Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 976/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCALÂ
DOSAR NR--03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 976
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Libe Claudia
JUDECĂTOR 3: Belicariu
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, G, -, G, -, A, -, A, -, B, A, U, S, )., G, și intervenienții, împotriva sentinței civile nr.109/CA/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului T, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate, cereri instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 6.10.2008, sub nr-, cererea formulată de reclamanții, G, Prica, Taur, Oprin, G, riu, a, a, B, a, u, S, ta, (), G, și, care au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului T, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, și Ministerul Finantelor Publice B, să dispună recunoașterea dreptului reclamanților la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată și plata acestor drepturi, începând cu aprilie 2004 până la încetarea raporturilor de serviciu a reclamanților cu DSVSA T, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, după cum urmează: - suplimentul postului în procent de 235% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
Prin sentința civilă nr. 109 din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerului Economiei și Finanțelor și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor precum și excepția prescripției dreptului la acțiune și judecând în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, Prica, Taur, Oprin, G, riu, a, a, B, a, u, S, ta, (), G, și, toți cu domiciliul ales la locul de muncă - T,-, jud. T, intervenineții, și, cu domiciliul ales la locul de muncă - T,-, jud. T, in contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor a Județului T, cu sediul în T,-, jud. T, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, cu sediul în B,-, sector 2 B și Ministerul Finantelor Publice B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T cu sediul în T,-, jud. T și s-a act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declaraț reclamanții, G, Prica, Taur, Oprin, G, riu, a, a, B, a, u, S, ta, (), G, și, care au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate ca netemeinică și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului de arată că prima instanță a respins acțiunea, deși chiar în motivarea hotărârii recurate recunoaște că "în mod evident, reclamanții au dreptul la aceste suplimente atât de la data de 01.01.2007 pe viitor (până la eventuala abrogare sau modificare a textului de lege), cât și anterior acestei date deoarece, după cum s-a arătat, suspendarea dreptului nu înseamnă lipsirea lui de substanța, ci doar neexecutarea pe perioada suspendării a obligației corelative a acestui drept".
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a lefilor să aibă doar caracter formal. Este de neconceput ca ea să aibă doar un caracter formal.
Solicită să se observe că drepturile solicitate prin prezenta acțiune sunt prevăzute expres de art. 31 aliniatul 1 litera c și d din Legea nr. 188/1999 republicată, fără nici o altă condiționare.
Prin urmare, solicită să se constate că începând cu data de 01.01.2007, data încetării suspendării acestor drepturi, DSVSA T avea obligația de a acorda aceste drepturi, începând cu luna aprilie 2004, după republicarea din martie 2004 Legii nr. 188/1999. Faptul că în perioada 2004 - 2006 acordarea acestor drepturi a fost suspendată nu echivalează cu înlăturarea acestora, nu se poate considera că aceste drepturi nu au existat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De asemenea normele legale de suspendare a aplicării drepturilor pe care le solicită nu mai sunt în vigoare, iar în interpretarea logică, sistematică și cronologică a acestor acte normative, raportată la art. 64 aliniatul 3 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative, rezultă că suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ atacat de suspendare.
Reclamanții au formulat prezenta acțiune în calitate de funcționari publici din cadrul Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului
Potrivit Potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul, pentru activitatea desfășurată la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile publice, din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, chiar și în situația în care această obligație a fost suspendată prin nr.OUG92/2004, până la finele anului 2006, dat fiind că suspendarea nu echivalează cu abrogarea unor dispoziții legale, în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate.
Și aceasta întrucât, în caz contrar ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a-i împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, deciziei care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor publici, decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sportul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Potrivit art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii, dispozițiile aplicate în speță, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003 și au fost respinse pe perioada 2004-2006, prin punctul 7 al articolului unic al Legii nr. 164/2004, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
De asemenea, Curtea urmează să constate lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care între acesta și reclamanți nu există un raport de serviciu, care să determine și obligarea Ministerului Finanțelor Publice față de reclamanți.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să admită recursurile de față, în condițiile dispozițiilor art. 304 punctul 9 raportat la art. 312 aliniatul 1.pr.civ. să modifice sentința atacată și să admită în parte acțiunea formulată, în sensul obligării pârâtelor să acorde reclamanților, G, -, G, -, A, -, A, -, B, A, U, S, )., G, și intervenienților, drepturile la suplimentul postului și cel al treptei de salarizare, începând cu luna aprilie 2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu și respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind lipsit de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de reclamanții, G, -, G, -, A, -, A, -, B, A, U, S, )., G, și intervenienții, împotriva sentinței civile nr.109/CA/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, -, G, -, A, -, A, -, B, A, U, S, )., G, și intervenienții, în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului T, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Ministerul Finanțelor Publice B, și în consecință:
Obligă pârâtele să acorde reclamanților, G, -, G, -, A, -, A, -, B, A, U, S, )., G, și intervenienților, drepturile la suplimentul postului și cel al treptei de salarizare, începând cu luna aprilie 2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind lipsit de calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
-
Red./ 17.07.2009
Tehnodact / 2 ex./21.07.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Libe Claudia, Belicariu
