Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 957/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.957
Ședința publică din 02.10.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.470/CA/19.05.08, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că dezbaterile privind fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată - parte integrantă din prezenta hotărâre și, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.470/CA/19.05.08, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T - Președinte - Director General, cu consecința menținerii Deciziei nr.614 din 31.10.2007 și Deciziei nr.615 din 31.10.2007.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond constată și reține următoarele:
Prin cererea precizată și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 49/30/31.12.2007, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, reprezentata prin Președintele acesteia, dr., a solicitat în procedura contenciosului administrativ ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate în principal nulitatea absolută a decizie de sancționare nr.614/31.10.2007, în raport de disp.art.268 al.2 lit.b și f din și art.35 al.2 lit.b, c si f, din HG nr.1210/2003.
De asemenea, în principal reclamanta invocă excepția clasării sesizării nr.34435/12.09.2007, în temeiul art.27 al.2 din HG nr.1210/2003, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.24 al.2 lit.e si al.4, în urma căruia a fost sancționată și anularea deciziei de sancționare nr.614/31.10.2007 ca urmare a clasării sesizării nr.34435/12.09.2007, ca netemeinică și nelegală.
În subsidiar, solicită anularea deciziei nr.614/31.10.2007, emisă de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, prin care s-a dispus destituirea reclamantei din funcția publică deținută.
Solicită de asemenea anularea deciziei nr.615/31.10.2007, ca o consecință a anularii deciziei nr.614/31.10.2007, reintegrarea în muncă începând cu data de 1.11.2007, plata drepturilor salariale începând cu aceeași dată, indexate cu indicele de inflație, a premiului anul pentru anul 2007, plata sumei de 528 lei reprezentând c/v cursului reținut din salariu plătit în 15.11.2007, aferent lunii octombrie 2007, precum și plata daunelor morale în suma de 5000 lei pentru atingerea adusă existenței persoanei fizice, demnității, onoarei, prestigiului profesional și lezarea personalității umane a reclamantei.
La data 28.02.2008, reclamanta își completează cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, la plata celor 4 zile de concediu de odihnă rămase neefectuate în cursul anului 2007 și rectificarea în carnetul de muncă a sancțiunii disciplinare.
În fapt, reclamanta releva că, începând cu luna octombrie a anului 1999 ca urmare a promovării unui concurs a devenit angajata pârâtei, ocupând postul de referent cu studii medii - tehnică dentară - pentru verificarea asistenței stomatologice.
Întrucât, pe parcursul executării contractului individual de muncă, reclamanta s-a adresat în nenumărate rânduri reprezentanților pârâtei pentru a-i transforma postul ocupat din post cu studii medii în post cu studii superioare, conform cu pregătirea profesională pe care o deține, iar cum răspunsurile i-au fost nefavorabile, în luna martie 2005, s-a adresat cu astfel de cerere instanțelor judecătorești, acțiunea fiindu-i respinsă, iar în momentul de față cererea adresata Curții Europene a Dreptului Omului i-a fost admisă.
Se mai arată că, încă de la data solicitării de transformare a postului, în anul 2004, precum și a promovării acțiunii suscitate, reprezentanții pârâtei au supus-o la diverse hărțuiri și șicane și în mod cu totul injust, în decurs de doar J de an, a fost convocată în fata Comisiei de disciplina de trei ori în cursul anului 2005, iar în cursul anului 2007 fiind iarăși convocată în fața Comisiei de disciplină de trei ori, în cursul lunii septembrie și octombrie, intenția reprezentanților pârâtei fiind aceea de a impune o presiune psihică, fiind pentru aceștia o persoana incomodă.
Față de decizia de sancționare nr.614/31.10.2007, invocă în principal nulitatea absolută a acesteia, în raport de prev.art.268 al.2: "sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriub) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată", însă, decizia atacată nu este conformă cu disp. imperative precitate, fiind evident faptul că reprezentanții pârâtei nu au indicat în mod voit și precis, ce prevederi statutare au fost încălcate pentru că nu au știut și nu au avut ce să indice, alegând la întâmplare un șir de 3 abateri disciplinare prev.la art.77 al.2 lit.e, g și i din nr.188/1999.
