Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 975/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 975
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, împotriva sentinței civile nr. 81/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă pentru reclamanții recurenți avocat, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică reprezentantului reclamanților recurenți câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosar de către pârâții intimați și nemaifiind formulate cereri, se acordă cuvântul părții în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, obligarea acestora la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu ce li se cuvin pe anii 2002-2003 în calitate de polițiști, funcționari publici din cadrul MIRA.
Prin sentința civilă nr. 81 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins acțiunea reclamanților.
În motivarea hotărârii atacate, se arată următoarele:
Reclamanții au calitatea de polițiști de frontieră aflându-se în raporturi de serviciu cu T, iar potrivit art.1 din Legea nr. 360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special, statut ce i-a fost conferit începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, respectiv 24.08.2002.
Actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor îl reprezintă nr.OG 38/2003, act normativ care la art. 37 instituit dreptul polițiștilor la prima de concediu, acest act normativ a intrat însă în vigoare la data de 1.01.2004. Reclamanții au invocat faptul că anterior datei de 1.01.2004 erau îndreptățiți la plata primei de vacanță în condițiile în care Legea nr.360/2002 îi conferea statutul de funcționar public cu statut special, astfel încât le sunt aplicabile prevederile art.35 aliniatul 2 din Legea nr.188/1999 invocând în acest sens și dispozițiile art.78 aliniatul 1 din Legea nr.360/2002, potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999.
Instanța nu a reținut o asemenea interpretare juridică în condițiile în care Legea nr. 360/2002 prevede la același art. 78 dar la aliniatul 2 faptul că până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională. Ca atare, în prezența aliniatului 2 al art.78 din Legea nr. 360/2002 nu se poate reține incidența Legii nr.188/1999 câtă vreme acestui domeniu, respectiv cel al salarizării polițiștilor, i se aplică în mod expres dispozițiile legale privind salarizarea personalului militar.
Instanța a mai reținut că Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor nu prevede dreptul la prima de concediu pentru categoriile profesionale ce cad în incidența sa, polițiștii nefiind remunerați cu salarii ci cu solde ori, în ipoteza invocată de reclamanți plata primei de concediu se face prin raportare la salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, situație de nerealizat în speță în condițiile în care în perioada 2002-2003 reclamanți nu au fost retribuiți cu salariu ci cu solda, astfel încât nu există o măsură etalon între solda și salariu.
În ceea ce privește practica judiciară depusă de reclamanți în susținerea pretențiilor lor instanța a reținut pe de o parte faptul că aceasta nu reprezintă izvor de drept iar pe de altă parte nu dovedește existența unei practici judiciare unitare la nivelul întregii țări în această chestiune.
Un alt argument îl reprezintă și faptul că prin nr.OUG 146/2007 care a reglementat plata primelor de concediu, respectiv în preambulul acesteia, se indică în mod clar actele normative în baza cărora s-a stabilit dreptul la prima de concediu pentru diferitele categorii profesionale, fiind invocat cuprinsul art. 37 aliniatul 2 din nr.OG 38/2003, ceea ce confirmă încă odată faptul că dreptul polițiștilor la plata primei de concediu s-a născut odată cu intrarea în vigoare a nr.OG 38/2003, aspect confirmat de care a decis în soluționarea unui recurs în interesul legii că aceștia au dreptul la plata primei de concediu în perioada 2004 - 2006.
Pentru aceste considerente de drept și văzând și dispozițiile art. 91 ind. 1 din Legea nr.188/1999 cu raportare la art.1 și următoarele din Legea nr. 554/2004, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, polițiști de frontieră privind plata primelor de concediu pe anii 2002 - 2003.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții recurenți, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Potrivit art. 28 alin. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002 polițistul are dreptul la ajutoare și alte drepturi bănești ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
Art. 78 alin. 1 din același act normativ prevede că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul i funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Așadar după intrarea în vigoare la 24.08.2002 a Legii 360/2002polițistul nu mai are calitatea de militar, ci aceea de funcționar public civil,iar în această calitate îi sunt aplicabile și prevederile Legii nr.188/1999, conform art. 5 din Statutul funcționarilor publici și art. 78 din Statutul polițistului.
Întrucât prin legi speciale dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv, dreptul este actual, deci nu s-a prescris.
