Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 942/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 942/CA/2009
Ședința public de la 01 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
Judector - - -
Judector - -
Grefier
Pe rol se afl soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr.347/CAF/2009 pronunțat de Tribunalul Alba - Secția Comercial și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns av. pentru reclamanții recurenți, lips fiind reclamanții recurenți și pârâții intimați Direcția General a Finanțelor Publice A și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Din partea intimatei Direcția General a Finanțelor Publice A s-a depus la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunic cu mandatarul reclamanților.
Mandatarul reclamanților declar c nu solicit termen pentru studierea întâmpinrii și nu mai are alte cereri de formulat împrejurare faț de care instanța acord cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamanților susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând: admiterea acestuia, modificarea în tot a hotrârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamanților. Fr cheltuieli de judecat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de faț:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrat la Tribunalul Alba sub nr- reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția General a Finanțelor Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor instanței ca prin hotrârea ce va pronunța, instanța s dispun:
- obligarea pârâților s acorde reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baz și suplimentul corespunztor treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baz, sume care s fie indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și pân la data plții efective, începând cu data de 1 ianuarie 2004 pân la data pronunțrii sentinței și în continuare pân la încetarea raporturilor de serviciu, obligarea pârâților s plteasc drepturile salariale menționate mai sus raportat la perioada în care au avut calitatea de funcționari publici;
-obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plții sumelor solicitate, cu cheltuieli de judecat.
În motivare reclamanții au susținut, în esenț, c aceste drepturi sunt recunoscute de lege și li se cuvin în calitate de funcționari publici, conform art. 31 alin. 1 lit. c și din Legea 188/1999 având dreptul pe lâng salariul de baz și la suplimentul postului și suplimentul gradului.
Se mai invoc c, deși ar fi trebuit s beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s- întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv fost suspendat în mod continuu printr-o serie de acte normative.
Prevederile respective echivaleaz cu lipsirea reclamanților de însși dreptul subiectiv, iar cuantumul a fost solicitat în raport de sporurile specifice activitții desfșurate și de alți funcționari publici.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.188/1999 rep. Legea nr. 53/2003 cu mod. ulterioare, Constituția României revizuit, Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, ratificat de România prin Legea nr. 30/1994, Convenția nr.111/1958 privind discriminarea în domeniul ocuprii forței de munca și exercitrii profesiei, Declarația Universal a Drepturilor Omului.
In conformitate cu dispozițiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 acțiunea este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Pârâta DGFP A, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calitții procesuale active a reclamanților și excepția lipsei de interes a captului de cerere privind obligarea pârâtului Ministrul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plții drepturilor, precizând c, în conformitate cu prevederile art.20 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, pârâta DGFP A are calitate de ordonator terțiar și în aceast calitate primește de la MFP, ordonator principal de credite, dup deschiderea de credite fondurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege sau hotrâri judectorești prin care sunt stabilite obligațiile financiare.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților se arat c, în lipsa unei hotrâri prin care s se constate un drept de creanț al reclamanților faț de pârâți, în lipsa unui refuz al pârâților în ceea ce privește punerea în executare unui titlu executoriu, solicitarea reclamanților nu este actual, iar, pe fond se solicit respingerea acțiunii ca nefondat.
Prin sentința administrativ nr. 347/CAF/2009, Tribunalul Albaa respins excepția lipsei de interes a reclamanților, precum și acțiunea formulat împotriva pârâtei DGFP A și a admis excepția lipsei calitții procesuale active a reclamanților faț de pârâtul de ordinul 2.
Pentru a pronunța aceast hotrâre s-a reținut c, aportat la reglementarea legal actual, refuzul pârâtei DGFP A de a acorda drepturile este justificat tocmai de imposibilitatea cuantificrii lor iar acțiunea formulat de reclamanți este inadmisibil, dar, reclamanții fiind salariați ai instituției au interesul promovrii acțiunii.
De asemenea, s-a stabilit c reclamanții nu au calitate procesual activ în raport de pârâtul de ordin 2 întrucât nu au raport de serviciu cu pârâtul MFP, ci cu pârâta DGFP A care este persoan juridic distinct.
Împotriva acestei hotrâri au declarat recurs reclamanții care au solicitat modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii.
În motivare se susține c suplimentele solicitate sunt elemente componente ale salariului de baz al funcționarului public, iar neacordarea efectiv a acestora reprezint o înclcare atât a prevederilor art. 1 din Protocolul 1, cât și 6 din CEDO, reclamanții având o speranț legitim întemeiat pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, se critic greșita admitere a excepției în raport de pârâtul de ordinul 2 care are calitatea de ordonator principal de credite.
