Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 784/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 09.11.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 784
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Victoria Catargiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare atât recursul declarat de reclamanți, -, MIRA, - cât și recursul pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B reprezentată de DGFP T și a intimatului INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICA B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă avocat, în reprezentarea recurentului pârât F prin T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind intimatul recurent Institutul Național de Statistica
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,modificarea în parte a sentinței atacate și în consecință,obligarea DGFP T la eliberarea sumelor de bani ce fac obiectul prezentei acțiuni, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și obligarea pârâților Institutului Național de Statistica B și Direcția Regională de Statistică T la plata cheltuielilor de judecată atât în prima instanță cât și în recurs, în sumă de 5.000 lei și depune la dosar concluzii scrise.
Cu privire la recursurile declarate de pârâți, solicită respingerea acestora.
Reprezentantul recurentului pârât F prin PTs olicită admiterea recursului formulat ca temeinici și legal, admiterea în parte a hotărârii recurate în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive ca pârât a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, a respingerii ca inadmisibilă as cererii de chemare în judecată pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii și că în mod corect Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a PT.
Cu privire la recursul declarat de reclamanți solicită respingerea acestuia și admiterea recursului declarat de intimatul Institutul Național de Statistica
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanții, Mira Și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Statistica B, Direcția Regională de Statistica T și P T, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului de 1 la alocarea, calcularea și plata primei de concediu cuvenite pe anul 2006 conform art. 37 pct. 2 OG 38/2003 precum și plata sporului de stabilitate cuvenit pe anii 2005-2006, în cuantum de 20%calculat la salariul de baza, prev de art. 4 ind. 1 din OG nr. 9/1992 aprobata prin Legea nr. 433/2004, precum și obligarea pârâtului de 2 la eliberarea, prin trezoreriile proprii, a tuturor sumelor reprezentând sporul de stabilitate și primele de concediu astfel cum vor fi calculate si actualizate cu rata de inflație.
In motivarea cererii se arată că reclamanții sunt funcționari în cadrul Direcției Regionale de Statistica T iar potrivit art. 4 ind. 1 din OG nr. 9/1992 aprobată prin Legea nr. 433/2004 au dreptul la spor de stabilitate in cuantum de 20% din salariul de baza, în funcție de vechimea in muncă, respectiv în instituție.
Reclamanții precizează că pentru anul 2005 acest drept le-a fost suspendat iar suspendarea a încetat la data de 31.12.2006, sumele menționate fiind prevăzute în bugetul pentru anul 2007. Reclamanții menționează ca măsura suspendării aplicării acestui drept nu este legală, în acord cu prev art. 64 alin 1 și 2 din legea nr. 24/2000, fiind totodată în prezent abrogate.
Reclamanții învederează că în acord cu prev art. 34 alin 2 din Legea nr. 188/1999 au dreptul la prime de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu. Reclamanții menționează că deși acest drept a fost suspendat, nu se poate reține că acest drept nu a existat, suspendarea nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
In drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. 41din OG nr. 9/1992 aprobata prin Legea nr. 433/2004, art. 27 din OG nr. 3006, Legea nr. 188/1999, Codul Muncii.
In dovedire reclamanții au depus la dosar o serie de înscrisuri și anume: cererea trimisă în procedură prealabilă, înregistrată cu nr. 990/29.05.2007 și răspunsul primit la această cerere.
Legal citata, pârâta DGFP Taf ormulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T întrucât nu exista nici un fel de raport între reclamanți și pârâtă, ci între aceștia și Direcția Regionala de Statistica.
Se învederează ca al treilea capăt din cererea de chemare în judecata este prematur introdus față de împrejurarea că în prezent nu exista nici o hotărâre judecătoreasca în temeiul căreia să fie recunoscute drepturile solicitate.
Legal citat, Institutul Național de Statistica a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
In considerentele întâmpinării au fost invocate o serie de excepții, și anume, excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la reclamanta, excepția lipsei de interes, referitor la petitul având ca obiect prima de concediu aferenta anului 2006, față de împrejurarea că a intrat in vigoare OUG nr. 146/2007, care a aprobat plata în cursul anului 2008 primei de concediu suspendată în perioada 2001-2006.
