Contestație act administrativ fiscal. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.11.2008
DECIZIA CIVIL NR.224
Ședința public din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 619/30.09.2008, pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimat, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, lips fiind reclamanta intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se constat c prin serviciul de registratur al instanței, reclamanta intimat a depus înscrisuri referitoare la autoturismul importat, conform dispoziției instanței date la termenul de judecat anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicit admiterea recursului pentru motivele formulate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat la Tribunalul Arad sub nr.3639/108/15 septembrie 2008, reclamanta, a chemat în judecat Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând s fie obligat la restituirea sumei de 3.121 lei, reprezentând taxa de prim înmatriculare, achitat cu chitanța nr.- din 28 mai 2008, precum și plata dobânzii legale aferent acestei sume, calculat de la data de 28.05.2008 și pân la restituirea ei integral.
A motivat cererea cu împrejurarea c dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, ce constituie temeiul plții taxei sunt contrare dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, astfel c nu pot avea eficacitate pe teritoriul României.
Reclamanta a artat c nici dispozițiile nr.OUG 50/2008, care a reglementat taxa de poluare nu îi pot fi aplicate, întrucât încalc principiul neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, cât și pentru faptul c dac s-ar aplica taxa de poluare și s-ar restitui doar diferența dintre aceasta și taxa de prim înmatriculare pltit, s-ar valida implicit taxa reglementat de menționatele dispoziții ale Codului fiscal, fapt ce nu poate fi acceptat.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas olicitat respingerea acțiunii, susținând c aceasta este parțial fr obiect, în msura în care este posibil s se restituie reclamantei diferența dintre taxa pltit și taxa special instituit prin art. 11 din nr.OUG 50/2008, iar în privința sumei ce este datorat de reclamant, în virtutea acestui nou act normativ, taxa nu poate fi restituit, întrucât reglementarea prin nr.OUG 50/2008 corespunde Normelor Dreptului Comunitar, inclusiv jurisprudenței Curții de Justiție a Comunitților Europene.
Reclamanta a anexat acțiunii dovada prin înscrisuri, certificate pentru conformitate c a importat din Germania, un autoturism marca, omologat în anul 2007, pe care l-a înmatriculat sub nr. -, iar pentru aceast operațiune a pltit taxa special de 3.121,14 lei, corespunzând sumei de 929,88 Euro, la Trezoreria Municipiului A, prin chitanța seria - nr. - din data de 28 mai 2008.
Prin sentința civil nr. 619/30.09.2008, pronunțat în dosar nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantei, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și a obligat pârâta s restituie reclamantei suma de 3.121 lei, reprezentând taxa de prima înmatriculare, achitat de aceasta prin chitanța seria - nr. - din data de 28.05.2008, precum și la plata dobânzii legale aferent acestei sume, calculat de la data de 28.05.2008 și pân la restituirea ei integral. Fr cheltuieli de judecat.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanț a reținut c reclamanta a achitat în contul Trezoreriei municipiului A suma de 3.121,14 lei, cu titlu de tax de prim înmatriculare, cu chitanța nr. -.
Cererea de restituire a taxei a fost respins de pârâta A, pe motiv c acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Referitor la susținerea pârâtei privind incidența în cauz a OUG nr. 50/2008 cu începere de la 1 iulie 2008, instanța a înlturat ca neîntemeiat argumentația formulat de pârât apreciind c dispozițiile art. 11 din OG nr. 50/2008 nu sunt aplicabile situației juridice din litigiul dedus judecții.
Dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal au fost abrogate de la data de 1 iulie 2008, iar taxa de prim înmatriculare a fost încasat de ctre pârât în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.
Instanța a dat astfel eficienț prevederilor constituționale consacrate în art. 15 alin. 2 din Constituția României privind principiul neretroactivitții legii, reținând astfel c noua ordonanț de urgenț nu se poate aplica situațiilor juridice nscute anterior.
Prin urmare nici reclamanta care și-a înmatriculat autoturismul în aceast perioad, achitând taxa special corespunztoare reglementrilor în vigoare nu poate fi obligat s achite o alt tax în temeiul noii reglementri, care așa cum dispune în art. 14 aceasta va putea fi aplicat autoturismelor introduse în țar ulterior datei de 01 iulie 2008 tocmai pentru c aceasta nu poate retroactiva.
