Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.223
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, după repunerea pe rol a recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 461/8.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, în stare de deținere, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris. Solicită instanței să amendeze conducătorul locului de deținere pentru neeliberarea adeverinței solicitate cerând totodată să-i fie acordate și despăgubirile solicitate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad sub nr.324/108/06.02.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A, despăgubiri de întârziere în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 constând în obligarea persoanei obligate la amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și despăgubiri în același cuantum cu cel al amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 2415 din 24 oct. 2004 rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea sa iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația dispusă de instanța de contencios administrativ a Tribunalului Arad.
Consideră reclamantul că prin neexecutarea obligației de a i se elibera adeverința solicitată pârâtul a încălcat prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ, astfel că solicită aplicarea sancțiunilor prev. de art. 24 alin. 2 din lege.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 22, 24 și 25 din legea 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât reclamantului i-a fost emisă adeverința solicitată prin adresa nr.202/3262.
Prin sentința civilă nr.2415/24.10.2006, Tribunalul Arad a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță A pentru obligarea la plata amenzii prev. de art. 24 din Legea 554/2004 și a despăgubirilor civile în cuantum, de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul solicită conform art. 24 din Legea 554/2004 despăgubiri pentru întârzierea, pentru nerespectarea de către autoritatea publică pârâtă a termenului de 30 de zile prevăzut de alin. 1 al art. 24 din lege pentru executarea hotărârii definitive și irevocabile, respectiv a sentinței civile nr. 2415 din 24.10.2006.
Prin sentința civilă nr. 2415 pronunțată de Tribunalul Arad la data de 24.10.2006 în dosarul nr.7724/2006 a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A și s-a dispus obligarea pârâtei să elibereze adeverința solicitată de petent ca răspuns la petiția formulată pe data de 13.03.2006, înregistrată sub nr. 202/3262.
Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A cu adresa nr. 7724/108/5 sept.2007 comunică Tribunalului Arad că sentința civilă nr. 2415/24.10.2006 nu i s-a comunicat.
Din dovada de comunicare a sentinței civile nr. 2415/24.10.2006 rezultă că hotărârea pronunțată de Tribunalul Arada fost comunicată autorității publice la data de 07.09.2007.
Conform art. 24 din Legea 554/2004 "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanelor obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Instanța a constatat că reclamantul a formulat acțiunea la data de 8 februarie 2008.
Reclamantul nu a făcut dovada că de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii nr.2415/24.10.2006, a solicitat autorității publice punerea în executare a acestei hotărâri.
Raportat la împrejurarea că prin adresa nr. B 20471/27.03.2008 autoritatea publică pârâtă a comunicat adresa solicitată către reclamant, la momentul la care acesta a pretins executarea hotărârii, instanța a constatat că pârâta nu a fost de rea credință și nu și-a executat benevol obligațiile impuse prin hotărârea definitivă și irevocabilă, făcând dovada în acest sens a faptului că în evidențele Penitenciarului Arad nu este înregistrată nici o cerere a reclamantului înregistrată sub nr. B 17746/12.10.2006 cu privire la solicitarea acestuia pentru eliberarea adeverinței solicitate.
Acest fapt rezultă și din analiza dosarului de fond.
De asemenea, instanța a reținut și aspectul că reclamantul deși avea posibilitatea de a cere aplicarea amenzii și despăgubiri din prima zi ce urmează termenului de 30 de zile prevăzut de lege, nu a făcut acest lucru, după cum nu a făcut nici dovada că s-a mai adresat pârâtului după acest termen pentru executarea hotărârii.