Pârâtul a menționat ca reclamanta nu beneficiază de drepturile bănești constând în prima de concediu și în sporul de stabilitate, întrucât aceasta are calitatea de personal contractual și nu de funcționar public.
Pârâta a invocat si excepția netimbrării acțiunii, conform Legii nr. 146/1997.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca instanța sa dispună prin hotărâre obligarea acestuia sa vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate de către reclamanți.
In drept au fost invocate prev art. 60-63 Cod proc civ.
La dosar au fost depuse deciziile de încadrare a reclamanților.
La dosar reclamanții au depus concluzii scrise și practica judiciară în materie.
Chematul în garanție MEF a formulat întâmpinare, prin DGFP, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, respingerea cererii de chemare în garanție iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se menționează că nu exista nici un raport între MEF și reclamanți în temeiul căruia să se admită cererea de chemare în garanție.Totodată se învederează ca MEF nu are obligație de garanție sau de despăgubire către Institutul Național de Statistică.
Instanța în ședința din data de 15.04.2008 a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulata de reclamanta față de împrejurarea că face parte din personalul contractual iar cererile formulate de către personalul contractual se soluționează de Tribunal, însă de secția civilă -litigii de muncă, iar nu secția de contencios administrativ.prin urmare, tribunalul secția de contencios a trimis cererea formulata de către reclamanta spre soluționare către secția civilă, litigii de muncă, sper competenta rezolvare.
In temeiul art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a unit celelalte excepții invocate cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.385/CA din 15.04.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins excepția constatării nulității pentru netimbrarea acțiunii,excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național de Statistică precum și excepția lipsei de interes al petitului având ca obiect acordarea primei de concediu aferenta anului 2006.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, în reprezentarea MEF, cu privire la petitul acțiunii având ca obiect eliberarea de către acest pârât, prin trezoreriile proprii, a tuturor sumelor reprezentând sporul de stabilitate și primele de concediu astfel cum vor fi calculate și actualizate cu rata de inflație.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții,:, Mira și în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALA DE STATISTICA, INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICA - B, și, obligând pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Regională de Statistica T la calcularea, alocarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de stabilitate de pana la 20% calculat la salariul de baza, pe perioada 2005-2006, conform prev art. 4 ind. 1 din OG nr. 9/1992 aprobată prin Legea nr. 433/2004, precum și la alocarea, calcularea și plată a primelor de concediu aferente anului 2006, actualizate cu indicele inflației la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Institutul Național de Statistică și obligă MEF să vireze către Institutul Național de Statistică fondurile necesare achitării sumelor acordate prin prezenta sentința.
A fost respinsă acțiunea reclamanților față de pârâtul Direcția Finanțelor Publice T, în reprezentarea MEF, cu privire la petitul acțiunii având ca obiect eliberarea de care acest pârât, prin trezoreriile proprii, a tuturor sumelor reprezentând sporul de stabilitate și primele de concediu astfel cum vor fi calculate și actualizate cu rata de inflație.
S-a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta și a fost trimisă spre competentă soluționare, către secția civilă, litigii de muncă a Tribunalului Timiș.
În motivarea soluției pronunțate,prima instanță a reținut următoarele:
Tribunalul a respins excepția netimbrării acțiunii, față de împrejurarea că aceasta acțiune este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 15 din Legea nr. 146/1997.
Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național de Statistică, față de împrejurarea că este ordonator principal de credite, prin raportare la Direcția Regională de Statistică T.
Referitor la excepția privind lipsa capacității procesuale pasive a DGFP T, în reprezentarea MEF pentru petitul privind obligarea la eliberarea sumelor prin trezorerii instanța a reținut că acest pârât nu se află în raporturi de serviciu cu reclamanții pentru a putea fi obligat la plata sumelor către aceștia. Trezoreriile din cadrul DGFP T au obligația de a elibera sumele pretinse de către ordonatorii principali de credite, întrucât ele nu sunt decât depozitarul sumelor primite de la bugetul de stat.