Instanța a reținut și faptul c aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 cade în competența exclusiv a organelor fiscale singurele care pot calcula și restitui diferențele dintre vechea tax și noua tax instituit prin OUG nr. 50/2008, achitate de contribuabil.
Întrucât taxa special ce face obiectul acțiunii a fost încasat în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare, instanța a reținut c în cauza dedus judecții sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate faț de dreptul național.
Reclamanta este îndreptțit la restituirea integral a taxei încasate cu înclcarea dreptului comunitar.
Instanța a apreciat c, esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecții, este acceptarea aplicrii în cauz a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat c acesta prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
Invocând jurisprudența Curții de justiție Europene, instanța a reținut c prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit c legea care se îndeprteaz de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea s duc la anularea lui, dat fiind natura sa original și special, fr a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitar și fr ca baza legal a Comunitții însși s fie pus la îndoial.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre artând c dreptul comunitar este o ordine juridic independent care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, or, în speț, taxa special auto a fost introdus în legislația intern prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976) a stabilit c judectorul național este obligat s aplice normele comunitare, în mod direct, dac acestea contravin normelor interne, fr a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativ sau a unei alte proceduri constituționale.
Tribunalul a constatat c acțiunea reclamantei este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fr temei legal întemeiat pe art. 214 (3) și art. 117 Cod procedur fiscal, întrucât suma pltit de reclamant nu a fost datorat potrivit legislației comunitare.
Reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor art. 2141și 2143Cod fiscal și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de Ministerul Finanțelor și care este afișat în form electronic, în mod public fiind irelevant aspectul c aceast plat a fost fcut voluntar, în condițiile în care operațiunea de înmatriculare a autoturismului second-hand cumprat dintr-un stat membru al UE, în România, este condiționat de plata acestei taxe.
A considera c reclamanta nu poate contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanț cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, libertților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept.
Deoarece în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007 care și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunitții, dinainte de aderare, nu se percepe nici un fel de tax pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastr, dar se percepe o astfel de tax pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state, instanța constat o diferenț de tratament, ceea ce introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, ceea ce contravine dispozițiilor art. 90(1) din Tratatul CEE. Aceste dispoziții care fac parte de la data de 1 ianuarie 2007 din ordinea interioar a României, se opun taxei speciale pentru prim înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel înclcându-se principiul libertții circulației mrfurilor.
Dreptul conferit de reglementarea comunitar de baz fiind înclcat prin aplicarea reglementrilor dreptului național instanța a constatat c suma pltit de reclamant nu a fost datorat, fiind încadrat ilegal în condițiile art. 2141- 2143Cod fiscal, impunându-se obligarea pârâtei la restituirea aceste taxe.
Cu privire la captul de cerere privind actualizarea sumei achitate cu rata dobânzii legale pân la data plții efective, instanța a constatat c, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datoreaz dobânzile legale aferente, pân la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantei, în sensul c a obligat pârâta s dispun restituirea sumei de 3.121 lei, actualizat, cu dobânda legal aferent de la data plții sumei, pân la data restituirii efective.
Împotriva acestei hotrâri, pârâta a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar și pe fond, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea recursului pârâta Administrația Finanțelor Publice A invoc inadmisibilitatea acțiunii sub dublu aspect, primul referindu-se la împrejurarea în care instanța de fond a constatat c însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plții acesteia, echivaleaz cu existența unui act administrativ de obligare la plat, care nu are suport material, ci doar o baz legal.
Or, în condițiile în care nu exist un "suport material", adic existența material a unui act administrativ, acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulat, apare ca fiind inadmisibil.
Actele emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A nu întrunesc elementele unui act administrativ fiscal, astfel cum este definit la art.41 Cod procedur fiscal, potrivit cu care "În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Referitor la adresa pe care a emis-o, A arat c aceasta poate fi cel mult asimilat ca document (înscris) emis în regim de asistenț contribuabili, așa cum este prevzut în Ordonanța nr.767/2000 pentru aprobarea instrucțiunilor cuprinzând procedura de asistare a contribuabililor în domeniul fiscal. Natura juridic a acestei adrese este un rspuns de informare, dar fr s produc efecte juridice din partea organului fiscal și care nu îmbrac natura unui act administrativ fiscal (art.43 alin.3 din Codul d e procedur fiscal.
Al doilea aspect al inadmisibilitții, are în vedere natura litigiului.