Pentru acest motiv, instanța a apreciat ca nefondată cererea reclamantului privind aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zile de întârziere, întrucât așa după cum s-a arătat în speță, reclamantul nu a făcut dovada atitudinii pasive culpabile a pârâtului după cum neîntemeiată este și cererea reclamantului privitor la despăgubirile solicitate în același cuantum cu cel al amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie deoarece reclamantul nu a făcut dovada cauzării vreunui prejudiciu prin neexecutarea în termenul legal a hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 18 din legea contenciosului administrativ a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin soluția pronunțată instanța de fond a favorizat instituția pârâtă care nu și-a îndeplinit obligația de a-i elibera adeverința solicitată ca răspuns la petiția formulată la data de 13.03.2006. Consideră întemeiată cererea sa de amendare a conducătorului Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță A cu 20% din salariul minim brut pe economie precum și de acordare a despăgubirilor pentru fiecare zi de întârziere.
Legal citat, pârâtul intimat nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Arad, domnul a solicitat aplicarea unei amenzi comandantului Penitenciarului d e Maximă Siguranță Aoa mendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru neexecutarea sentinței civile nr. 2415/24.10.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7724/2006, respectiv pentru neexecutarea obligației de eliberare a adeverinței solicitate de reclamant ca răspuns la petiția formulată la data de 13.03.2006 și înregistrată sub nr. 202/3262.
De asemenea, domnul a solicitat și plata unor daune, fără a preciza cuantumul acestora, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea reține că prin sentința civilă nr. 2415/24.10.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7724/2006, Penitenciarul d e Maximă Siguranță Aaf ost obligat să elibereze reclamantului adeverința solicitată de acesta ca răspuns la petiția formulată la data de 13.03.2006 și înregistrată sub nr. 202/3262.
Curtea constată, totodată, că sentința civilă nr. 2415/24.10.2006 a Tribunalului Arada fost comunicată domnului la data de 21.11.2006, (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare atașată la fila 15 din dosarul nr. 7724/2006 al Tribunalului Arad ), Administrației Naționale a Penitenciarelor la data de 22.11.2006 (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare atașată la fila 16 din dosarul nr. 7724/2006 al Tribunalului Arad ) și Penitenciarului d e Maximă Siguranță A la data de 7.09.2007 (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare atașată la fila 23 din dosarul nr. 7724/2006 al Tribunalului Arad ).
Această sentința civilă a rămas irevocabilă prin nerecurare la împlinirea termenului de 15 zile de la ultima comunicare, din 7.09.2007, respectiv la data de 23.09.2007.
Până în prezent, Penitenciarul d e Maximă Siguranță A nu a făcut dovada executării obligației stabilite prin această hotărâre judecătorească.
Curtea constată că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Potrivit art. 24 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, "încazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
În raport cu această reglementare, Curtea constată că obligația punerii în executare a hotărârii pronunțate de Tribunalul Arad nu este condiționată de o cerere expresă din partea reclamantului.
Dimpotrivă, art. 24 alin. 1 stipulează că "executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
În aceste condiții, Curtea consideră că aplicarea acestui text legal nu este condiționată de o manifestare de voință ulterioară din partea beneficiarului hotărârii judecătorești, hotărâre care trebuie pusă în executare de către autoritatea publică independent de o astfel de cerere de executare.
Curtea subliniază în acest context, importanța executării hotărârilor judecătorești de către autoritățile statului.
În contextul în care România a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului, autoritățile române, inclusiv instanțele judecătorești, sunt ținute de obligația asigurării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. Potrivit art. 6, paragraf 1, teza I din Convenția europeană a drepturilor omului, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru Statul Român, deci pentru toate autoritățile române, conform art. 46 din Convenția europeană a drepturilor omului - între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, este inclus și dreptul părții de a obține executarea unei hotărâri judecătorești.
În acest sens, instanța amintește că prin mai multe hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea de către Statul Român a art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului ca urmare a neexecutării culpabile de către autoritățile publice a unor hotărâri judecătorești.