Se mai arată, că a fost sancționată pentru manifestări care aduc atingere prestigiului instituției respectiv comportament necuviincios, părăsirea instituție fără bilet de voie, lipsă nejustificată de la serviciu de aproximativ 1,30 la 2 ore, faptul că dă în judecată instituția, precum și alte asemenea fapte, care sunt nereale și au fost infirmate de către reclamantă prin probele care au fost prezentate și care nu au fost luate în considerare de către reprezentații pârâtei.
Privitor la excepția clasării sesizării nr.34435/12.09.2007, arată că nu sunt îndeplinite prev.art.24 al.2 lit.e, alin.4 din HG nr.1210/2003, respectiv faptul că aceasta nu este datată, întrucât data de 12.09.2007, reprezintă data numărului de înregistrare și nu data sesizării, precum și faptul că nu este redactată în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către șefii ierarhici și nici nu se încadrează în termenul de 2 luni de la data săvârșirii faptei ce constituie abatere disciplinară.
În ceea ce privește fondul cauzei, în măsura în care vor fi respinse excepțiile invocate, reclamanta solicită anularea deciziei nr.614/31.10.2007, pe care o apreciază ca nelegală și neîntemeiată, întrucât nu se face vinovată pentru refuzul justificat a nu realiza sarcinile de serviciu pe care le consideră ca fiind ilegale și care aparțineau altor posturi din cadrul instituției, cum ar fi: verificarea concordanței între biletele de trimitere pentru specialități paraclinice, statistica pe grupe de vârstă a asiguraților, sarcini care i-au fost trasate cu scopul de a i se modifica felul muncii prin modificarea contractului individual de muncă, față de care reclamanta nu și-a exprimat acordul scris, întrucât conform ar.41, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
De altfel, între reclamantă și reprezentanții pârâtei au existat disensiuni în legătură cu postul ocupat, petenta fiind repusă în drepturi pe postul ocupat prin concurs prin sentința civilă nr.7/8.01.2007, care nu a fost pusă însa în executare de către pârâtă.
Se concluzionează cu aceea că, toate motivele reținute de Comisia de Disciplină și care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare sunt nereale și nefundamentate, întrucât nu părăsește nejustificat locul de muncă, nu a intervenit în favoarea vreunui contribuabil peste nr. de ordine așa cum s-a afirmat în ședința comisie de disciplină în data de 1.10.2007 de către șefa serviciului asigurați, apoi, biletele de voie nu au fost luate abuziv, ci justificat de faptul că avea obligația legală de a se prezenta în fața instanțelor de judecată, nu a lipsit nemotivat de la serviciu în data de 13.02.2007, dovada în acest sens fiind faptul că nu i s-au reținut din salariu orele din luna februarie 2007, după cum nereale sunt si afirmațiile potrivit cărora, are un comportament necuviincios, întrucât nu întrebuințează expresii jignitoare, nu amenință, nu dezvăluie aspecte ale vieții private, nu a redactat plângeri calomnioase, toate aceste aspecte rezultând din avizul psihologic primit în urma testării din 29.06.2007.
Pe de altă parte, reclamanta arată că ani de zile a lucrat cu publicul și a intrat în contact cu mulți oameni, iar în tot acest interval nu a primit nicio sesizare cu privire la comportamentul său necuviincios, după cum nu corespunde adevărului nici faptul că nu își execută sarcinile de serviciu în termen, întrucât nu a avut nicio reclamație în acest sens, de fapt, toate cele înscrise în actul sancționator sunt doar afirmații și nu sunt probate cu acte sau martori, împrejurare care justifică anularea deciziei de sancționare nr. 614/31.10.2007.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T prin reprezentantul său legal Președinte - Director General ec., solicită respingerea contestației ca nelegală și nefondată și menținerea deciziei de sancționare disciplinară, întrucât, pe de o parte, nu operează excepția nulității absolute, deoarece în cuprinsul acesteia s-au consemnat toate prevederile obligatorii prevăzute de legislația în vigoare, iar pe fondul cauzei sesizare nr.34435/12.09.2007, atestă faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu conform atribuțiunilor fixate prin fișa postului, principala ei preocupare era activitatea pe care o desfășoară inspector.