Astfel conform art.2 OG 22/2002 "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legi, pentru asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executori".
De asemenea, conform art.3 OG 22/2002 " în procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii. Ori, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă atât lipsa calității procesuale pasive a DGFP T dar și calitatea procesuală pasivă a Institutul Național de Statistică care are în speță, calitatea de ordonator principal de credite iar în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care acesta este obligat la plată, sumele necesare prevăzute în titlul executoriu vor fi virate din bugetul astfel aprobat fără a fi necesară obligarea DGFP T la eliberarea prin trezorerii a sumelor respective căci aceasta ar însemna o încălcare a dispozițiilor cuprinse în legile bugetare care prevăd că orice cheltuială bugetară presupune fonduri alocate în acest scop. Ori prin obligarea pârâtului Institutul Național Statistică în calitate de ordonator principal de credite alături de ordonatorul secundar de plata acestor sume, titlul executoriu privind obligația plății reprezintă justificarea necesară pentru includerea în proiectul de buget a sumelor necesare efectuării acestor plăți.
Se justifică astfel și admiterea cererii de chemare în garanție a MFP, formulată de Institutul Național de Statistică, chemare în garanție realizată nu în scopul plății efective a sumelor pretinse ci pentru ca MFP în exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit disp. art.3 al.1 pct.2 HG 208/2005 să procedeze la elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii bugetare anuale precum și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Tot în sarcina MFP sunt, conform art.19 Legea 500/2002 coordonarea acțiunilor ce sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar pin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și deci chemarea în garanție a acestei instituții vizează tocmai îndeplinirea acestor atribuții.
Instanța a respins excepția lipsei de interes a acțiunii pentru petitul având ca obiect plata primelor de concediu aferente anului 2006. Tribunalul a avut în vedere împrejurarea ca OUG nr. 146/2007 a intrat în vigoare la 12.12.2007, iar acțiunea reclamanților a fost introdusa pe rolul instanței anterior acestui moment, și anume la data de 06.12.2007. Totodată trebuie avute în vedere prev art. 2 alin 3, care menționează ca drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență prin hotărâri judecătorești executorii se plătesc într-o singură tranșă.
Din probele administrate în cauză instanța reține că reclamanții au calitatea de funcționari publici angajați ai Direcției Regionale de Statistică T conform deciziilor existente la fil.74-114 dosar. In această calitate reclamanții sunt beneficiarii disp. art. 34 al.2 Legea 188/99 republicată potrivit cărora funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat. Totodată lise alica si prev art. 4 alin 1 din OG nr. 9/1992.
Potrivit art. 4 ind. 1 din OG nr. 9/1992 aprobata prin Legea nr. 433/2004 pentru asigurarea stabilității, salariații din Institutul Național de Statistică, precum și ai direcțiilor regionale și județene de statistică beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20%, calculat la salariul de bază, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, după regulile prevăzute de legiuitor în același act normativ, în funcție de vechimea în munca și perioada de încadrare în aceasta instituție.
Acest drept a fost suspendat pentru anii 2005 -2006. Având în vedere ca dreptul la sporul de stabilitate s-a născut prin lege, ca drept subiectiv ce conferă titularului prerogativele în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut sa efectueze o anumita prestație pozitiva, respectiv de a face o plată, și împrejurarea ca suspendarea dreptului nu echivalează cu anularea acestuia, tribunalul a constatat că acest petit din cerere este întemeiat.
Cu toate acestea, nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.4 ind. 1 din actul normativ menționat, precum și dreptul la prima de concediu nu există, câtă vreme dispozițiile legale ce-l consacra sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale. Dispozițiile menționate prin care s-a acordat drepturile solicitate au fost în funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implica aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel în ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
Prin urmare, instanța apreciază că acțiunea reclamanților este întemeiată pentru plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea sporului de stabilitate aferent anilor 2005-2006, conform art. 4 ind. 1 din OG nr. 9/1998, precum și a primelor de concediu aferente anului 2006, actualizate cu indicele inflației la data plății efective pentru a se asigura repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate instanța a admis în parte cererea reclamanților și admițând și cererea de chemare în garanție a MFP formulată de pârâtul Institutul Național de Statistică va obliga pârâții Institutul Național de Statistica și Direcția Regională de Statistica T la calcularea, alocarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de stabilitate de pana la 20% calculat la salariul de baza, pe perioada 2005-2006, conform prev. art. 4 ind. 1 din OG nr. 9/1992 aprobată prin Legea nr. 433/2004, precum și la alocarea, calcularea și plata a primelor de concediu aferente anului 2006, actualizate cu indicele inflației la data plății efective.
