Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 90/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.90
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul domiciliat în com. G, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.272 pronunțată la 24 septembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului P reprezentată de consilier juridic, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus prin intermediul Serviciului registratură note scrise din partea recurentului-reclamant și întâmpinare din partea intimatului-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului
Consilier juridic pentru intimatul-pârât declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentantului intimatului-pârât, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.1398/CA/2006 reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul P să se anuleze dispoziția nr.- din 27 noiembrie 2006, prin care a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe două luni, întrucât la 4 ianuarie 2006 a dispus restituirea unor produse confiscate printr-un proces verbal de contravenție.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că nu poate fi pedepsit pentru neglinjență în serviciu, atât timp cât parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta reținută în sarcina sa.
Urmare invocării excepției inadmisibilității acțiunii de către pârât, motivat de faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, Tribunalul Prahovaa admis această excepție, pronunțând sentința nr. 13 din 23 ianuarie 2007, sentință ce a fost recurată de, iar prin decizia nr.527 din 10 mai 2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis calea de atac, a casat sentința 13/2007 și a trimis cauza la Tribunalul Prahova pentru soluționarea pe fond a acțiunii reclamantului. A reținut instanța de control judiciar că, prevederile art.61 din Legea 360/2002 nu sunt obligatorii, întrucât chiar textul de lege în discuție arată că polițistul nemulțumit poate contesta acțiunea disciplinară la instanța de contencios administrativ, iar îndeplinirea procedurii prealabile nu este obligatorie, cauza fiind reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Prin întâmpinarea formulată la 22 iunie 2007, pârâtul Pas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După administrarea probelor cu înscrisuri, Tribunalul Prahova prin sentința nr.272 din 24 septembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, fiind menținută dispoziția inspectorului-șef al P nr.- din 27 noiembrie 2006.
Pentru a pronunța această soluție a reținut tribunalul că, reclamantul a comis abaterile disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b și k din Legea nr.360/2002 și de art. 12 alin.1 lit.b și k din Ordinul 400/2004, ce constau în neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri stabilite prin lege pentru polițiști, respectiv în data de 5 ianuarie 2006, în baza unei facturi fiscale prezentate de numitul a restituit acestuia cele 12 lingouri din aluminiu fuseseră confiscate de polițistul, și lăsate în incinta Postului de Poliție M, urmând ca ulterior să fie predate către o societate cu profil metalurgic.
De asemenea, instanța de fond a concluzionat că, restituirea bunurilor confiscate nu se putea dispune decât de către instanța competentă să soluționeze plângerea la contravenție, conform art. 34 din nr.OG2/2001, iar prin restituirea efectuată de către reclamant, care nu era agent constatator, s-au comis abaterile prevăzute de art.57 lit.b și k din Legea nr.360/2002 și art. 12 alin.1 lit.b și k din Ordinul 400/2004, necunoscând dispozițiile OG2/2001.
Apărarea reclamantului, potrivit căreia nu putea fi sancționat disciplinar, întrucât prin Ordonanța 920/P/2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus scoaterea de sub urmărire pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative, apreciindu-se că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind astfel sancționat de două ori pentru aceeași faptă, a fost înlăturată de către instanța de fond, întrucât sancțiunea aplicată prin dispoziția contestată este urmare a comiterii unei fapte de natură disciplinară și nu de natură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința 272/2007 a Tribunalului Prahova pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac și pronunțarea unei hotărâri în conformitate cu legile în vigoare, nevădit părtinitoare.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit a reținut instanța de fond că fapta de a restitui marfa confiscată unei persoane este sancționabilă disciplinar, chiar dacă ar exista o faptă de natură disciplinară, pe lângă cea penală, aceasta a fost sancționată nu cu o pedeapsă, ci cu mai multe, nu poate fi vorba de sancțiuni complementare, respectiv reținerea din salariu și amânarea înaintării în grad, întrucât acestea sunt prevăzute distinct în Legea nr.360/2002.
A mai susținut recurentul că, abuziv și eronat a interpretat parchetul, că a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, a ajutat persoana scutindu-o de plimbări la instanțe degeaba, iar dacă există într-adevăr o abatere disciplinară, respectiv necunoașterea prevederilor OG.2/2001, aceasta a fost sancționată abuziv de trei ori cu oprire din salariu de 10% pe două luni, amânare în grad, mustrare scrisă, apreciind că înscrisurile pe care le-a depus la dosar nu au fost luate în considerație.