De asemenea, reclamanta părăsește biroul nejustificat fără a anunța seful ierarhic, revenind după aproximativ 1,30-2 ore, iar din relatările șefei de serviciu evidență asigurații, concedii și indemnizații, ec., rezultă faptul că reclamanta a intervenit pentru anumite persoane pentru a înlesni accesul acestora la plata asigurărilor sociale de sănătate în condițiile în care persoanele fizice și juridice prezente își respectau programarea, având nr. de ordine, precum și faptul că în relațiile cu personalul din cadrul serviciului are un comportament lipsit de respect și întrebuințând expresii jignitoare la adresa personalului care este amenințat cu acționări în justiție.
De altfel, însăși reclamanta afirmă, că a refuzat se efectueze orice sarcină de serviciu, trasată în scris de către șeful serviciului, fiind toate semnate cu "obiecțiuni", iar confruntând regulamentul de organizare și funcționare și fișele postului, comisia de disciplina a stabilit în mod corect că pârâta, în mod nejustificat a refuzat sa își realizeze sarcinile de servicii care i-au fost atribuite legal.
Tribunalul Timiș, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarea stare de fapt și de drept:
Conform susținerilor și actelor de la dosar, reclamanta, a fost numită în funcția publică de referent principal calsa III treapta I în cadrul Serviciului Contracte, Statistică, Asistența Ambulatoriu de Specialitate, Stomatologie și Dispozitive Medicale, Verificare, începând cu luna octombrie 1999.
La data de 31.10.2007 - Președintele Director General al CJAS T -Dr., având la baza raportul nr.41357/26.10.2007, cu privire la activitatea de cercetare desfășurată de comisia de disciplina în dos.nr.3/2007, privind-o pe referent principal, raportat la art.35 din HG nr.1210/2003 coroborat cu art.78 din nr.188/1999 și în temeiul Legii nr.95/2006, emite decizia nr.614, unde la art.1 se prevede destituirea din funcția publică a reclamantei, începând cu data de 1.11.2007, potrivit art.77 al.3 lit.e din Legea nr.188/1999, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prev. la art.77 al.2 lit.e, g și i din aceeași lege.
La art.2 din decizia de sancționare se precizează că, fapta pentru care s-a stabilit sancțiunea se referă la refuzul funcționarului public de a îndeplini atribuțiunile de serviciu, intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri înafara cadrului legal, precum și manifestări care aduc atingere prestigiului CJAS T, descrierea faptelor săvârșite fiind redată la art.3 din decizie, iar la al.4, motivele pentru care au fost înlăturate apărările funcționarului public-reclamantă în timpul cercetării prealabile.
Apoi, la art.5, se indică autoritățile publice unde poate fi contestată decizia în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, iar la art.6, comunicarea actului sancționator tuturor serviciilor interesate din cadrul instituției, precum și reclamantei.
La aceeași dată de 31.10.2007 sub nr.615, conducătorul instituției pârâte, emite decizia nr.615 având la bază decizia nr.614/31.10.2007, privitor la încetarea raportului de serviciu prin destituirea reclamantei din funcția publică de referent clasa a III principal treapta I în cadrul Serviciului Contractare, Statistică, Asistența Ambulatoriu de Specialitate, Stomatologie și Dispozitive Medicale, Verificare, începând cu data de 1.11.2007.
Rezultă așadar, că actul administrativ de sancționare disciplinară îndeplinește cerințele prev. de art.35 al.2 din HG nr.1210/2003.
Nu subzistă de asemenea, nici clasarea sesizării nr.34435/12.09.2007 (114) întrucât aceasta cuprinde elementele cerute de art.27 al.2 din HG nr.1210/2003, respectiv numele, prenumele, domiciliul, locul de muncă și funcția deținută de persoana care a formulat sesizarea, numele, prenumele și compartimentul în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui faptă este sesizată, descrierea faptei care constituie obiectul sesizării, arătarea dovezilor pe care se sprijină, acuzațiile, data și semnătura.