În privința plății cheltuielilor de judecată instanța reține că potrivit disp. art.274 Cod.procedură.civilă aceasta presupune existența unei culpe a pârâților în onorarea pretențiilor reclamanților, fapt ce a generat introducerea acțiunii, dar în fapt neplata sumelor pretinse este rezultatul unor dispoziții legale de suspendare cărora pârâții nu se putea sustrage. Pentru aceste motive s-a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecata.
Instanța nu a analizat excepțiile invocate de către pârâți prin raportare la reclamanta pentru care s-a dispus scoaterea cererii de pe rolul secției de contencios si a trimis cauza spre competenta soluționare, către secția civila, litigii de muncă a Tribunalului Timiș.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții cât și pârâtul FBp rin P T, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se susține în esență faptul că PTa re calitate procesuală pasivă, impunându-se obligarea acesteia la eliberarea, prin trezoreriile proprii a sumelor de bani, ce face obiectul acțiunii.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților cu privire la plata cheltuielilor de judecată a pârâților Institutul Național de Statistica și Direcția Regională de Statistica T, consideră că acordarea acestor cheltuieli este justificată prin prevederile art. 274 Cod procedură civilă,referitoare la culpa procesuală. Această culpă rezidă în refuzul pârâților de a da curs cererii reclamanților,refuz concretizat atât în răspunsul la plângerea prealabilă, cât și în cel din cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosarul cauzei, răspuns lipsit de orice temei legal.
În recursul promovat, pârâtul M-F B prin PTs olicită să se constate lipsa calității procesuale pasive, bazată în primul rând pe neexistența vreunei relații de serviciu sau de muncă între el și reclamanți.
De asemenea, se solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 7 din Legea 554/2004, întrucât reclamanții nu pot solicita direct în instanță pretenții de natură salarială câtă vreme procedura contestației prealabile nu este parcursă, prin depunerea unei cereri prealabile având acest obiect la angajator și finalizată prin emiterea unui răspuns la cererea prealabilă.
Recursurile sunt neîntemeiate pentru considerentele mai jos reținute:
În mod corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale a PT,în condițiile în care între această pârâtă și reclamanți nu există nici o relație de serviciu, iar eliberarea unor sume de bani prin intermediul trezoreriilor, se realizează în baza unui titlu executoriu.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține din analiza sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat, că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art. 89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
În consecință, Legea nr. 188/1999 republicată, fiind o lege cu caracter special, se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, în calitate de funcționar public, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtului intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar drepturile bănești îi sunt plătite de Inspectoratul Județean de Poliție T, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, instanța de fond în mod nelegal a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60 - 63 Cod procedură civilă, respectiv faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire care însă în speță nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Sub un alt aspect, Curtea constată ca fiind întemeiate pretențiile reclamanților referitoare la obligarea pârâților Direcția Regională de Statistică T și Institutul Național de Statistică la plata cheltuielilor de judecată efectuate în ambele instanțe, bazat pe culpa lor procesuală câr și pe dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Față de considerentele mai sus reținute,Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanți cât și recursul pârâtei FBr eprezentată de DGFP
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților față de F B și obligă pârâții Direcția Regională de Statistică T și Institutul Național de Statistică B față de reclamanți la plata sumei de 5.000 lei,reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în ambele instanțe.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pentru JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
A în CO, semnează
Președinte Secție
-
GREFIER
- -
Red.CL -21.07.2008
Tehnored LM -22.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță Tribunalul Timiș - Judecători -,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu
