Anulare act administrativ fiscal. Decizia 809/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--09.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.809
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Barbă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 418/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat, iar în reprezentarea pârâtei intimate se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei pentru motivele arătate în cererea de recurs.
Reprezentanta pârâtei intimate consideră că instanța de fond a reținut corect faptul că procesul-verbal este temeinic și legal, motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamanta - SRL Aac hemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, solicitând anularea Ordonanței nr.07/09.02.2007 și a procesului verbal de constatare nr.103/07.02.2007 înregistrat la Direcția Sanitar Veterinară A sub nr.995/09.02.2007.
În motivare, reclamanta arată că aceste acte emise de intimată sunt viciate din punct de vedere formal, nu sunt respectate prevederile art.16 al.7 din OG.2/2001 în sensul că nu s-au consemnat în procesul verbal obiecțiunile contravenientului, cauză de nulitate absolută expresă, și se invocă faptul că atât procesul verbal de constatare cât și ordonanța de suspendare a activității sunt viciate sub aspectul identificării societății contraveniente și a reprezentantului acesteia în conformitate cu prevederile art.16 al.1 și 6 din OG.2/2001 - deoarece în primul act nu se indică numărul de înmatriculare în registrul comerțului și în al doilea act se omite indicația numărului de înmatriculare în registrul comerțului și a codului fiscal al acesteia, a datelor de identificare, a persoanei care reprezintă societatea - și de asemenea nu se indică temeiul juridic care a stat la baza aplicării măsurii contravenționale a suspendării activității reclamantei și nici nu se indică posibilitatea contestării acestora.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală, susține că reclamanta nu a respectat normele sanitare, nu îndeplinea condițiile minime de funcționare deoarece accesul materiilor prime în depozit se face prin sala de producție, felierea și ambalarea pâinii se face în sala de vânzare, existând încrucișări între fazele salubre și insalubre; rezervorul de combustibil lichid este situat în sala de producție, lângă ușa cuptorului, pardoseala, pereții și tavanul în toată unitatea sunt pe alocuri degradate, neexistând suprafețe netede, ușor de curățat și de dezinfectat; grupul sanitar și vestiarul era nefuncționabil la ora efectuării controlului, hainele de lucru și încălțămintea angajaților au fost găsite în sala de producție; formele în care se realiza coacerea pâinii tip cărămidă erau murdare, neigienizate, nu exista o sursă de apă potabilă în spațiul de ambalare și feliere a pâinii; unitatea nu avea implementat un sistem de management al produselor alimentare bazat pe principiile, conform art.5 din HG.924/2005.
Prin sentința civilă nr.418/1 aprilie 2008, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL A împotriva pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, pentru anularea Ordonanței nr.7/09.02.2007.
Instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare nr.103/07.02.2007, încheiat de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, s-a constatat că reclamanta în desfășurarea activității nu a respectat normele sanitare, nu îndeplinește condițiile minime de funcționare, deoarece accesul materiilor prime în depozit se face prin sala de producție, felierea și ambalarea pâinii se face în sala de vânzare, rezervorul de combustibil lichid este situat în sala de producție, pardoseala, pereții și tavanul în toată unitatea sunt degradate, grupul sanitar și vestiarul este nefuncțional la data controlului, hainele de lucru și încălțămintea angajaților au fost găsite în sala de producție, formele în care se pâinea erau murdare și neigienizate și în unitate nu exista o sursă de apă potabilă în spațiul de ambalare și feliere a pâinii.
Ca urmare a acestor constatări, reclamanta a fost sancționată contravențional și prin Ordonanța nr.7/09.02.2007 s-a dispus suspendarea activității începând cu data de 09.02.2007 până la remedierea deficiențelor constatate. Totodată s-a prevăzut că reluarea activității se efectuează la solicitarea proprietarului după verificarea unității privind asigurarea condițiilor sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor conform prevederilor legale.
Față de aceste constatări Ordonanța nr.7/09.02.2007, adoptată conform prevederilor nr.OG42/2004 și a nr.OUG97/2001 cu modificările și completările ulterioare, apare ca legală atâta timp cât reclamanta nu a dovedit remedierea deficiențelor constatate în urma controlului și nu a solicitat verificarea de către reclamantă a respectării condițiilor sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor ulterior luării măsurii de suspendare a activității.