De altfel, în practică s-a considerat că lipsa mențiunilor dovezilor pe care se sprijină acuzațiile, nu atrage, de plano, clasarea sesizării, însă titulara acesteia are obligația să depună la comisia de disciplină, până la termenul următor, înscrisurile sau alte dovezi în susținerea sesizării, altminteri existând riscul clasării acesteia ca nedovedită.
Pe fondul cauzei, cererea reclamantei este respinsă ca nefondată, iar pe cale de consecință se menține decizia nr.614/31.10.2007 și implicit decizia nr.615/31.10.2007, întrucât probele cauzei atestă cu puterea evidenței că reclamanta, în mod repetat, și-a încălcat atribuțiunile de serviciu prevăzute în fișa postului.
Astfel, acest lucru, rezultă din obiecțiunile făcute de reclamantă la fișa postului privitor la analiza, preluarea și raportările lunare ale furnizorilor de servicii medicale, verificarea corectitudinii completării biletelor de trimitere pentru investigații paraclinice, precum și verificarea concordanței între raportările pe suport hârtie și suport electronic (24-25).
Este știut faptul că, în baza actului de numire în funcție, între funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile din care aceștia fac parte, ia naștere un raport juridic de serviciu, despre care Legea nr.188/1999, face referire la cap.IX "modificarea și încetarea raporturilor de serviciu".
Raportul de serviciu, este un raport de drept public - administrativ întrucât deși acesta se încheie tot prin acordul părților ca și raportul juridic de muncă, părțile nu pot negocia conținutul acestui raport de serviciu care este constituit din totalitatea drepturilor și obligațiilor corelative ale părților, prestabilite prin lege și, ca atare, conținutul acestuia nu poate fi negociat de către părți.
Apoi, atribuțiunile din fișa postului reprezintă atât drepturi, cât și obligații ale funcționarilor publici, stabilite în temeiul legii, iar funcționarii publici sunt obligați să exercite aceste atribuțiuni, întrucât competența autorităților și instituțiilor publice are caracter legal, iar pe cale de consecință, aceste autorități și instituții publice sunt obligate să-și exercite competențele, în vederea realizării puterii publice, însă îndeplinirea acestei sarcini ar fi de neconceput dacă funcționarii publici ar dispune de libertatea de a-și exercita sau nu propriile atribuții, iar neacceptarea de către funcționarul public a atribuțiunilor stabilite prin fișa postului, echivalează cu desființarea retroactivă a actului de numire în funcție.
Pe de altă parte, raportul nr.41357/26.10.2007, a Comisiei de Disciplină în dos.nr.3/2007, care a analizat sesizarea dr. Patru, dr., administrând proba cu martorul, scoate în evidență faptul că începând cu data de 31.01.2007 reclamanta a refuzat să efectueze orice sarcină de serviciu atribuită, dorind strict sarcinile inspectorului, situația în detaliu pe natura discuțiilor purtate fiind redată în raport la 3-5, iar sarcinile de serviciu aferente lunii iulie, august și septembrie, cu obiecțiunile reclamantei se regăsesc la 127-135.
În același raport la pct.2, se rețin acte de indisciplină prin care reclamanta încălca normele de conduită profesională, perturbând grav activitatea personalului din instituții, prin părăsirea frecventă și nemotivată a locului de muncă, deranjând personalul Casei de Asigurări de Sănătate prin redactarea mai multor memorii, solicitări, reclamanții, la adresa instituției și a colegilor, precum și furnizori și contribuabili, prin intervenții insistente și abuzive, pentru a rezolva anumite probleme personale, dialogul pe aceste teme între reclamantă și membrii comisiei fiind redat în raport la 5-8.
Conform art.77 din Legea nr.188/1999, rep, constituie abatere disciplinara, încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege și atrage răspunderea disciplinară a acestora, (al.2): a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor; c) absențe nemotivate de la serviciu; d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; e) intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal; f) nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor cu acest caracter; g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea; h) desfășurarea în timpul programului de lucru a unor activități cu caracter politic; i) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu; j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici; k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcției publice și funcționarilor publici.
