Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 812/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.812
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Barbă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 273/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă mr.273/10.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâții și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C, și pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului prima de concediu pe anul 2004, actualizată cu rata inflației, la data efectuării plății, respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prematurității introducerii cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile invocate de, prin T, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat să vireze în contul sumele reprezentând prima de concediu cuvenită reclamantului.
În motivare instanța a reținut că tribunalul a respins excepția lipsei calității pasive pentru MFP, întrucât bugetul de stat este gestionat de către Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind cel care a aprobat sumele reprezentând cheltuielile pentru pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și cel care va trebuie să aloce fonduri pentru plata drepturilor bănești restante.
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii cererii, instanța de fond a respins-o având în vedere că în litigiile în care una din părți are calitatea de funcționar public și care privesc raporturi de serviciu sunt date în competența instanțelor de contencios administrativ.
În cuprinsul Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public nu se face referire în nici un articol că s-ar aplica prevederile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, doar competența fiind a secțiilor de contencios administrativ.
Prezentele litigii se judecă potrivit dispozițiilor Legii nr.188/1999,lege care nu obligă funcționarul public în cazul în care acesta este nemulțumit de drepturile salariale acordate, să efectueze procedura prealabilă prevăzută de contenciosul administrativ.
Mai mult, acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale ce decurg din raportul de serviciu nu este un act administrativ în înțelesul Legii nr.554/2004.
Asupra fondului cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public civil, cu statut special în conformitate cu art.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
În conformitate cu art.37 pct.2 din OG nr.38/2003 (1) " Polițiștii pe timpul cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate și alte concedii plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute. În cazul în care detașarea se face pe un post cu un nivel de salarizare superior, polițiștii beneficiază de salariul funcției respective și de celelalte drepturi bănești legal cuvenite.
(2) La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătește cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediu de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată".
Potrivit art.34 din Legea nr.188/1999 (1) "Funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediul de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii.
(2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr.507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr.519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2004.
Conform art.44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004, aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, au fost suspendate.
Suspendarea drepturilor reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective ci a avut doar ca efect imposibilitatea realizării acestora în intervalul de timp în care au fost suspendate.
Suspendarea dreptului la prima de concediu ori prelungirea termenului de punere în aplicarea, nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența dreptului deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudus jus" ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic să devină lipsit de orice valoare.
Așa fiind, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâții să plătească reclamantului prima de concediu pe anul 2004, actualizată cu rata inflației, la data efectuării plății.
Având în vedere că potrivit art.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat se face numai limita creditelor bugetare aprobate, că bugetul de stat este gestionat de către Ministerul Finanțelor Publice B, precum și prevederilor art.60 și urm. din Codul d e procedură civilă a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice B să vireze în conturile sumele reprezentând prima de concediu cuvenită reclamantului.
În cauză a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului pentru lipsa sa de chemat în garanție.
În motivare recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă deoarece Ministerul Finanțelor Publice B nu trebuie confundat cu Statul Român și bugetul de stat.
Rolul F este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de legislația în domeniu, conform art.18 și 28 din Legea nr.500/2002.
Învederează instanței că și Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite, prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata către salariații altor instituții care au calitatea de ordonatori principali de credite.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Examinând recursul în raport cu motivele expuse și cele din oficiu, prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat motiv pentru care se admite recursul declarat de pârâta T, în reprezentarea, se modifică sentința, se respinge cererea de chemare în garanție formulată de împotriva chematei în garanție -recurenta F, și se menține celelalte dispoziții ale sentinței, deoarece:
Potrivit prevederilor art.28 din legea nr.500/2002 privind finanțele publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor B și Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, ministerul are atribuții ce privesc elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respectiv anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Cum, din conținutul acestor dispoziții legale nu rezultă obligația Ministerului Economiei și Finanțelor privind alocarea unor fonduri bănești personalului bugetar, că nu există raporturi de subordonare bugetară între pârâtul și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a deveni incidente prevederile art.60-63 Cod civil, privind chemarea în garanție, recurentul nu poate avea calitatea de chemat în garanție, motiv pentru care recursul se consideră întemeiat sub acest aspect și se admite în modul arătat anterior, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta T, în reprezentarea împotriva Sentinței civile nr.273 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Modifică sentința și respinge cererea de chemare în garanție formulată de împotriva chematei în garanție -recurenta
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 10.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.-22.09.2008
tehnored. /23.09.2008/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Chiu Mircea Ionel, Barbă