Reclamanta nu a făcut nici o dovadă în sensul îndeplinirii condițiilor sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor stabilite prin nr.HG924/2005 privind aprobarea regulilor generale pentru igiena produselor alimentare.
Având în vedere aceste considerente, instanța în baza art.18 din Legea nr.554/2004 a respins acțiunea reclamantei pentru anularea Ordonanței nr.7/09.02.2007 emisă de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii petentei.
În motivare, reclamanta că a fost sancționată contravențional potrivit procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.-/08.02.2007.
Conform prevederilor art.11 alin.1 din HG nr.984/2005 "Constatarea contravențiilor prevăzute la rt.4 și la art.6 lit.b) pct.1, sancționate potrivit art.8, precum și a celor prevăzute la art.9 și 10 se face de către inspectorii autorității sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor competente, iar aplicarea sancțiunii se face de către directorul direcției sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului B, prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal de constatare a contravenție.
Potrivit prevederilor OG nr.2/2001 care reprezintă dreptul comun în materie contravențională aplicarea sancțiunii se face în principiu de către agentul constatator, iar prin excepție de către alte persoane/organe indicate în "actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor" situație în care procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea.
Se mai arată faptul că sancțiunea suspendării activității s-a făcut prin ordonanța contestată și nu prin rezoluție aplicată pe procesul verbal, împrejurare față de care nu s-a dat eficacitate prevederilor art.16, 17, 19 din nr.OG2/2001. Sancțiunea suspendării activității a fost aplicată cu nerespectarea prevederilor art.21 alin.2 din OG nr.2/2001, fără indicarea temeiului juridic al aplicării măsurii ( OG nr.42/2004 și OUG nr.97/2001 la care se face referire în ordonanța atacată sunt norme cadru, care nu au prevederi de natură sancționatorie), și fără a i se da posibilitatea de a formula obiecțiunii, tot atâtea motive de nulitate a ordonanței nr.7/9.02.2007 a A,motiv pentru care a solicitat constatarea nulității Ordonanței și a sancțiunii dispuse în acest mod.
Deși ca urmare a rejudecării acestei cauze de către Tribunalul Arad, prin recalificarea acțiunii, ca fiind o acțiune în contencios administrativ, s-a abordat litigiul din perspectiva calificării Ordonanței ca fiind un act administrativ, desprins de prevederile OUG nr.2/2001, solicită instanței să constate faptul că, chiar și în atare situație, Ordonanța prin care a fost suspendată activitatea depășește orice cadru legal, nefiind întemeiată în drept. De altfel, după cum a s-a arătat și în fața primei instanțe, în rejudecare, chiar și ipoteza în care sunt în prezența un act administrativ, acel act trebuie să își găsească sorgintea într-un act normativ, în caz contrar fiind admisă ipoteza că arbitrariul organelor administrative nu ar putea fi în nici un fel cenzurat.
Prin întâmpinare pârâta intimată Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală.
În motivare, pârâta arătat că la data de 07.02.2007 potrivit procesului-verbal de constatare nr.103/07.02.2007, s-a constatat de către inspectorii DSVSA A faptul că reclamanta nu a respectat normele sanitare, unitatea nu îndeplinea condițiile minime de funcționare, respectiv: accesul materiilor prime în depozit se face prin sala de producție, felierea și ambalarea pâinii se face în sala de vânzare, existând încrucișării între fazele salubre și insalubre; rezervorul de combustibil lichid este situat în sala de producție, lângă ușa cuptorului; pardoseala, pereții și tavanul în toată unitatea sunt pe alocuri degradate neexistând suprafețe netede, ușor de curățat și de dezinfectat; grupul sanitar și vestiarul era nefuncționabil la ora efectuării controlului, hainele de lucru și încălțămintea angajaților au fost găsite în sala de producție; formele în care se realiza coacerea pâinii tip cărămidă erau murdare neigenizate; nu exista o sursă de apă potabilă în spațiul de ambalare și feliere a pâinii; unitatea nu avea implementat un sistem de management al produselor alimentare bazat pe principiile, conform art.5 din HG nr.924/2005.