Prin actul administrativ de sancționare disciplinară, s-a reținut în sarcina reclamantei abaterile prev. la art.77 al.2 lit.i,e si g, respectiv, refuzul efectuării sarcinilor de serviciu stabilite prin fișa postului începând cu data de 31.01.2007, acte de indisciplină ce încalcă normele de conduită profesională și civică, perturbând grav activitatea personalului din instituție, intervenții pentru soluționarea unor cereri, fapte dovedite prin înscrisurile atașate ca probe la dosar, cu consecința destituirii din funcția publică deținută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.77 din nr.188/1999, rep, art.27 al.2,art.35 al.2 din HG nr.1210/2003, raportat la art.1, art.10 si art.18 din nr.554/2004, tribunalul apreciază ca acțiunea reclamantei este nefondată, și menține actele administrative de sancționare disciplinară, conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respingând petitul principal al cererii, respectiv anularea celor două acte sancționatoare, instanța respinge și petitul cerii privitor la daune morale, plata drepturilor salariale începând cu aceeași dată, indexate cu indicele de inflație, a premiului anual pentru anul 2007, plata sumei de 528 lei reprezentând c/v cursului reținut din salariu plătit în 15.11.2007, aferent lunii octombrie 2007.
hotărâre a fost recurată în termenul legal de către reclamanta, care solicită modificarea ei în tot în sensul admiterii acțiunii, în principal pentru excepția ridicată în cauză, de nulitate absolută a deciziei de sancționare nr.614/2007 și de clasare a sesizării nr.34435/12.09.2007 și, în subsidiar, pentru motivele pe care și-a întemeiat fondul acțiunii.
În esență relevă că încă de la data solicitărilor de transformare a postului în anul 2004, precum și a promovării acțiunii din anul 2005, reprezentanții pârâtei au supus-o în nenumărate rânduri la diverse hărțuiri și șicane și în mod cu totul injust în decurs de doar J de an a fost convocată în fața Comisiei de disciplină de 3 ori în cursul anului 2005, fapt ce anterior promovării litigiului amintit în decurs de aproximativ 6 ani de zile nu s-a întâmplat niciodată, în cursul anului 2007 fiind iarăși convocată în fața Comisiei de disciplină numai de trei ori în cursul lunilor septembrie și octombrie, ședințele Comisiei de disciplină fiind săptămânale.
Este evidentă intenția reprezentanților pârâtei de a impune asupra sa o presiune psihică, fiind pentru aceștia o persoană incomodă, datorită faptului că litigiul dintre ea și reprezentanții pârâtei nu a fost stins, s-a adresat cu o cerere Curții Europene a Drepturilor Omului privind toate procesele pierdute în fața instanțelor naționale și cele în curs de desfășurare iar cererea i-a fost admisă.
Solicită constatarea nulității absolute a deciziei de sancționare nr.614/31.10.2007 întrucât în conformitate cu art.268 alin.2 din Codul Muncii, drept material aplicabil în speță, "sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, f) instanța competentă la care sancțiunea disciplinară poate fi contestată.
În speța de față însă decizia contestată nu respectă întocmai aceste dispoziții imperative ale legii.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută prevăzut de lit.b alin.2 din Codul Muncii, acest motiv se regăsește în decizia contestată în sensul că în cuprinsul deciziei nu se face vorbire în mod clar și precis despre prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă.
Astfel, a fost sancționată pentru "intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal" deși fapta care i s-a pus în cont, intervenția pentru la plata asigurărilor sociale de sănătate, nu se încadrează la art.77 alin.2 lit.e din Legea nr.188/1999, în cazul de față nefiind vorba despre soluționarea unei cereri în afara cadrului legal, dr. nu i-a formulat nicio cerere pentru a fi soluționată, nu a primit nicio cerere spre soluționare, a primit doar sarcini de serviciu ilegale, pe care le-a refuzat în scris și motivat conform art.45 din Legea nr.188/1999 republicată cu modificări, iar timp de 9 luni nu a muncit nimic, postul pe care era încadrată era inexistent, iar sarcinile de la diferite posturi erau date cu scopul de a i se modifica felul muncii dacă accepta executarea lor.
