Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 957/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 957/2008
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, împotriva sentinței civile nr. 343/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, privind și pe reclamantul și pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI contencios și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de la plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că raportat la lipsa părților s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciază că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 343/CA/2007 din 12.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița Ns -a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul procesual ales la Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, ca fiind întemeiată și respinge acțiunea introductivă față de acești pârâți.
Totodată a fost admisă acțiunea precizată, intentată de reclamantul, împotriva pârâților I. și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BNa ceștia au fost obligați, în solidar, să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prime de concediu aferente anilor 2001 - 2006, actualizate până la data plății efective în raport de rata inflației.
Prin aceeași sentință, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul ca fiind întemeiată și a fost obligat chematul în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, să vireze sumele necesare plăților stabilite prin hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în temeiul art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, s-a stabilit în favoarea funcționarilor publici dreptul de a beneficia, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, această prevedere fiind menținută și după republicarea legii din anul 2004, prin renumerotarea textelor devenind art. 34 alin 2.
A mai constatat instanța de fond că aplicarea acestei prevederi deși a fost suspendată succesiv prin legile bugetului, nu echivalează cu pierderea a însăși dreptului consacrat prin Legea nr. 188/1999, astfel că dreptul reclamantului a fost doar suspendat și nu și desființat, iar cererea de chemare în judecată a acestuia vine să paralizeze acest efect al suspendărilor și să satisfacă operațional dreptul reclamantului la prima de concediu.
În ceea ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța de fond a constatat că reclamantul nu se află în raporturi de serviciu cu acesta, astfel, că nu are calitate procesuală pasivă, reclamantul aflându-se în raporturi de serviciu numai cu pârâții de rândul 1 și 2.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a admis-o ca fiind întemeiată, cu consecința obligării chematului în garanție să aloce pârâtului sumele necesare achitării drepturilor bănești stabilite prin hotărâre,deoarece pârâtul prin bugetul aprobat nu se poate angaja și nu poate utiliza creditele bugetare obținute în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B N, solicitând ca în urma admiterii recursului să fie modificată în parte sentința civilă atacată,în sensul respingeri cereri de chemare în garanție formulată de către ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041. pr. civ.
În motivarea recursului, chematul în garanție a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile pr.civ.
A apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a arătat că obiectul cereri de chemare în garanție este obligarea MF de a vira fondurile necesare achitării sumelor reprezentând drepturi bănești, respectiv prima de concediu pe perioada anilor 2001 - 2006, însă așa cum este reglementată de art. 60 - 63.procedură civilă instituția chemării în garanție, aceasta reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea juridică care conferă uneia dintre părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor,apreciind că nu sunt întrunite cerințele art. 60 - 63. pr. civ. pentru a fi admisă cererea de chemare în garanție.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Sumele stabilite în favoarea reclamantului, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin B
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N împotriva sentinței civile nr. 343 din 12 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.
Dact./2 ex./05.05.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Lucia Brehar