Potrivit art.2 pct.1 lit.f din Legea nr.554/2004, "contencios administrativ" reprezint activitatea de soluționare de ctre instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre prți este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau încheierea, dup caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Articolul de lege are dou teze. Teza 1 se refer la emiterea sau încheierea, dup caz, a unui act administrativ", iar teza a II-a se refer la "nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere". Nici una din cele dou condiții ale articolului de lege menționat nu este îndeplinit. Art.2 pct.1 lit.f trebuie interpretat prin raportare la art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, potrivit cu care "Orice persoan care se consider vtmat într-un drept al su ori într-un interes legitim, de ctre o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri "
În sintez, dac nu exist act administrativ în speț, sau dac petentului i s-a rspuns printr-un simplu rspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
Pârâta mai invoc excepția lipsei sale de calitate procesual, pentru c raportul juridic de drept administrativ se leag în mod valabil între autoritatea public emitent a actului administrativ și persoana vtmat prin acel act. În speț, nu se contest nici un act administrativ, ci se contestat legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ. Practic, taxa contestat a fost instituit de Statul Român, în speț putând avea calitate procesual pasiv persoana care a fundamentat implementarea taxei speciale în legislația național, respectiv Statul Român. În materie fiscal, adic de taxe, impozite și alte contribuții la bugetul general consolidat, Statul Român este reprezentat în instanț de Agenția Național de Administrare Fiscal, potrivit nr.HG495/2007.
Prima instanț a înclcat limitele generale de competenț ale unei instanțe de judecat, depșind și atribuțiile puterii judectorești (art.304 pct.4 Cod procedur civil).
Potrivit art.126 alin.2 din Constituția României, "Competența instanțelor judectorești și procedura de judecat sunt prevzute numai prin lege". Astfel, nicio lege în vigoare nu permite unei instanțe judectorești de drept comun s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția și cu tratatele internaționale.
Așa cum a artat și prin întâmpinarea depus la instanța de fond, aceast atribuție revine exclusiv Parlamentului și, eventual, Curții Constituționale, singurele autoritți în msur s aprecieze dac legislația referitoare la taxa de prim înmatriculare contravine Constituției sau reglementrilor Uniunii Europene și s adopte hotrâri în consecinț.
În acest fel, referitor la inițiativa legislativ a autoritților competente, dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, reglementeaz modul de propunere, de modificare și completare a actelor normative interne ale cror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigur compatibilitatea cu dreptul comunitar.
De altfel partea final a art.148 alin.2 din Constituție prevede expres c prioritatea reglementrilor comunitare asupra dreptului intern se realizeaz "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului legislativ, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea european.
Pe fondul cauzei, pârâta arat c regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pân la data de 31 decembrie 2006.
In condițiile desființrii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabil, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odat cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementrilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit crora pân la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a cror vechime depșea 8 ani și care aveau o norm de poluare inferioar normei EURO 3. In aceast situație a fost necesar a se întreprinde unele msuri pentru evitarea introducerii în România a unui numr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor msuri corespunztoare în acest sens, ar fi avut drept consecinț transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, tara noastr urmând s suporte costurile aferente reciclrilor, în locul țrilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Faț de prevederile constituționale ale art. 148 precizeaz urmtoarele: Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Legatul Belgiei, Republica Ceh, Regatul Danemarcei, Republica Federal Germania, Republica Estonia, Republica, Regatul Spaniei, Republica Francez, Irlanda, Republica Italian, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, al, Republica Ungar, Republica Malta, Regatul de, Republica Austria, Republica, Republica, Republica Slovenia, Republica, Republica Finlanda, Regatul uediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale niunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea European, semnat de România la Luxemburg 25 aprilie 2005: " Legea-cadru european este un act legislativ care oblig orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lsând în același timp autoritților naționale competența în ceea ce privește alegerea normei și a mijloacelor."
Totodat, arat faptul c alin. 2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, faț de dispozițiile co ntrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezult faptul c legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, îns autoritțile naționale au competenta de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În concluzie, instanța de fond a aplicat greșit legea. (art. 304 pct. 9 Cod procedur civil).
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunitților Europene precizeaz:
Consider faptul c dispozițiile art.90 din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente în cauz, întrucât taxa de prim înmatriculare urmeaz a fi pltit de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculri în România (a se vedea cazul autoturismelor achiziționate noi din România, indiferent de marc și productor).