Consideră că a demonstrat că faptele care i s-au pus în cont nu sunt abateri, ci calomnii, nu a avut comportament necuviincios, a obținut avizul psihologic "fără modificări psihopatologice", profilul psihologic conturat, caracterizarea din punct de vedere al personalității este favorabilă pentru a se crea raporturi sociale și profesionale dintre cele mai bune, atât cu colegii cât și cu oamenii cu care intră în contact, nu a lipsit fără bilet de voie din instituție în data de 13.02.2007, instituția nici nu i-a reținut banii din salariu și nici nu i-a fost trecută absență nemotivată în statul de plată în luna februarie 2007 și nici în alte zile când a fost acuzată că lipsește nejustificat din birou; a lipsit din birou doar când i-a fost rău sau a luat masa 30 de minute conform Codului muncii, a dat în judecată instituția și pe Medicul, dr. pentru că s-a încălcat legea, dr. i-a acordat un calificativ slab lipsit de orice rațiune și fundament pentru că nu are consemnat pe acesta nici un referat, dificultăți obiective întâmpinate în perioada evaluată sau alte observații, iar biletele de voie au fost luate pentru a se putea prezenta la instanța Tribunalului Timiș sau a Curții de Apel; a adus de fiecare dată motivare de la instanță, a fost necesară prezența în sala de judecată pentru lămuriri.
Nu se precizează motivele respingerii apărărilor sale consemnate în adresa nr.39703 din 22.10.2007.
În Contestația nr.36508/25.09.2007, ca și în Concluziile scrise nr.37648 din 02.10.2007 a solicitat clasarea sesizării nr.34435/12.09.2007, iar în decizia contestată nu sunt precizate motivele pentru care i-a fost respinsă excepția și nici precizarea prevederilor din procesul verbal al Comisiei de disciplină, condiții de validitate cerută de nr.HG1210/2003, art.35 alin.2 lit.b și lit.
Nu se precizează de asemenea nici motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările privind calitatea de parte vătămată și nici nu sunt precizate prevederile din procesul verbal al Comisiei de disciplină, consemnate în concluziile scrise: "calitatea de parte vătămată nu poate fi luată în considerare pentru că nu s-a întocmit plângere penală împotriva sa.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută prevăzut de dispozițiile art.268 alin.2 lit.f din Codul Muncii și art.35 alin.2 lit.f din nr.HG1210/2003, arată că și acest motiv de nulitate se regăsește în decizia atacată.
Sesizarea nr.34435 din 12.09.2007 nu este datată, data de 12.09.2007 reprezintă data numărului de înregistrare și nu data sesizării (potrivit art.24 alin.2 lit.e) și nu este redactată în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către șefii ierarhici, nici nu se încadrează în termenul de 2 luni de la data sesizării faptei care constituie abatere disciplinară (art.24 alin.4 din HG nr.1210/2003).
În ceea ce privește fondul cauzei;
Nu se face vinovată pentru refuzul justificat de a nu realiza sarcinile de serviciu pe care le consideră ilegale. Abaterea disciplinară prevăzută la art.77 lit.i din Legea nr.188/1999 republicată, se referă la refuzul nejustificat de a realiza sarcinile de serviciu, or, a refuzat în scris și motivat executarea sarcinilor ilegale, deoarece acestea aparțineau altor posturi din cadrul T, fie acestea ocupate sau neocupate.
Postul pentru care a dat concurs este de referent cu studii medii - tehnică dentară, pentru verificarea asistenței stomatologice așa cum rezultă din anunțul cu nr.7332/17.09.1999 de scoatere la concurs a posturilor vacante și din sentința civilă nr.7/08.01.2007. Din 31.01.2007 a fost încadrată pe un post inexistent la tipul de asistență medicină dentară: referent clasa III principal așa cum rezultă din fișa postului nr.140/01.02.2007. Mai mult, prin decizia nr.26/31.01.2007 nu a fost repusă în drepturi; în decizia nr.26/31.01.2007 nu s-a specificat postul pentru care a dat concurs, s-a consemnat numai Serviciul și Biroul din care trebuia să facă parte.
Dacă nu a fost repusă în drepturi, nu răspunde și nici nu se face vinovată de abaterile disciplinare ale celor responsabili de încadrarea sa pe un post inexistent.
