Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 798/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 798
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Victoria Catargiu
GREFIER - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, și și de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S împotriva sentinței civile nr. 447/08.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, pentru pârâtul recurent Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S se prezintă consilier juridic, pentru intimații pârâți Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția B se prezintă consilier juridic,lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratură întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, un exemplar din aceasta comunicându-se părților prezente.
Reprezentanta pârâtului recurent Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare care se comunică părților prezente.
Reprezentanta intimaților pârâți Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare care se comunică părților prezente.
Recurentul reclamant depune la dosar concluzii scrise și hotărâri de practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, conform motivelor arătate în scris și dezvoltate în concluziile scrise.
Reprezentanta pârâților intimați Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția din cadrul ministerului, solicită să se ia act de renunțarea reclamanților recurenți la judecată împotriva acestora, astfel că nu mai au calitate procesuală în cauză.
Reprezentanta recurentului pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S solicită admiterea recursului formulat de către acesta și respingerea recursului declarat de către reclamanții recurenți,ca neîntemeiat pentru motivele arătate în întâmpinare.
La rândul său, reclamantul pune concluzii de respingere a recursului declarat de pârât.
CURTEA
În deliberare, constată:
Prin sentință civilă nr.447/08.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S ia act de renunțarea reclamanților la judecata cauzei împotriva pârâților Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția,
Respinge excepțiile de necompetență materială și a lipsei de calitate procesuală pasivă, invocate de pârâta Inspecția.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, pentru drepturile bănești cuvenite în perioada 21.04.2003 - 22.11.2004.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-
Obligă pârâtul să plătească drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, reclamantului pentru perioada 01.01.2007 - 08.04.2008, reclamantului pentru perioada 17.12.2007 - 08.04.2008, și reclamantei pentru perioada 23.11.2004 - 08.04.2008, actualizate conform indicelui de inflație la data plății, și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În considerentele hotărârii, instanța de fond reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. 606/115/11.03.2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Inspecția, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să îi oblige să calculeze și să le plătească retroactiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază și să efectueze aceste înscrieri în carnetele de muncă.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 39/CC/25.02.2008, privind acordarea unor drepturi salariale au solicitat angajatorului acordarea celor două sporuri, în procent de 25% din salariul de bază fiecare, drepturi prevăzute de art. 31 al 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Pârâtul nu a soluționat cererea, fiind astfel îndreptățiți la acțiunea în instanță.
În drept, reclamanții a invocat dispozițiile Legii nr.188/1999, Codului Muncii și Constituția României.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar adresa de răspuns nr. 39/CC/25.02.2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, adeverința nr.3498/07.04.2008, care atestă calitatea reclamanților de funcționari publici, adresa nr. 51/25.02.2008, înaintată de reclamantului -, minuta pronunțată în dosar nr. 47/2007 de, recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României, nr. 677/C/161/2007.
Pârâții au formulat întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că drepturile la cele două stimulente au fost suspendate pe perioada 2004 - 2006 prin nr.OUG92/2004, iar ulterior prin nr.OG2/2006.
Prin urmare, pentru această perioadă reclamanților nu li se cuvin aceste stimulente.
Pe perioada ulterioară datei de 31.12.2006 nu pot beneficia de aceste drepturi deoarece, potrivit art. 31 al 3 din Legea nr. 188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici, iar nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în baza cărora s-a făcut, respectiv se face salarizarea, nu prevăd acordarea suplimentelor postului și treptei de salarizare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, Legea nr. 188/1999.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția au solicitat respingerea acțiunii, invocând pe cale de excepție necompetența materială a Tribunalului C-S în soluționarea cauzei, deoarece potrivit art. 3 al 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
De asemenea, au invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă deoarece raporturile se serviciu există între reclamanți și C-S, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 108/1999, Inspecția este organul de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică ce are în subordine și ITM C-
Pe fond, arată că drepturile la cele două stimulente au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 și prin nr.OG 2/2006, salarizarea făcându-se conform legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici, ce nu prevede aceste stimulente.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri: adresa de răspuns nr. 39/CC/25.02.2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, adeverința nr.3498/07.04.2008, care atestă calitatea reclamanților de funcționari publici, adresa nr. 51/25.02.2008, înaintată de reclamantului -, minuta pronunțată în dosar nr. 47/2007 de, recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României, nr. 677/C/161/2007, din a căror analiză instanța reține următoarele:
Reclamanții au depus la dosar o precizare de acțiune, prin care arată că renunță la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtele și Inspecția, cerere reiterată și în fața instanței de către reclamanți personal.