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioad de 8 ani, se va plti aceeași tax de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunitților Europene are în vedere introducerea unor limitri ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Faț de cele menționate mai sus, consider c dispozițiile comunitare reținute în hotrârea Tribunalului Arad ca fiind înclcate prin prevederile Codului Fiscal nu sunt incidente în speța prezentat, întrucât legislația noastr prevede plata în cazul în care suntem în prezența acelorași specificații tehnice, a unei taxe de prim înmatriculare în România în același cuantum indiferent dac se aplic la autoturismele/autovehiculele din producția intern sau din cele produse în spațiul comunitar.
Totodat, faț de cele reținute de Tribunalul Arad, cum c am fi în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, apreciaz c argumentele instanței nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculeaz autoturisme/autovehicule în România. Argumentele de principiu reținute în motivarea hotrârii pronunțate de Tribunalul Arad sunt neîntemeiate, întrucât legislația european nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia s nu fie mai mare decât al taxelor care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare. Prin urmare, Tribunalul Arad ar fi fost obligat s stabileasc prin mijloace procedurale specifice dac taxa achitat în concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context trebuie menționat și faptul c, nici chiar Comisia European nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculri a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizeaz c principiul "poluatorul pltește", pe care se bazeaz și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizeaz de asemenea c 16 state membre ale Uniunii Europene practic o tax care se percepe cu ocazia înmatriculrii autovehiculelor (între care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda Cipru). Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directiv în acest sens, proiect care, dup aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Prin urmare, existența unei taxe de prim înmatriculare nu este contrar dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Faț de cele menționate mai sus, învedereaz instanței și faptul c obligația generic de armonizare a legislației interne cu cea european, instituit prin art. 148 alin. 2) din Constituție, și cea special, prevzut de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunitții Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judectorești! De altfel, partea final a art. 148 alin. 2) din Constituție prevede expres ca prioritatea reglementrilor comunitare asupra dreptului intern se realizeaz " cu respectarea prevederilor actului de aderare",tratat care instituie obligația Statului Român - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea european.
Totodat, trebuie reținut și faptul c dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alt parte nu ne aflm în prezența unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plții taxei de prim înmatriculare exist pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de provenienț a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrdiri a liberei circulații a mrfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunitții Europene, conchide recurenta.
Recurenta mai susține c acțiunea este și fr obiect parțial în raport cu OUG nr.50/2008, pentru c art.11 din ordonanț prevede c taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț.
Din acest punct de vedere și pentru aceast parte din sum, acțiunea reclamantului este fr obiect, existând o procedur de restituire de care acesta poate s uzeze și în urma creia va primii suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond, solicit reținerea cauzei pentru judecare și în consecinț respingerea ei.
Cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit OUG nr.50/2008, solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Se mai arat c nr.5899/26.06.2008 transmis de Reprezentanța Permanent a României pe lâng UE de la, se arat c expertul a menționat c prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene.
Totodat, în aceeași se menționeaz faptul c procedura de infrigement împotriva României, va fi închis doar dup adoptarea de Parlamentul României a OUG nr.50/2008.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedur civil și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedur civil,Curtea de Apel constat urmtoarele:
Cu privire la recursul propriu zis, Curtea observ c recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aai nvocat excepția inadmisibilitții prezentei acțiuni, sub dou aspecte.
1 Analizarea excepției inadmisibilitții acțiunii reclamantei:
Pe de o parte, recurenta a invocat c actele contestate nu sunt acte administrative, în sensul Legii nr. 554/2004, iar pe de alt parte, c prezentul litigiu nu este unul de contencios administrativ, dat fiind faptul c actele contestate nu sunt acte administrative.
Curtea constat, din modul de formulare a acestei excepții, c aceasta are la baz opinia conform creia actele contestate în justiție de reclamant nu sunt acte administrative.
Recurenta a susținut c, în condițiile în care actul administrativ atacat nu are "suport material", ci doar o baz legal, acțiunea reclamantei apare ca inadmisibil și c actele prin care Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aar efuzat cererea reclamantei de restituire a taxei constituie o simpl corespondenț emis în regim de asistenț contribuabili, fr s produc efecte juridice.
Curtea observ, în aceast privinț, c prin actele respective Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aar espins cererea de restituire a taxei de prim înmatriculare formulat de reclamant.