Angajatorul nici nu i-a propus alt post în cadrul instituției văzând că sistematic refuză îndeplinirea sarcinilor de serviciu; dar nici nu a repus-o în drepturi pentru aop utea acuza de neîndeplinirea sarcinilor atribuite, mai arată reclamanta recurentă, care susține în continuare că nu se face vinovată de niciuna din faptele reținute în sarcina sa și concluzionează că instanța reține greșit aspectele legate de indisciplina sa, cum ar fi perturbarea gravă a activității personalului din instituție prin părăsirea frecventă și nemotivată a locului de muncă, deranjând personalul prin redactarea mai multor aspecte în adrese, solicitări și reclamații precum și furnizori și contribuabili prin intervenții insistente și abuzive pentru soluționarea unor cereri, etc. însă consideră recurenta, a demonstrat că nu a avut comportament necuviincios, nu a părăsit biroul nejustificat, de altfel nu i s-a reținut din salariu orele lipsite din birou și din instituție nemotivat, comportamentul său este al unui om de muncă, recomandat pentru relaționarea interumană și stres neuropsihic, toate acuzațiile, toate faptele care descriu comportamentul său nu sunt determinate, nu a intervenit pentru, pârâții nu au depus la dosar chitanța cu care ar fi plătit, faptele nu sunt determinate, nu se precizează numele persoanelor de față și cele la care ar fi intervenit, iar declarația nu este semnată. Nu a intervenit nici pentru alți oameni; de altfel nici nu s-a putut preciza vreun nume în declarația doamnei.
Pentru toate aceste motive consideră că recursul este întemeiat și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea, analizând recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor susredate și în temeiul dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, îl găsește nefondat și-l va respinge ca atare.
Instanța de fond, printr-o expunere detaliată și riguroasă a stării de fapt și care este conformă probelor administrate, face aplicarea reglementărilor legale incidente și conchide că acțiunea reclamantei este nefondată sub toate aspectele invocate, considerente pe care Curtea și le va însuși întrutotul.
În recurs reclamanta nu face decât să reia susținerile din dosarul primei instanțe, dând o interpretare cu totul personală faptelor reținute în sarcina sa și fără a combate probele care au fundamentat soluția tribunalului.
Motivele de excepție pe care le reiterează recurenta nu au corespondent legal și faptic; - în privința nulității deciziei de sancționare conform textului art.268 al.2 din Codul Muncii, este de remarcat că decizia indică prevederile legale încălcate de reclamantă dar care sunt conținute de legea specială aplicabilă acesteia ca funcționar public, respectiv Legea nr.188/1999 și care statuează în art.103 că dispozițiile sale se completează cu prevederile legislației muncii, ceea ce înseamnă că doar acolo unde ea nu dispune se apelează la legislația muncii.
Tribunalul enumeră în sentință articolele deciziei cu conținutul aferent din care se observă îndeplinirea cerințelor legale privind forma actului; - tot astfel, este analizată și sesizarea nr.34435/12.09.2007 și se arată că în conținutul său se regăsesc elementele cerute de art.24 al.2 din nr.HG1210/2003.
Reclamanta nu contestă că a refuzat îndeplinirea sarcinilor de serviciu, din data de 31.01.2007, fiind fără relevanță aprecierile subiective asupra a ceea ce ar trebui să cuprindă fișa postului pe care a fost angajată, abatere care a avut o însemnătate deosebită în luarea măsurii destituirii fiind prin ea însăși suficient de gravă, la care s-a adăugat și faptul recunoscut dar diferit motivat al intervenției în favoarea rezolvării unei cereri în afara cadrului obișnuit în instituție precum și manifestările descrise de martorii angajați ai instituției, cu efect asupra prestigiului acesteia.
Toate acestea formează convingerea că actele administrative atacate au fost emise cu respectarea prevederilor legale în materia raporturilor de muncă analizate, cu redarea temeinică a împrejurărilor ce le-au determinat.
Așa fiind, recursul de față va fi respins cu menținerea hotărârii atacate pe această cale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.470/CA/19.05.08, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./09.12.2008
Tehnored./10.12.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
