Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 830/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 830/
Ședința publică de la 4 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
Judecător Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în com.Golești,-, jud.V, împotriva sentinței nr. 434 din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, timbrat iar recurenta a depus concluzii scrise, solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 434/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, s-au respins ca neîntemeiate acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în com. Golești,-, jud. V, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1 A și IPJ V, cu sediul în F, str. -, nr.12, pentru acordare drepturi bănești - prima de concediu pentru perioada 2001-2003 și cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, formulată de .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului V pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligați să îi recunoască dreptul la primele de concediu pentru perioada 2001-2003, cu plata corespunzătoare a drepturilor bănești reprezentând aceste prime actualizate și a dobânzilor legale.
Reclamantul a fost cadru militar până la data de 24.08.2002, noțiunea de funcționar public cu statut militar, utilizata de reclamant, nefiind utilizată în cuprinsul Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, iar, de la 24.08.2002 și în continuare, funcționar public cu statut special.
Până la adoptarea Legii nr.360/2002, statutul polițistului a fost reglementat de Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, la art.109 din acest act normativ fiind stipulat faptul că dispozițiile legii sunt aplicabile și cadrelor militare din Ministerul d e Interne.
Tribunalul reține că în cuprinsul art.9 din Legea nr.80/1995, precum și din Legea nr.138/1999 privind salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, nu este prevăzut dreptul la prima de concediu de odihnă, printre drepturile polițiștilor, aceste prevederi legale fiind aplicabile până la data de 1.01.2004.
Nici Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, care a reglementat dreptul polițistului la o serie de sporuri și premii nu a prevăzut dreptul acestuia la prima de concediu.
Mai mult decât atât, art.78 alin.2 din lege a prevăzut că, până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.138/1999.
Salarizarea polițiștilor a fost reglementată separat de a altor categorii, prin nr.OG38/2003, acesta fiind momentul în care, prin art.37 alin.2, s-a reglementat pentru prima oară dreptul lor la prima de concediu.
Cum, potrivit prevederilor art.60 din nr.OG38/2003, dispozițiile ordonanței au intrat în vigoare de la data de 1.01.2004, rezultă că de la această dată s-a născut dreptul reclamanților la prima de concediu.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin Decizia XII din 5.02.2007, prin care s-a decis că, în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată, decizia fiind obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul cu următoarea motivare:
Referitor la dreptul la acțiune pentru perioada 2001-2003 se observă că momentul nașterii dreptului la acțiune pentru obținerea primelor de concediu neacordate a început să curgă de la 01.01.2007, dată la care a încetat de drept suspendarea dreptului, nu s-ar putea aprecia că a intervenit prescripția extinctivă.
In dovedirea temeiniciei și a legalității acordării primelor de concediu pe anii 2001, 2002 si 2003, drept conferit prin lege dar care nu a fost încă dat, s-a invocat Decizia XII /12.12.2005 a Secțiilor Unite ale ICCJ B, pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care magistraților fiind și ei funcționari publici, le-au fost acordate aceleași drepturi, s-a decis că având în vedere că suspendarea unui drept nu înseamnă stingerea, pierderea acestuia ci are ca efect imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul sau se impune să se constate că suspendarea dreptului la acordarea primei de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru ca acesta ar însemna însăși înlăturarea acelui drept.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Cu privire la dreptul la acțiune, instanța de fond nu i-a contestat acest drept reclamantului, soluționand litigiul pe fond.
In ceea ce priveste fondul litigiului, însă, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală respingând ca nefondată acțiunea.
Din considerentele sentinței, expuse cronologic simetric și clar, se deduce fără putință de tăgadă că reclamantul nu poate beneficia de prima de vacanță pe perioada 2001-2003, ca funcționar public special pentru simplul fapt că nu avea această calitate.
In perioada respectivă Decizia XII/2007 a ICCJ B este elocventă în acest sens și este expusă pe larg în considerente, ca atare, având în vedere și disp.art.312 C.pr. civ. urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în com.Golești,-, jud.V, împotriva sentinței nr. 434 din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
- - dr.- - - -
GREFIER
- -
Red./20.01.2009
Tehnored./2ex./21.01.2009
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Ioan Apostu, Mariana Trofimescu