La data de 4 ianuarie 2008 pârâtul Pad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, întrucât recurentul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioada de două luni, pentru fapte de natură disciplinară și nu pentru fapte de natură penală, i s-a aplicat o singură sancțiune, iar ulterior, pot interveni și alte urmări, cum ar fi retragerea salariului de merit, neacordarea unor premii în bani, aprecierea la momentul acordării calificativului anual cu consecința neavansării în gradul profesional.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate,a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul nu este fondat urmând să fie respins pentru considerentele ce succed:
Prin dispoziția inspectorului-șef al P nr.- din 27 noiembrie 2006, urmare efectuării cercetării prealabile conform raportului nr.- din 14 aprilie 2006 și Încheierii Consiliului de Disciplină nr. 1.533.167 din 9 noiembrie 2006, recurentul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe o perioadă de două luni conform art. 58 lit.b din Legea nr.360/2002 cu modificările ulterioare, reținându-se că a comis abaterea prevăzută de art. 57 lit.b și k din Legea nr.360/2002 și art. 13 alin.1 lit.b și k din Ordinul nr.400/2004, respectiv neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri stabilite prin lege pentru polițiști.
Răspunderea disciplinară a recurentului a fost corect stabilită de către P, prin fapta comisă la data de 5 ianuarie 2006, respectiv a restituit contravenientului cele 12 lingouri aluminiu, ce fuseseră anterior confiscate de agentul de poliție, ajutor de șef de post la Postul de Poliție, bunuri depozitate în incinta Poliției M, în cadrul căreia funcționează a dat dovadă de lipsă de profesionalism în exercitarea atribuțiilor de serviciu necunoscând dispozițiile OG nr.2/2001, aprobate prin Legea nr.180/2002, în ceea ce privește constatarea contravențiilor, măsurile dispuse, competența de aplica sancțiuni contravenționale și de a dispune asupra legalității acestora.
Astfel, recurentul nu a avut calitatea de agent constatator în ceea ce îl privește pe contravenientul, nu a avut nicio competență în ceea ce privește constatarea faptei comise de acesta, iar prin restituirea celor 12 lingouri de aluminiu către contravenient s-a substituit instanței de judecată, singura care era în măsura de a dispune asupra legalității sancțiunii contravenționale și a măsurii confiscării aplicate prin procesul verbal încheiat de agentul constatator, conform art. 34 din OG 2/2001, în mod corect stabilindu-se răspunderea contravențională a lui, așa cum a concluzionat instanța de fond.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia, în mod greșit s-a considerat că fapta de a restitui marfa confiscată este sancționabilă disciplinar, Curtea constată că acesta nu este întemeiat, a comis abaterile disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b și k din Legea nr.360/2002 și art.12 alin.1 lit.b și k din Ordinul nr.400/2004, manifestând neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, încălcând prevederile referitoare la îndatoririle stabilite prin lege pentru polițiști, întrucât s-a substituit instanței de judecată în momentul în care a restituit bunurile confiscate, faptă ce a fost comisă urmare a necunoașterii legii contravenționale, ce nu a fost contestată de recurent în materialitatea sa.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs potrivit căruia a fost sancționat de trei ori, respectiv cu oprire din salariu, amânare în grad, mustrare scrisă, din dispoziția - din 27 noiembrie 2006 rezultă, indubitabil, că lui i s-a aplicat doar sancțiunea diminuări drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe o perioadă de două luni, conform art. 58 lit.b din Legeanr.360/2002, împrejurarea că această sancțiune a avut și alte consecințe neavând nicio relevanță în prezenta cale de atac.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia parchetul a interpretat eronat fapta comisă, reținând că a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, Curtea constată că această critică excede prezentei căi de atac, întrucât împotriva Ordonanței nr.920/P/2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova recurentul putea promova plângere în conformitate cu art. 2781pr.penală.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a menținut dispoziția contestată, prin care s-a stabilit răspunderea disciplinară a lui, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără dubiu, că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile acestei răspunderi, recurentul a comis abaterile disciplinare prevăzute de art.57 lit.b și k din Legea nr.360/2002 și art. 12 alin.1 lit.b și k din Ordinul nr.400/2004, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul domiciliat în com. G, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.272 pronunțată la 24 septembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2008.
PREȘESINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./7.02.2008
f--Tribunal
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