Pentru nerespectarea acestor norme sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor s-a emis Ordonanța nr.7/09.02.2007 privind suspendarea activității unității și s-a dispus suspendarea activității începând cu data de 09.02.2008 până la remedierea deficiențelor constatate. S-a prevăzut în Ordonanță faptul că, reluarea activității se va efectua la solicitarea proprietarului după verificarea unități privind asigurarea condițiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor conform prevederilor legale.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă legalitatea Ordonanței nr. 7/9.02.2007 și a Procesului verbal de constatare nr. 103/7.02.2007, acte emise de Direcția Sanitar-Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor a Județului
Curtea reține că prin aceste acte, Direcția Sanitar-Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor a Județului Aad ispus suspendarea activității reclamantei începând cu data de 9.02.2007 și până la remedierea deficiențelor constatate de această autoritate administrativă cu privire la activitatea de panificație desfășurate de reclamantă.
Examinând hotărârea atacată, Curtea observă că prin plângerea care constituie actul de sesizare a Judecătoriei Arad (atașată la filele 4-5 din dosarul - al Judecătoriei Arad ), reclamanta a invocat patru motive de nelegalitate a actelor administrative atacate, respectiv:
- nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001, prin neconsemnarea obiecțiunilor contravenientului;
- identificarea deficitară a contravenientului în ambele acte contestate;
- - neindicarea temeiului juridic care a stat la baza aplicării măsurii suspendării activității reclamantei;
- omisiunea indicării în cuprinsul actelor a posibilității contestării acestora, a căii de atac și a organului la care se depune plângerea respectivă.
Cu toate acestea, instanța de fond, după expunerea stării de fapt, a reținut că ordonanța contestată "apare ca legală atâta timp cât reclamanta nu a dovedit remedierea deficiențelor constatate în urma controlului și nu a solicitat verificarea de către reclamantă a respectării condițiilor sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor ulterior luării măsurii de suspendare a activității".
Din motivarea instanței de fond rezultă că aceasta nu a analizat motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în justificarea cererii sale.
Curtea subliniază că obligația analizării motivelor invocate de părți în susținerea cererilor formulate, precum și examinarea cererilor acestora sunt garantate de dispozițiile art. 6, paragraf 1, teza I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil,(.)".
Importanța analizării argumentelor formulate de părți este subliniată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență obligatorie pentru instanțele române, în condițiile în care România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994.
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, se înscrie și obligația tribunalelor de analiza efectiv cererile și argumentele prezentate de părți în motivarea cererilor lor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat - în paragraful nr. 30 al hotărârii date la 28 aprilie 2005 în cauzaAlbinaîmpotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1049 din 25 noiembrie 2005 - că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și Hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59]."
De asemenea, într-o altă hotărâre dată împotriva României - respectiv în hotărârea dată la 28 iunie 2005 în cauzaVirgil Ionescucontra România, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 8 mai 2006); la paragraful nr. 44 - Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că "întrucât Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33),dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.Altfel spus,art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților,cu excepția aprecierii pertinenței (Cauza Van de împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și Cauza Dulaurans împotriva Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat aceste concluzii și în alte două hotărâri, respectiv în paragraful nr. 34 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, dată în cauzaDimaîmpotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 473 din 13 iulie 2007, precum și în paragraful nr. 63 din hotărârea dată la 24 mai 2005 în CauzaBuzescuîmpotriva României (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 210 din 8 martie 2006).
Totodată, în paragrafele nr. 38 și 39 din hotărârea dată în 8 iunie 2006 în cauzaVlasiaîmpotriva României (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008), instanța de contencios european a arătat că "deși art. 6 & 1 din Convenție nu reglementează admisibilitatea și forța probatorie a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, el instituie în sarcina instanțelor obligația de a se dedica analizei lor efective, fără să le aprecieze relevanța (Van de împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, & 59).