Astfel în hotărârea dată în cauza Ruianu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1139 din 2 decembrie 2004, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat, în paragraful nr. 65 al hotărârii, cădreptul la justiție garantat de articolul 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
În același sens, în hotărârea dată în cauza Croitoriu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 422 din 16 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a subliniat, în paragraful nr. 27, că, în conformitate cu jurisprudența sa, executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie privită ca o parte integrantă a "procesului", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți. Totodată, Curtea europeană a subliniat în hotărârea dată în cauza Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700 din 16 august 2006, (paragraf 40), căeste responsabilitatea fiecărui Stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin, inclusiv a obligației de a asigura executarea hotărârilor judecătorești.
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat aceste considerații și în celelalte hotărâri prin care a constatat încălcarea de către Statul Român a art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului pentru motivul neexecutării unei hotărâri judecătorești, respectiv în hotărârile date în cauzele împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005 (paragraf 64-66), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1048 din 25 noiembrie 2005 (paragraf 23-24), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2006 (paragraf 25, 27), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 8 mai 2006 (paragraf 51), Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700 din 16 august 2006, (paragraf 37-40), și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 574 din 22 august 2007(paragraf 24, 26), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 251 din 16 aprilie 2007(paragraf 31, 33), și în Cauza Abăluță împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007 (paragraf 32, 33).
Având în vedere importanța pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului o conferă executării hotărârilor judecătorești, Curtea apreciază că textul art. 24 din Legea contenciosului administrativ trebuie aplicat în mod riguros, iar nu prin adăugarea unor condiții suplimentare necesare punerii în executare a hotărârii unei instanțe de contencios administrativ, condiții ce nu sunt prevăzute de lege.
Aplicând aceste principii la prezenta cauză, Curtea constată că Penitenciarul d e Maximă Siguranță A nu a făcut dovada că a pus în executare obligația stabilită prin sentința civilă nr. 2415/24.10.2006 a Tribunalului Arad, deși această hotărâre a devenit irevocabilă prin nerecurare la data de 23.09.2007.
Neexecutarea acestei hotărâri în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, text conform căruia "încazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
În aceste condiții, Curtea reține temeinicia cererii reclamantului de obligare a conducătorului Penitenciarului d e Maximă Siguranță Aoa mendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere din a treizeci și una zi de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2415/24.10.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7724/2006, și până la data executării obligației de eliberare a adeverinței solicitate de reclamant ca răspuns la petiția formulată la data de 13.03.2006 și înregistrată sub nr. 202/3262.
În privința cererii reclamantului de obligare a pârâtului la plata unor daune, Curtea reține că domnul nu a precizat cuantumul acestora, și nici nu a dovedit existența unui prejudiciu prin întârzierea executării acestei hotărâri judecătorești, astfel încât Curtea apreciază că această cerere nu este fondată.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 461/8.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul.
Curtea va aplica conducătorului Penitenciarului d e Maximă Siguranță Aoa mendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere din a treizeci și una zi de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2415/24.10.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7724/2006, și până la data executării obligației de eliberare a adeverinței solicitate de reclamant ca răspuns la petiția formulată la data de 13.03.2006 și înregistrată sub nr. 202/3262.
La calculul cuantumului amenzii se va avea în vedere salariul minim brut pe economie în vigoare în perioada neexecutării hotărârii judecătorești, respectiv salariul minim brut pe economie în vigoare cu începere din a treizeci și una zi de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2415/24.10.2006 și până la data executării obligației de eliberare a adeverinței solicitate de reclamant.
Totodată, Curtea va respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.
De asemenea, Curtea atrage atenția asupra dispozițiilor art. 24 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "eexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 461/8.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 461/8.04.2008 a Tribunalului Arad în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul.
Aplică conducătorului Penitenciarului d e Maximă Siguranță Aoa mendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere din a treizeci și una zi de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2415/24.10.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7724/2006, și până la data executării obligației de eliberare a adeverinței solicitate de reclamant ca răspuns la petiția formulată la data de 13.03.2006 și înregistrată sub nr. 202/3262.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./26.02.2009
Tehnored./04.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecători G,
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
