Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 808/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--01.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.808
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Barbă
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de formulată de reclamanta recurentă având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008 în contradictoriu cu pârâtele intimate Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect suspendare executare act administrativ - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate T, lipsă fiind pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea Administrației Finanțelor Publice T, care se comunică cu avocatul reclamantei.
Avocatul reclamantei recurente - SRL - depune la dosar, în original, DE CONSEMNARE NR.-/1 din data de 09.09.2008, în cuantum de 30,000.00 RON, consemnată la CEC Bank SA- Sucursala T, reprezentând cauțiune, și în copie Ordinul de plată nr.122 din 8.09.2008, în sumă de 30.000 RON.
Avocatul reclamantei, învederează instanței că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei- solicită respingerea excepției tardivității cererii de recurs întrucât Încheierea de ședință din data de 14 mai 2008 i-a fost comunicată reclamantei la data de 10 iunie 2008, fapt ce rezultă și din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a încheierii, aflată la fila 96 dosarul tribunalului, iar recursul împotriva acestei încheierii a fost declarat la data de 16.06.2008, iar pe fond solicită admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării.
Reprezentanta intimatei, consilier juridic, lasă la aprecierea instanței pronunțarea instanței cu privire la excepția tardivității recursului, iar pe fond solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate pentru motivele din întâmpinare.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând anularea actelor administrative, precum și suspendarea executării Deciziei de impunere nr.142/05.02.2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta arată că organele de control au aplicat măsuri excesive pentru un debit de 276.333 lei, iar aceste măsuri au consecințe deosebit grave asupra desfășurării activității economice a societății - SRL, întrucât aceasta se află în imposibilitatea de a achita contractele cu furnizorii, ceea ce va periclita și relația cu clienții, fapt ce poate provoca mari prejudicii societății.
Se mai arată de către reclamantă că în prezent întregul disponibil bănesc este blocat ca urmare a actelor administrative atacate și ca atare aceasta nu a avut resurse financiare necesare achitării cauțiunii.
Prin Încheierea de ședință din data de 14 mai 2008 Tribunalul Timișa respins cererea de suspendarea executării actelor administrative reprezentând Raportul de inspecție fiscală nr.651/5.02.2008, procesul verbal din 31.01.2008 și Decizia de impunere nr.142/5.02.2008 formulate de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele T și Administrația Finanțelor Publice T, reținând că lângă condițiile cumulative prevăzute de art.15 alin.1 cu raportare la art.14 alin.1 din Legea br.554/2004 privind necesitatea dovedirii existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente așa cum sunt aceste definite prin art.2 alin.1 lit.ș și t din Legea nr.554/2004, mai este necesară și îndeplinirea condiției prevăzute de art.215 Cod procedură fiscală ( alin.2) în actuala reglementare.
Potrivit acestor dispoziții instanța competentă poate suspenda executarea actelor administrative fiscale atacate dacă se depune o cauțiunea de până la 20% din cuantumul sumei contestate. Condiția fiind absolut necesară și prealabilă discutării cererii de suspendare, iar în lipsa depunerii cauțiunii instanța nu a analizat nici existența cazului bine justificat și a pagubei iminente " condiții pe care de altfel, reclamanta nici nu a înțeles să le dezvolte prin petitul acțiunii".
Pentru aceste motive, în condițiile art.15 alin.2 cu raportate la art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004 instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, întrucât reclamanta - SRL nu s-a conformat dispozițiilor de achitare a cauțiunii în cuantum de 30.000 RON.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamanta - SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare că aceasta nu a putut face dovada plății cauțiunii.
Recurenta consideră că atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada evidentă că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea acestor acte administrativ-fiscale.
Existența cazului bine justificat constă în aceea că asupra legalității actelor administrative atacate planează o îndoială care decurge din faptul că actele în cauză au fost emise pe baza unor constatări ale agenților fiscali, potrivit cărora în perioada anului 2003 societatea ar fi evidențiat în contabilitate facturi fiscale privind plata către - SRL a unor servicii care nu ar fi fost prestate, constatări ce au fost infirmate prin sentința civilă nr.1951 din 02.06.2006 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.10 din 16.01.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Cu toate acestea, Administrația Fiscală a municipiului T nu a ținut seama de aceste hotărâri judecătorești și, pe baza unor propuneri lipsite de temei probator și legal ale agenților săi fiscali, au calculat restanțe la plata impozitului pe profit și TVA aferente sumelor de bani plătite către - SRL, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de aceasta, la care a adăugat penalități și majorări de întârziere.
În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta rezultă din faptul că Administrația Financiară a municipiului Taî nceput punerea în executare a actelor administrativ-fiscale ce formează obiectul acestei cauze, indisponibilizându-se toate sumele de bani din contul deschis la Trezoreria municipiului T, societatea fiind în imposibilitate de a plăti facturile furnizorilor, riscând astfel ca aceștia să întrerupă furnizarea de curent electric, gaze și apă.
Pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T au depus întâmpinare, solicitând admiterea excepției de tardivitate a cererii de recurs în temeiul art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei "" prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la excepția tardivității recursului, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice, Curtea constată că, potrivit procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 14.05.2008 în dosar nr-, (atașat la fila 96 din dosarul de fond al Tribunalului Timiș ), recurentei i-a fost comunicată încheierea recurată la data de 10.06.2008.
Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 16.06.2008 în evidențele Tribunalului Timiș, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe această cerere (atașată la fila 2 din dosarul Curții de Apel Timișoara ).
În privința termenului de recurs, art. 301 teza I Cod de Procedură Civilă prevede că "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Având în vedere că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 301 Cod de Procedură Civilă, termen care se calculează potrivit art. 101 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - care prevede că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul" - Curtea reține că recursul promovat de "" la data de 16.06.2008 împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 14.05.2008 (comunicată recurentei la data de 10.06.2008) a fost formulat cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 Cod de Procedură Civilă, în condițiile în care acest termen se împlinea la data de 16 iunie 2008, neintrând în calcul - conform art. 101 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - nici ziua când a început (respectiv 10 iunie, nici ziua când s-a sfârșit termenul, adică 15 iunie 2008.
În consecință, Curtea apreciază că recursul "" a fost formulat cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 Cod de Procedură Civilă, excepția tardivității recursului fiind nefondată, urmând a fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat întrucât reclamanta nu a îndeplinit condiția achitării cauțiunii stabilite de instanța pentru dispunerea suspendării executării.
Curtea constată însă că reclamanta a făcut dovada consemnării cauțiunii de 30.000 RON în fața instanței de recurs, chiar la termenul din 10.09.2008.
Cu privire la condițiile suspendării executării actului administrativ Curtea amintește că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
Cu privire la suspendarea executării actului administrativ fiscal, art. 215 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală prevede că "introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal".
Alineatul al doilea al art. 215 Cod de Procedură Fiscală stabilește că " ispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
În speță, în condițiile în care reclamanta a îndeplinit condiția depunerii cauțiunii stabilite de instanță, Curtea apreciază că se impune examinarea temeiniciei cererii de suspendare - examinare care nu a fot posibilă în fața instanței de fond datorită conduitei reclamantei, care nu a depus dovada consemnării cauțiunii.
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziții legale, instanța constată că punerea în executare a deciziei de impunere nr. nr. 142/5.02.2008, implică indisponibilizarea unei sume de 276.333 RON din fondurile reclamantei.
Instanța observă că organele fiscale au declanșat executarea silită împotriva reclamantei, procedând la indisponibilizarea conturilor acesteia și la instituirea unor măsuri asigurătorii cu privire la bunurile imobile proprietatea reclamantei.
În aceste condiții, Curtea apreciază începerea executării pentru suma impusă în Decizia contestată ar bloca activitatea reclamantei și ar putea genera falimentul societății, în condițiile în care aceasta nu are posibilitatea continuării activității.
Sub acest aspect, instanța apreciază că executarea imediată a acestei decizii poate conduce la falimentarea societății reclamante, cu paralizarea oricărei acțiuni judiciare intentate de aceasta, din lipsa fondurilor necesare desfășurării activității.
O atare consecință ar echivala cu acordarea posibilității organului fiscal să impute unui contribuabil plata unei sume de bani care depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale acestuia și, procedând la executarea silită imediată, să împiedice contribuabilul respectiv să conteste efectiv actul de impunere, prin lipsirea acestuia de resursele financiare necesare desfășurării activității ulterioare, chiar prin provocarea iminentă a unei stări de insolvență.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
În privința existenței cazului bine justificat, Curtea observă că reclamantei i s-a imputat calcularea eronată a bazei de impozitare, respectiv diminuarea acesteia prin emiterea unor facturi către " " pentru servicii care nu ar fi fost prestate de această din urmă societate.
Pe de altă parte, Curtea observă că reclamanta a depus la dosar copia deciziei civile nr. 10/16.01.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială, prin care s-a respins recursul reclamantei și s-a reținut obligația acesteia de a plăti către " " contravaloarea facturilor în discuție, aspect care este de natură a releva existența obligației societății reclamante de a achita serviciile respective.
De aceea, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului T până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală 651/5.02.2008, a procesului verbal încheiat la 31.01.2008 și a deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008 - acte emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de "" împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 14.05.2008 în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica încheierea recurată în sensul că va admite cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului T până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală 651/5.02.2008, a procesului verbal încheiat la 31.01.2008 și a deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008 - acte emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului
PENTRU ACESE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Admite recursul formulat de reclamanta "" împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 14.05.2008 în dosar nr-.
Modifică încheierea recurată în sensul că admite cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului T până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală 651/5.02.2008, a procesului verbal încheiat la 31.01.2008 și a deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008 - acte emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 10.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.-17.07.2008
tehnored. - 19.09.2008; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Chiu Mircea Ionel, Barbă