39. Fără a impune un răspuns detaliat pentru fiecare argument al reclamantului, această obligație presupune totuși capartea lezată să poată să se aștepte la un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii respective(a se vedea și împotriva Spaniei, hotărârile din 9 decembrie 1994, seria A nr. 303-A și 303-B, p. 12, && 29 și 30, și pp. 29 și 30, && 27 și 28)".
În același sens, în paragraful nr. 100 din hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului dată la 26 aprilie 2007 în cauzaDumitruîmpotriva României (nr. 2), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 830 din 5 decembrie 2007, s-a subliniat că" art. 6 implică în special, în sarcina "instanței", obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor, argumentelor și propunerilor de probatoriu ale părților, fără a prestabili pertinența acestora ( împotriva Franței [MC], nr. 47287/99, & 80, CEDO 2004-I, și Van de împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, & 59)."
Aceleași considerații au fost făcute de C și în paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea dată la 15 februarie 2007 în cauzaBoldeaîmpotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 615 din 21 august 2008.
Curtea subliniază importanța pe care instanța de la Strasbourg o acordă examinării modului în care instanțele naționale analizează - în motivarea soluțiilor date - argumentele și cererile formulate de părți. În cel puțin șapte hotărâri - enumerate anterior - Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 de către instanțele române prin omisiunea analizării motivelor invocate de părți în justificarea pretențiilor lor.
În aceste condiții, Curtea consideră că examinarea efectivă a argumentelor și cererilor invocate de părți apare ca o obligație esențială impusă instanțelor române.
Instanța subliniază că atât Convenția, cât și interpretările Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii, iar instanțele naționale sunt obligate să le aplice în mod efectiv, chiar prin înlăturarea de la aplicare a unor dispoziții legale naționale, în măsura în care aceste reglementări contravin dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum sunt interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat - într-o hotărâre pronunțată împotriva Statului Român, respectiv în hotărârea dată la 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru împotriva României (nr. 2), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 830 din 5 decembrie 2007, în paragrafele 103-104 - că "un sistem bazat pesupremația Convenției și a jurisprudenței aferente acesteiaasupra drepturilor naționale este să asigure buna funcționare a mecanismului de apărare implementat de Convenție și de protocoalele sale adiționale. Nu este lipsit de importanță să reamintim în acest sens că, în recomandarea sa din data de 12 mai 2004 [Rec. (2004)6], Comitetul s-a felicitat pentru faptul că prevederile Convenției făceau parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare.Acest aspect implică obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (mutatis mutandis, împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C, p. 84, & 26)".
În consecință, instanța de fond avea obligația analizării argumentelor prezentate de reclamantă în motivarea acțiunii sale.
Omițând examinarea motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă, instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil.
În acest sens, conform art. 304 punctul 5 Cod de procedură civilă, casarea hotărârii se poate cere când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Conform art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor."
Curtea amintește că, potrivit art. 261, alin. 1, punctul 5 Cod de procedură civilă, hotărârea va cuprinde " motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."
Or, pronunțarea hotărârii cu nerespectarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, respectiv cu omisiunea analizării motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă constituie o încălcare a dispozițiilor art. 261, alin. 1, punctul 5 Cod de procedură civilă, hotărârea dată în aceste condiții fiind emisă cu neobservarea formelor legale, în sensul art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă.
Omisiunea analizării argumentelor reclamantei a adus atingere în mod direct intereselor reclamantei recurente, care nu a avut posibilitatea recunoscută de lege de a cunoaște motivele pentru care instanța nu a luat în considerare argumentele sale.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 5 și 9 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2" și, respectiv "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr. sentinței civile nr. 418/1.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Tribunalul Arad va analiza motivele de nelegalitate invocate de reclamantă cu privire la actele administrative contestate, astfel cum au fost menționate în plângerea atașată la filele nr. 4-5 din dosarul nr. - al Judecătoriei Arad.
PENTRU ACESE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr. 418/1.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul Arad va analiza motivele de nelegalitate invocate de reclamantă cu privire la actele administrative contestate, astfel cum au fost menționate în plângerea atașată la filele nr. 4-5 din dosarul nr. - al Judecătoriei Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red..-6.10.2008
tehnored. - 06.10.2008; 2 ex.
primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Chiu Mircea Ionel, Barbă