Având în vedere dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, instanța admite cererea de renunțare formulată de reclamanți.
În condițiile renunțării reclamanților la judecata împotriva celor două pârâte, instanța respinge excepțiile lipsei de calitate procesuală pasivă invocate de pârâtele și Inspecția, acestea rămânând fără obiect.
Cât privește excepția de necompetență materială, instanța o respinge în baza dispozițiilor art. 158, 159 pct. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă și art. 10 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că, în speță, nu se contestă un act emis de o instituție sau autoritate centrală și, de asemenea, nu există raporturi de serviciu între reclamanți și o autoritate sau instituție publică centrală (Inspecția sau ), ci cu o instituție locală - C-
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța o admite, pentru următoarele considerente:
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003.
Prin art. 44 din nr.OUG92/2004, publicată în Monitorul Oficial în data de 23.11.2004, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda aplicarea dispozițiilor art. 29 (devenit ulterior, prin republicare, art. 31) din Legea nr. 188/1999, republicată. Apoi, suspendarea acestor dispoziții a continuat, conform prevederilor nr.OG 2/2006, până la finele anului 2006.
Așadar, începând cu data de 23.11.2004 (data intrării în vigoare a nr.OUG 92/2004) și până la sfârșitul anului 2006, exercitarea dreptului de acordare a celor două suplimente a fost suspendat.
Pentru perioada cuprinsă între momentul introducerii în legislație a dreptului la cele două suplimente - 21.04.2003 și data suspendării acestuia, respectiv 23.11.2004, persoanele interesate își puteau valorifica oricând dreptul la suplimente, în limita termenul de prescripție de trei ani, prevăzut de art. 3 al 1 din Decretul nr. 167/1958, prin introducerea unor acțiuni în justiție, având în vedere că exercițiul acestui drept nu a fost îngrădit de legiuitor, pentru perioada enunțată.
Față de cele mai sus reținute, instanța constată că drepturile solicitate de reclamantă pentru perioada 21.04.2003 - 23.11.2004 nu mai pot fi valorificate, fiind prescrise.
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă C-S, așa cum rezultă din adeverința nr. 3498/07.04.2008, depusă la dosarul cauzei, astfel: reclamantul din data de 17.12.2007, reclamantul din data de 01.01.2007 și reclamanta - din data de 18.09.2000.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din actul normativ citat.
Reclamanții nu au primit până în prezent sporurile respective, deși aceștia au cerut acordarea lor.
Pentru perioada ulterioară datei de 23.11.2004, și până la momentul pronunțării hotărârii, instanța apreciază acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fă lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța o respinge întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta a fost obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective.
Soluția suscitată a fost recurată de reclamanți și de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-
Recurenții reclamanți solicită modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii cum a fost formulată.
Critica privind contestarea survenirii prescripției este susținută de motivarea că prin Cartea II, titlul III, art. XIII, pct.21 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnității publice, a funcției publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, art.29 din Legea nr.188/1999 se modifică începând cu data de 01.01.2004.
Aceste modificări au fost incluse în textul Legii nr.188/1999 cu ocazia republicării acesteia, creându-se astfel, prin efectul legii, de la data menționată dreptul la acordarea acestor sume și obligația corelativă a intimatei de a le plăti.
În ceea ce privește al doilea capăt al acțiunii, cu privire la acordarea drepturilor solicitate până la momentul pronunțării hotărârii, apreciază că și de această dată hotărârea atacată este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor legale, așa cum sunt prevăzute în Legea nr.188/1999.
Pârâtul recurent solicită casarea sentinței și în rejudecarea fondului, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că: - hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, astfel, se contrazice motivarea instanței de judecată asupra faptului că drepturile salariale recunoscute de lege nu pot constitui obiectul vreunei renunțări, limitări ori restrângeri a acestor drepturi; - prin hotărârea pronunțată, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești; - prin hotărârea pronunțată, instanța a acordat ce nu s-a cerut.
În fapt, învederează următoarele:
Contrar concluziilor instanței privind aplicabilitatea prevederilor art.38 din Codul muncii, susține că salarizării funcționarilor publici nu i se pot alătura noțiunile de tranzacții, limitări, renunțări, dar codul muncii are prevederi asupra restrângeri unor drepturi salariale; actele succesive care au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici sunt acte normative de strictă interpretare și nu lasă libertatea de negociere a drepturilor bănești, inclusiv a cuantumului acestora. Prin acordarea suplimentelor în procente de 25 %, instanța s-a subrogat legiuitorului, fără motive; - drepturile bănești acordate de instituție trebuie să se încadreze în bugetele aprobate, or, acestea nu au inclus suplimentele cerute de reclamanți.