În drept, art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 ind. 1, 312.pr.civ.
Recursul este scutit de timbraj.
Prin întâmpinarea depus, intimata DGFP Aas olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, sentința atacat fiind legal și temeinic.
În drept, art. 115-118.pr.civ.
Verificând sentința atacat din prisma motivelor invocate, raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1.civ. și la cadrul legislativ în materia salarizrii funcționarilor publici se constat c instanța de fond a identificat, interpretat și aplicat corect prevederile legale.
Astfel, conform art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999 "pentru activitatea desfșurat, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baz;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunztor treptei de salarizare.".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare au fost suspendate prin <LLNK 12004 92130 301 0 45>Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobat cu modificri și completri prin <LLNK 12005 76 10 201 0 17>Legea nr. 76/2005 și prin <LLNK 12006 2130 301 0 31>Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobat cu modificri și completri prin <LLNK 12006 417 10 201 0 18>Legea nr. 417/2006.
Dispozițiile legale invocate anterior nu conțin vreo referire la eventualitatea desființrii dreptului la cele dou suplimente, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia.
Suspendarea aplicrii dispozițiilor legale care recunosc dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare nu echivaleaz cu stingerea acestui drept cât timp prin nici o dispoziție legal nu i-a fost înlturat existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care confer reclamanților dreptul la aceste prime.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele msuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pân la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acord funcționarilor publici în anul 2007, s-a stabilit c: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigur de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numrul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Național a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa modul unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de baz, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunztor treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Îns acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Național a Funcționarilor Publici nu a fost promovat pân în prezent, astfel c nu exist baza legal pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibil cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca prți componente ale salariului funcționarilor publici este necesar existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovrii unui act normativ cu forț juridic de lege, fie Guvernului, în cazul promovrii unei hotrâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementat modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de alt parte, eventuala cuantificare de ctre instanț în raport cu diverse criterii așa cum solicit reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici, reprezint o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul creia s-a reținut expresis verbis c "instanțele judectorești nu au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel c nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordrii efective a unui drept prevzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectiv.
În cauz nu au fost înclcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional al Convenției pentru Aprarea Drepturilor și Libertților Fundamentale care oblig statele prți s adopte msuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dac prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanț pentru c, în speț, reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca aceast creanț s fie determinat sau cel puțin determinabil reclamanta nu are o creanț lichid în sensul art.379 pr. civ. și, în concluzie, nu se poate reține c instanța de fond prin soluția adoptat a nesocotit dreptul de proprietate al reclamanților astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Aprarea Drepturilor și Libertților Fundamentale.
În ceea ce privește înclcarea art. 6 din CEDO invocat de ctre recurenți, instanța apreciaz c nivelul de acces asigurat de legislația național era suficient pentru a le asigura acestora "dreptul la o instanț" pentru analizarea temeiniciei contestației legat de drepturile lor salariale, ținând cont de principiul de preeminenț a dreptului într-o societate democratic.
De asemenea, în cauza Ouzounis împotriva Greciei, Curtea European a Drepturilor Omului a artat c o creanț nu poate constitui "bun" decât dac este exigibil, reclamanții nefiind titularii unui drept de creanț definitiv cât cauza este pendinte în fața instanțelor judectorești.
Astfel, hotrârea primei instanțe nu i-a privat pe reclamanți de un bun ai crui proprietari nu erau.
Întrucât alte cereri similare depuse de alți funcționari publici au fost respinse de instanțele interne, reclamanții nu au nici mcar o "speranț legitim" de a obține recunoașterea creanței de care se prevaleaz.
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției invocate de pârâtul de ordinul 2, în mod temeinic, a fost reținut de ctre prima instanț c reclamanții nu se afl în raporturi de serviciu directe cu Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru considerentele expuse, curtea apreciaz c hotrârea atacat este legal și temeinic, fiind dat cu corecta interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, nesubzistând nici unul din motivele de recurs invocate, astfel c recursul reclamanților se va respinge ca nefondat, în temeiul art.312 al 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr.347/CAF/2009 pronunțat de Tribunalul Alba - Secția Comercial și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 01.09. 2009.
PREȘEDINTE: Marieta Florea - - | Judector, - - - | Judector, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./6 ex./23.09.2009
Jud.fond -.
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Mariana Claudia Clonța, Marius
