a drepturilor salariale constând în: suplimentul postului - 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare-25% din salariul de bază, sume actualizate cu rata indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în temeiul art.29 lit.c și d din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, funcționarilor publici li s-au acordat drepturile salariale arătate mai sus dar fără a beneficia de ele în realitate. La data de 28.12.2007, prin plângerea prealabilă înregistrată cu nr. 9265/28.12.2007, formulată în temeiul Legii 554/2004 a Contenciosului administrativ, coroborat cu dispozițiile Legii 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici-republicată, s-a adresat instituției în vederea acordării drepturilor salariale solicitate. Plângerea prealabilă nu a fost soluționată în termenul legal, fapt ce a îndreptățit-o în temeiul art.1 alin.1 din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile Legii 188/1999, să formuleze prezenta acțiune în contencios administrativ.
Art. 29 alin. (1) devenit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, reclamantul apreciind că această suspendare contravine prevederilor art.15 al 2 și art. 53 din Constituție.
Suspendarea drepturilor reclamanților prin norma invocată contravine și dispozițiilor art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Reclamantul mai susține că art. 44 din OUG nr. 92/2004, prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă deoarece acest drept nu a fost doar restrâns, ci s-a produs o veritabilă lipsire de drepturi.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată și ale Legii nr. 554/2004.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 9265/28.12.2007 la Autoritatea de Sănătate Publică C-S, adeverința nr. adeverința nr.2639/07.04.2008 care atestă calitatea reclamantului de funcționar public, copia sentinței civile nr.202/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, copia dispozitivului deciziei civile nr.33/23.01.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, cerere adresată de colectivul funcționarilor publici către Comisia Paritară din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, adresa nr. 8253/16.11.2007 înaintată de Comisia Paritară din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S Comitetului Director al Autorității de Sănătate Publică C-
Cererea a fost timbrată cu suma de 4 lei taxă timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a Județului C-S a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că în bugetul alocat acestei instituții nu a fost prevăzută acordarea acestor drepturi bănești. Acestea nu au fost cuprinse nici în legea de salarizare a funcționarilor publici, fiind suspendate succesiv prin acte normative ce reglementau salarizarea acestei categorii personal.
Nici în anii 2007, 2008, prin actele normative în vigoare ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu au fost prevăzute aceste drepturi salariale, chiar dacă ele nu mai sunt afectate de nici o instituție a suspendării.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 188/1999, OG nr. 9/2008, Legea nr. 554/2005, pr.civ.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri: plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 9265/28.12.2007 la Autoritatea de Sănătate Publică C-S, adeverința nr. 2635/07.04.2008 care atestă calitatea reclamantului de funcționar public, copia sentinței civile nr.202/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, copia dispozitivului deciziei civile nr.33/23.01.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, cerere adresată de colectivul funcționarilor publici către Comisia Paritară din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, adresa nr. 8253/16.11.2007 înaintată de Comisia Paritară din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S Comitetului Director al Autorității de Sănătate Publică C-S, din a căror analiză instanța reține următoarele:
Reclamantul este, începând cu anul 2003, funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, conform adeverinței nr. 2635/07.04.2008, depusă la dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamantul, având calitatea de funcționar public, este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamantul, așa cum recunoaște și pârâta, nu a primit până în prezent sporurile respective, deși aceasta s-a adresat Comisiei Paritare din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, în baza dispozițiilor art. 13 lit. e din 833/2007, pentru a proceda la demararea încheierii unui acord colectiv cu conducerea instituției pentru stabilirea procentului celor două suplimente, iar această comisie a solicitat, la rândul său, conducerii negocierea unui astfel de acord.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003.
Prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, publicată în Monitorul Oficial în data de 23.11.2004, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda aplicarea dispozițiilor art. 29( devenit ulterior, prin republicare, art. 31) din Legea nr. 188/1999, republicată. Apoi, suspendarea acestor dispoziții a continuat conform prevederilor OG nr. 2/2006, până la finele anului 2006.
Așadar, începând cu data de 23.11.2004, data intrării în vigoare a OUG nr. 92/2004, și până la sfârșitul anului 2006, exercitarea dreptului de acordare a celor două suplimente a fost suspendat.
Pentru perioada cuprinsă între momentul introducerii în legislație a dreptului la cele două suplimente-21.04.2003 și data suspendării acestuia, respectiv 23.11.2004, persoanele interesate își puteau valorifica oricând dreptul la suplimente, în limita termenului de prescripție de trei ani, prev. de art. 3 al 1 din Decretul nr. 167/1958, prin introducerea unor acțiuni în justiție, având în vedere că exercițiul acestui drept nu a fost îngrădit de legiuitor.
În aceste condiții, drepturile solicitate de reclamant pentru perioada 01.04.2004-23.11.2004 nu mai pot fi valorificate, fiind prescrise.
Pentru perioada ulterioară acestei date, și până la momentul pronunțării hotărârii, instanța apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul Muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fă lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța urmează să o respingă întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta va fi obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective.
În consecință, în baza art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea 188/1999, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să îi acorde suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază calculate și plătite pe perioada de 23 noiembrie 2004 - 08.04.2008, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate C-S și a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că, prin prevederile pct. 17 din articolul unic din Legea 417/2006, pentru aprobarea OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor lit. c și d ale art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată până la data de 31 decembrie 2006.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică își motivează în esență cu aceea că acordarea drepturilor solicitate prin acțiune în baza prevederilor art. 19 alin. 2 din OG nr. 6/2007, este o facultate și nu o obligativitate a ordonatorilor de credite, doar art.18 din OG nr. 6/2007 stabilește acordarea unor premii cu caracter obligatoriu și diferite cele din art. 19.
Recursul este nefondat
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare, pe perioada în care, reclamanta a avut calitatea de funcționar public.
Prima instanță a reținut în mod corect că dreptul reclamantului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare, a fost reglementat prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici. Împrejurarea că prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării acestor dispoziții legale pentru anii 2004-2006, nu înseamnă că s-a dispus și înlăturarea acestui drept, așa încât în mod corect prima instanță a apreciat că suspendarea în două rânduri succesive a aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea nr. 188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei dispoziții legale.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevederilor art. 312 pct. 1, din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul acesteia ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea de Sănătate Publică C- împotriva sentinței civile nr. 444 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pentru JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
A în CO, semnează
Președinte Secție
-
GREFIER
- -
Red.CM -15.07.2008
Tehnored LM-16.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță Tribunalul C-S- Judecători - ,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu
