Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 860/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 860/CA/2008
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți, T, I, împotriva sentinței civile nr. 687/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul este motivat; fiind scutit de plata taxelor judiciare, potrivit prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997; nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele de la dosar și întrucât nu s-au formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă 627/CAF/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul Alba - în dosar nr- a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ privind pe reclamanții, T, I, în contradictoriu cu PRIMARUL ORAȘULUI.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut:
Reclamanții dețin funcția de funcționari publici în cadrul Primăriei orașului, așa cum rezultă din copiile cărților de muncă depuse la dosar.
Potrivit prevederilor art. 9 pct. 2 din Ordinul MAI nr. 496/2003 și personalul civil din cadrul administrației publice beneficiază de indemnizație de dispozitiv. Pct. 31.1 din același ordin arată că prin " personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii și personalul contractual din MAI. "
Din cuprinsul art. 1 alin. 2 din OUG nr. 63/2003 în aplicarea căreia a fost emis Ordinul nr. 496/2003 rezultă că are competențe, între altele, în domeniul funcției și funcționarului public, paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor, evidența informatizată a persoanei.
Totodată, art. 5 alin. 2 din nr.OUG63/2003 stipulează că în cadrul funcționează Ministerul delegat pentru administrația publică, iar în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 4 ordinele și instrucțiunile emise de pentru domeniul administrației publice se contrasemnează de Ministrul delegat pentru administrația publică.
Așadar, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă indubitabil competența de reglementare a în domeniul administrației publice, fără a se distinge între autoritățile publice centrale și cele locale.
De asemenea, conform art. 14 lit. a punctele 1, 4 și 8 din OUG nr. 63/2003 monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale, iar, împreună cu autoritatea publică locală, colaborează la realizarea unor programe.
În cvonsecință, dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi înlăturată printr-o interpretare excesivă a principiului autonomiei locale și prin ignorarea chiar a prevederilor constituționale, care la cap. V " Administrație publică" tratează atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală și Instituția Prefectului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea ei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În subsidiar se solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și rejudecându-se cauza pe fond, schimbarea dispozitivului sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că:
Instanța de fond avea posibilitatea și obligația, în baza rolului activ în materie probatorie, de a dispune în sensul obligării părții pârâte - Primarul orașului - să depună la dosar bugetele de venituri și cheltuieli aprobate pentru anii 2005 - 2007, în vederea verificării sumelor aprobate și a procentului ce reprezintă sporul de dispozitiv.
Pentru a dovedi faptul că există sumele necesare plății sporului solicitat, s-a anexat la recurs " Acordul colectiv de muncă ", semnat de către Primarul orașului și înregistrat la primărie cu nr. 2726 din 17.04.2008, acord prin care la art. 11 lit. b și art. 66, se aprobă plata indemnizației de dispozitiv pentru fiecare funcționar public în cuantum de 25%, calculat la salariul de bază corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru. Într-o atare situație apărarea părții pârâte în sensul că nu dispune de fonduri pentru plata indemnizației de dispozitiv, apare ca o susținere puerilă, chiar contradictorie, din moment ce a semnat acordul sus amintit.
Și în situația în care nu ar exista suficiente fonduri la capitolul " cheltuieli salariale " pentru a acoperi plata integrală a sporului solicitat, sumele necesare pot fi aprobate oricând printr-o rectificare de buget în baza prevederilor Legii nr. 215/2001 republicată, rectificare ce este la îndemâna oricărui ordonator de credite Sumele necesare plății indemnizației de dispozitiv reprezintă un procent infim raportat la bugetele de venituri aprobate și realizate efectiv pentru perioada 2005 - 2007, motiv pentru care apărarea părții pârâte este subiectivă și neconformă cu situația reală, iar sentința instanței de fond netemeinică, aceasta din urmă având obligația, în baza rolului activ de a depune toate diligențele necesare verificării situației reale raportat la susținerile părții pârâte. De altfel, în dispozitivul sentinței recurate, instanța nu motivează în niciun fel pentru ce anume respinge acțiunea, trecând doar " respinge acțiunea în contencios administrativ".
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din OUG nr. 192/2002 sistemul de salarizare aplicabil funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar sporul de dispozitiv face parte din această din urmă categorie de drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Așadar, ordonatorul de credite are posibilitatea, dacă dispune de resurse financiare în acest sens, să acorde funcționarilor publici din cadrul autorității publice locale sporul prevăzut de art. 9 pct. 2 din Ordinul nr. 496/2003. Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv, reglementat printr-un act normativ cu caracter intern, deoarece în caz contrar s-ar încălca principiul prevăzut de art. 3 din OUG nr. 92/2004, respectiv asigurarea de către fiecare ordonator principal de credite a gestiunii sistemului de salarizare.
Numai în cazul în care ordonatorul de credite refuză acordarea unor drepturi salariale prevăzute de acte normative cu putere de reglementare general obligatorie, instanța are competența de a dispune obligarea acestuia la plata drepturilor în cauză. Or, în speța de față nu este incidentă această situație, astfel că singurul în măsură să stabilească dacă reclamanților le poate fi acordat acest spor este Primarul orașului, acesta putând lua măsuri în vederea alocării resurselor de finanțare a plății sporului în litigiu.
Nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 312 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanții, T, I, împotriva sentinței civile nr. 687/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./18.09.2008
Jud. fond,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