Având în vedere aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurată, iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La dosarul cauzei s-au depus de către intimații Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T întâmpinări.
În motivarea întâmpinării, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a arătat în esență următoarele:
În perioada 01.01.2002 - 24.08.2002 instituția intimată purta denumirea de Ministerul d e Interne, organizarea și funcționarea ei fiind reglementate prin Legea nr. 40/1990.
Polițiștii aveau calitatea de cadre militare, aveau grade militare de ofițeri și subofițeri, iar drepturile și obligațiile lor erau cele stabilite de Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare și Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit prevederilor Legii nr.26/1994 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, s-a prevăzut că polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, însă totodată, în acest act normativ se mai prevede la art. 54 că "în termen de 90 de zile de la adoptarea prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului spre aprobare proiectul de lege privind statutul polițistului". Așadar, se dorea ca Legea nr. 26/1994 să prefațeze noua reglementare a statului polițiștilor, în cuprinsul căreia urma să se reglementeze demilitarizarea poliției.
Așadar, pentru anii 2002-2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr. 138/1999, iar în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
În motivarea întâmpinării depuse de intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T s-a arătat că este adevărat că art.78 alin.l din Legea Nr.360/2002 privind Statutul polițistului prevede că dispozițiile legi se completează cu prevederile Legii Nr. 188/1999 dar numai"în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului".Susține intimatul că, anterior datei de 01.01.2004, cu privire la salarizarea polițiștilor, erau aplicabile, conform art.78 alin.2 din Legea Nr.360/2002 privind Statutul polițistului, prevederile Legii Nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Polițiștilor nu li se poate acorda prima de concediu pentru anii 2002 și 2003, decât cu nesocotirea voinței legiuitorului, ceea ce constituie o încălcare a principiului separației puterilor în stat, instituit prin art. 1, alin. 4 din Constituția României.
In concluzie, față de aspectele învederate solicită să se constatate că recursul este neîntemeiat și, pe cale de consecință, solicită respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamanții recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamanții recurenți susțin că, întrucât Legea nr.138/1999, în baza căreia erau salarizați în perioada 2002-2003, nu prevedea dreptul la prima de concediu pentru polițiști și personalul militar, pentru această perioadă s-ar aplica dispozițiile art.34 alin 2 din Legea nr.188/1999, care reglementează dreptul la prima de concediu pentru funcționarii publici.
Însă, așa cum a reținut prima instanță, cele două acte normative, respectiv Legea nr.138/1999, care reglementa salarizarea polițiștilor în perioada menționată, și Legea nr.188/1999, care reglementează drepturile și obligațiile funcționarilor publici, sunt acte normative adresate unor categorii socio-profesionale distincte.
Astfel, în măsura în care Statutul polițiștilor (Legea nr.360/2002) face trimitere, în ceea ce privește salarizarea, la o lege specială, respectiv la Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor, se impune a concluziona că trimiterea generică la dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici se referă la toate aspectele pe care nu le cuprinde Statutul polițiștilor, excluzând însă salarizarea. Concluzia se impune întrucât, dacă legiuitorul ar fi intenționat să acorde polițiștilor și alte drepturi decât cele prevăzute pentru personalul militar, respectiv și drepturile funcționarilor publici, atunci art 78 alin 2 din Statutul polițiștilor ar fi făcut trimitere nu numai la legea specială de salarizare a personalului militar ci și la legea specială de salarizare a funcționarilor publici, reprezentată în perioada de referință, de OUG nr.192/2002.
Ori, domeniul salarizării polițistului având o reglementare specială, nu este posibil, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, ca o categorie de personal să cumuleze drepturile salariale prevăzute de dispozițiile legale referitoare la două categorii distincte, respectiv personalul militar și funcționarii publici.
Cât privește practica judiciară invocată, este adevărat că a existat opinia, minoritară de altfel, contrară celei expuse în prezenta hotărâre, însă jurisprudența s-a cristalizat în sensul că polițiștii beneficiază de dreptul la primă de concediu doar începând cu anul 2004, ca efect al apariției OG nr.38/2003, astfel încât inclusiv această instanță se raliază jurisprudenței majoritare.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanți sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Totodată, Curtea va lua act că intimații pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții recurenți și alții împotriva sentinței civile nr.81/CA/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red.CD./ 20.07.2009
Tehnodact / 2 ex./20.07.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