În fine, instanța a acordat daune interese necerute de reclamanți, aplicând greșit prevederile art.1082 cod civil în lipsa culpei pârâtului.
Curtea, în analiza recursurilor de față, prin prisma criticilor aduse sentinței și cu respectarea cerințelor art.3041Cod procedură civilă, constată că ambele sunt nefondate.
Considerentele expuse în hotărârea recurată, asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, pe care Curtea și le va însuși, sunt conforme prevederilor Decretului nr.167/1958, republicat, privitor la prescripția extinctivă, cu referire la situația specială determinată de suspendările reglementărilor care vizează fondul drepturilor pretinse, în sensul că prescripția a început să curgă de la data când s-a născut dreptul la acțiune, conform prevederilor art.7 din Decretul nr.167/1958, au intervenit actele de suspendare și apoi, potrivit prevederilor art.15 din decretul menționat, după încetarea suspendării prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare.
Respingerea de către instanță a petitului acordării suplimentelor bănești pe viitor se găsește de asemenea justificată; pentru motivarea dată, fiind de principiu stabilit prin art.1023 Cod civil că ceea ce se datorează cu termen nu se poate cere înaintea termenului.
Sentința tribunalului, în partea privind aplicarea dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă a lăsat fără obiect excepțiile lipsei calității procesuale a pârâților Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și a Inspecției din subordinea acestui minister, față de care reclamanții au renunțat la pretențiile ce formează obiectul cauzei.
Hotărârea instanței nu s-a dat cu încălcarea legii și a atribuțiilor autorității judecătorești, tribunalul fundamentându-și acțiunea în raport de reglementările aplicabile din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, din Codul Muncii, ale cărui norme vin în completarea Legii nr.188/1999 în baza prevederilor art.117 fost 93, din aceasta,cu invocarea dispozițiilkor Convenției Europene a Dreptturilor Omului și protocolul adițional 1, ratificate de România și făcând în consecință parte din dreptul intern, având întâietate în caz de neconcordanță cu legislație internă;
Instanța de fond a analizat apoi temeinic incidența prevederilor legale prin care drepturile în cauză au fost suspendate,dându-le interpretarea și apreciind rolul acestor reglementări coform cu cele conținute în deciziile pronunțate în interesuil legii de Înalta Curte de casație și Justiție(nr.XXIII/2005,XII/2007), pentru situații similare, în sensul că odată consființit, dreptul nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat,iar nu înlăturat.
Totodată este de remarcat că legea avută în vedere la acordarea suplimentului postului și suplimentului gradrului( actualmente denumit supliment corespunzător treptei de salarizare), reprezintă Statutul funcționarilor publici, care reglementează potrivit art. 1 din lege, regimul general al raportutilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală,prin autoritățile și instituițIile publice.
În contextul Legii nr. 118/1999, cu privire la drepturile funcționarilor publici, prin art-. 31(fostul 29) este stabilită componența salariului în care intră salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare(suplimentul gradului), la aliniatul 1.
Același text din Legea nr.188/1999, adaugă salariului, prin alin 2, beneficiul unor prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii,dispunând apoi că, salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici(aliniat 3).
Această din urmă prevedere(aliniatul 3) nu înlătură nicidecum reglementarea asupra componenței salariale, din aliniatul 1,care, așa cum redă explicit textul legal, cuprinde pe lângă salariul de bază, sporul de vechime și cele două suplimente, inclusă în salariu, ca și componente cu caracter permanent.
Ea face trimitere la modalitatea concretă în care se realizează salarizarea, printr-un sistem unitar,prin legi anuale de salarizare a funcționarilor publici și ale căror prevederi se completează cu prevederile Legii 188/1999 cum este prevăzut în cuprinsul acestora.
Instanța a acordat drepturile bănești în cauză, într-un cuantum cerut de reclamanți, la nivelul unor sporuri comparabile prevăzute în legislația privind salarizarea funcționarilor publici, care însă nu cuprind aceste sporuri, acordate, cum se reține în hotărâre, în temeiul Legii nr.188/1999.
Actualizarea creanțelor este justificată în condițiile fluctuațiilor monetare, prin actualizare ținându-se seama de rata inflației, pentru că neexecutarea obligației produce creditorului un prejudiciu, a cărui reparație trebuie să fie integrală, potrivit art.1082, 1084 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, și și de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S împotriva sentinței civile nr. 447/08.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red.CV-17.07.2008
Tehnored LM-17.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță Tribunalul C-S- Judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu
