Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.229
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 894/CA/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat A aflat în substituirea av., lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune împuternicire avocațială, împuternicire avocațială în substituire și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru motivele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3116/30/02.04.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, anularea actului administrativ fiscal - chitanța seria - nr. -/06.02.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice T, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3838 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturism, precum și plata către reclamant a ratei dobânzii legale aferente, de la data plății (06.02.2008), până la data restituirii efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Renault din Germania.
Acest autoturism a fost reînmatriculat în România, în luna februarie 2008, operațiune condiționată de plata către Tas umei de 3838 lei, în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal.
Reclamantul apreciază că taxa speciala de prima înmatriculare, instituită prin art. 2141-2143Cod fiscal, este nelegală și are un caracter discriminatoriu, încălcând art. 90 CE care prevede ca: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."
Reclamantul apreciază că a fost lipsit în mod nelegal de suma de 3838 lei, de la data plății acesteia în contul pârâtei (06.02.2008), motiv pentru care solicită și acordarea dobânzilor aferente, până la data restituirii efective.
În drept, reclamantul invocă prevederile Codului fiscal, ale Constituției României, Tratatul de instituire a Comunității europene (97/C 340/03 + 2001/C 80/01).
La cererea de chemare în judecată a atașat copia cărții de identitate, adresa nr. 74219/27.02.2008, emisă de T, chitanța seria - nr. -/06.02.2008 și cartea de identitate a mașinii. Ulterior, a atașat și copia contractului de vânzare cumpărare a autovehiculului.
La data de 22.04.2008, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare, solicitând în principal, pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
În cazul în care instanța admite că cererea de restituire a taxei din data de 26.02.2008 poate fi apreciată ca fiind o contestație formulata împotriva unui act administrativ de impunere, pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală;
Tot pe cale de excepție, a solicitat instanței de judecată să constate tardivitatea formulării acțiunii în contencios în ceea ce privește taxa specială, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din pr.fiscală;
Tot pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privitor la restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu privire la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în suma de 3838 lei, precum și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plății (29.01.2008), ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală. Apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Arată că, în speță, nu este vorba de o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație, de primă înmatriculare în România.
Solicită, de asemenea, respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumelor de restituit, de la data plății - 06.02.2008 - ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii. În speță, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului, contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000.
Astfel, reclamantul ar fi putut solicita doar acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din proc. fiscală, începând cu data de 12.04.2008, data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin 1. proc. fiscală, calculat începând cu data de 26.02.2008, data depunerii cererii de restituire la.
La data de 15.09.2008, pârâta a depus completare la întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 3838 lei, achitată de contribuabil la data de 06.02.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214 - 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Pârâta T învederează că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Prin concluziile scrise depuse la termenul din 11.11.2008, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ fiscal - chitanța seria - nr. -/06.02.2008, emisă de T, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3838 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturism, precum și plata către reclamant a ratei dobânzii legale aferente, de la data plății (06.02.2008, până la data restituirii efective a sumei, cu cheltuieli de judecată, reiterând, în esență, argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 894/CA/11.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice T și, în consecință, a dispus anularea Chitanței seria - nr. -/06.02.2008 emisă de pârâtă.
A obligată pârâta la restituirea sumei de 3838 lei, achitată conform chitanței precizate supra, cu dobânda legală aferentă sumei, de la data plății - 06.02.2008 și până la data restituirii efective.
A obligat pârâta la plata sumei de 514.08 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând acțiunea raportat la actele - probe aflate la dosar, precum și văzând dispozițiile legale în materie, s-a constatat întemeiată acțiunea sens în care a fost admisă în baza celor ce urmează, respingându-se ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp. art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, se constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90(I) din Tratat și se conchide că prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind. 3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 3838 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(I) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare . înainte de aderare, sunt obligatorii pentru . România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei formulată în sensul că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă. Într-adevăr, reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emit un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera ca reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care s-a respins ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie.
-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 3838 lei RON de la data plătii sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Ca urmare a admiterii acțiunii, potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 514.08 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice, solicitând, în principal, rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepțiilor invocate, iar în subsidiar, admiterea doar în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 3838 lei achitată de contribuabil la data de 06.02.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru autoturismul în cauză. Mai solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății și până la restituire, ca lipsit de temei.
Pârâta susține că sentința civilă nr. 894/CA/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș este netemeinică și nelegală, fiind criticabilă sub aspectul următoarelor motive:
Sentința civilă nr. 894/CA/11.11.2008 a fost dată de Tribunalul Timiș cu încălcarea și aplicarea greșită a legii(art.304,pct.9 Cod procedură civilă).
Având în vedere că sentința nu a fost dată cu drept de apel, pârâta recurentă a solicitat instanței să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă.
Față de motivele invocate de reclamant prin acțiunea în contencios administrativ formulată, precum și temeiurile legale aplicabile în materie în speță, pârâta recurentă a învederat instanței faptul că, raportat la obiectul cauzei reprezentat de anularea unui act administrativ fiscal și restituirea unei taxe, în speță ne situăm în sfera contenciosului administrativ fiscal reglementată de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din OG nr.92/2003 privind Cod procedură fiscală, și nu în sfera contenciosului administrativ general reglementată de Legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, prevederile din OG nr. 92/2003 privind Cod procedură fiscală referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 care constituie lege generală în materia contenciosului general, și cu care OG nr. 92/2003 privind Cod procedură fiscală se completează în măsura în care nu cuprinde dispoziții derogatorii.
Or, legea specială deroga de la legea generală potrivit principiului de drept" specialia generalibus derogant", situația în care dacă OG nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale ale Legii nr.554/2004, Codul d e procedură fiscală -lege specială în materie, se aplică cu prioritate raportat la prevederile Legii nr. 554/2004- lege generală în materie.
În principal s-a susținut că, în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 205 și următoarele din OG. Nr. 92/2003 privind Cod procedură fiscală coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Se învederează instanței că reclamantul - nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială de autoturisme și autovehicule.
În consecință și pe cale de excepție pârâta recurentă a solicitat instanței de judecată să constate și inadmisibilitatea formulării direct în instanță a petitelor de cerere privind anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a achitat taxa specială și privind acordarea de dobânzi legale raportat la prevederile art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
În cazul în care instanța admite că cererea de restituite a taxei din data de 26.02.2008 poate fi apreciată ca fiind o contestație formulată împotriva actului administrativ de impunere în baza căruia a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr.-/06.02.2008 emisă de P T, în sumă de 3838 lei, s-a învederat instanței faptul că în această cerere prealabilă nu s-a solicitat nici anularea vreunui act administrativ fiscal și nici acordarea de dobânzi legale ci doar restituirea taxei în sumă de 3838 lei.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada că a formulat o contestație, în condițiile Titlului IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr.-/06.02.2008 emisă de P T în sumă de 3838 lei s-a susținut că formularea prezentei acțiuni în contencios administrativ este prematură, datorită faptului că procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
În subsidiar, pe fondul cauzei pârâta recurentă a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 3838 lei achitată de contribuabil la data de 06.02.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008pentru instituirea taxei de poluare pentru autoturismul în cauză.
S-a învederat faptul că dispozițiile OUG nr.50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
S-a menționat că întrucât taxa care face obiectul prezentei cauze,în sumă de 3838 lei a fost achitată de către reclamant la data de 06.03.2007, rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din OUG nr. 50/2008.
De asemenea s-a solicitat instanței respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit, începând cu data de 06.02.2008 sau cu data plății, ca lipsit de temei.
Astfel,se învederează instanței faptul că în conformitate cu prevederile art. 2 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii, or, obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, nu este purtătoare de dobânzi, neexistând dispoziții legale care să prevadă această obligație.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul a solicitat instanțelor de contencios administrativ obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare plătite de domnia sa pentru înmatricularea în România, în anul 2008, unui autoturism second hand (autoturismul fiind fabricat în 2000), achiziționat dintr-un stat al Uniunii Europene.
Cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare a fost respinsă anterior de Administrația Finanțelor Publice T, prin adresa nr. 74219/27.02.2008.
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Timișa admis cererea reclamantului și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice T la restituirea către reclamant a sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare plătită anterior de acesta.
Tribunalul Timișa motivat admiterea cererii, în esență, pe incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Având în vedere că recurenta Administrația Finanțelor Publice Tai nvocat mai multe excepții, Curtea le va examina anterior soluționării fondului, conform art. 137 Cod de Procedură Civilă.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii pentru neefectuarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile, Curtea observă că autoritățile fiscale au invocat faptul că reclamantul nu a îndeplinit - anterior sesizării instanței de contencios administrativ - procedura prevăzută de art. 205 Cod de Procedură Fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Conform art. 205 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Curtea constată că reclamantul a sesizat Administrația Finanțelor Publice T cu o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare în litigiu, cerere care a fost respinsă de Administrația Finanțelor Publice T, astfel cum rezultă din înscrisul atașat la fila 10 din dosarul Tribunalului Timiș.
Ulterior, reclamantul a sesizat Tribunalul Timiș cu prezenta cauză, la data de 7.04.2008, solicitând anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în litigiu, precum și restituirea acestei taxe.
În acest condiții, Curtea reține că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 205 Cod de Procedură Fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece a formulat cererea de restituire anterior sesizării instanței de contencios administrativ, excepția astfel invocată nefiind întemeiată.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii administrative prealabile, Curtea observă că autoritățile fiscale au invocat faptul că formularea acțiunii judiciare este prematură, întrucât procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Curtea reamintește că reclamantul a sesizat autoritățile fiscale, care i-au respins cererea de restituire a taxei la data de 27.02.2008.
În privința acestei excepții, Curtea precizează că, potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
În speță, reclamantul a răspunsul Administrației Finanțelor Publice T la cererea de restituire a taxei înainte de a sesiza instanța, astfel încât nu i se poate imputa declanșarea procedurii judiciare și nici faptul că autoritățile fiscale nu au respectat termenul legal de soluționare a cererii sale.
În consecință, Curtea apreciază că nici această excepție nu este întemeiată și nu poate conduce la modificarea soluției instanței de fond.
Examinarea fondului litigiului:
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantului, invocând intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008
În privința efectelor intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008,"taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește că în cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, și că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în acest context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor expuse în considerentele hotărârii recurate.
Cu privire la critica privind acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, Curtea observă că instanța de fond a dispus obligarea autorităților fiscale atât la plata taxei de primă înmatriculare, cât și la plata dobânzilor legale, de la data plății taxei.
În această privință, Curtea subliniază că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul d e Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia " prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal", precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Așadar, Curtea reține că materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.
Potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală,"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, "prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".
Având în vedere că 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, Curtea reține că în cazul restituirii taxei de primă înmatriculare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei, iar nu de la plății taxei.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că autoritățile fiscale pârâte datorează dobânzi legale de la data plății.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 894/CA/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice T la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate, constatând legalitatea acestora.
Totodată, Curtea va respinge cererea intimatului reclamant de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în condițiile în care a admis acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 894/CA/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 894/CA/11.11.2008 a Tribunalului Timiș cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că obligă pârâta la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Respinge cererea intimatului reclamant de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./27.02.2009
Tehnored./05.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