Curtea observ, în primul rând, c în cauz este necontestat c reclamanta a pltit taxa de prim înmatriculare impus de art. 2141Codul fiscal și c a solicitat restituirea acestei taxe.
De asemenea, este necontestat c solicitarea reclamantei de restituire a acestei taxe a fost respins de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate public, în regim de putere public, în vederea organizrii executrii legii sau a executrii în concret a legii, care d naștere, modific sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritțile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate public, executarea lucrrilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Referirile la faptul c nu exist un suport material al actului în cauz au în vedere numai una din semnificațiile noțiunii de act administrativ, respectiv semnificația de "înscris" probator, constatator al manifestrii de voinț a emitentului actului.
Or, actul administrativ nu are numai semnificația de înscris constatator al unei manifestri de voinț, ci - în primul rând - de manifestare de voinț fcut în scopul nașterii, modificrii sau stingerii unui raport juridic administrativ.
În acest context, autoritțile fiscale invoc tocmai lipsa unui înscris, a unui formular care s ateste manifestarea de voinț a acestei autoritți - aspect care este consecința refuzului acestor autoritți de a emite un astfel de înscris.
Curtea constat îns existența unei manifestri de voinț a autoritților fiscale în momentul acceptrii plții taxei de prim înmatriculare de ctre reclamant, precum și în momentul în care a refuzat restituirea acestei taxe, la cererea expres a reclamantei.
Examinând actele respective, adic manifestrile de voinț ale autoritților fiscale, prin prima definiției legale a actului administrativ, Curtea observ c acestea sunt acte unilaterale - deoarece exprim voința unilateral a autoritții emitente de a respinge cererea reclamantei, c au fost emiseîn regim de putere publicșiîn vederea executrii în concret a legii- deoarece actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A în calitate de organ împuternicit oficial cu verificarea îndeplinirii obligațiilor fiscale, și cmodific raporturi juridice -deoarece, prin consecințele sale concrete, a exprimat voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A de a refuza restituirea taxei solicitate de reclamant.
Curtea observ c pârâta nu a identificat nici un text legal înclcat de reclamant prin formularea acestei cereri și a contestației împotriva refuzului de restituire a taxei în litigiu. De asemenea, nu s-a artat c reclamanta ar fi avut o alt posibilitate procedural de a solicita restituirea taxei pltite și contestate, și nici nu a fost indicat o alt procedur legal aplicabil în astfel de cazuri.
Din acest punct de vedere, Curtea reține c actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A de a refuza restituirea taxei de prim înmatriculare solicitat de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere public, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedur Fiscal, care definesc actul administrativ fiscal dispoziții conform crora " în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Or, în condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestri de voinț a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A, Curtea reține caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulat de reclamant.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaz c este nefondat excepția inadmisibilitții prezentei acțiuni, excepție susținut pe absența caracterului administrativ al actelor suspuse controlului judectoresc.
În raport cu aceast concluzie, Curtea reține c prezentul litigiu este de competența instanțelor de contencios administrativ, excepția invocat nefiind întemeiat nici sub acest aspect.
2 Analizarea excepției lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A:
Cu privire la excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, Curtea observ c aceasta a fost invocat pe considerentul c taxa contestat a fost instituit de Statul Român, iar nu de ctre pârât.
Astfel, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas usținut c însși instanța de fond a reținut existența unei baze legale pentru calculul taxei de prim înmatriculare, iar emitentul acestei baze legale este Statul Român, iar nu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Curtea observ c, într-adevr, taxa de prim înmatriculare contestat de reclamant este stabilit de Statul Român prin art. 2141Codul fiscal.
Pe de alt parte, este necontestat faptul c taxa respectiv a fost pltit de ctre reclamant la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, aceast instituție având, astfel, competența legal de a încasa și calcula aceast tax.
De asemenea, Curtea constat c reclamanta a solicitat nu numai restituirea taxei pltite, ci și anularea actului prin care pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aar efuzat restituirea taxei de prim înmatriculare solicitat de reclamant.
În aceste condiții, Curtea reține c pârâta s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu, dar a emis și acte administrative prin care a refuzat restituirea taxei respective, fr a invoca în cadrul procedurii administrative de contestare lipsa competenței legale de a emite aceste acte și fr a indica un alt organ administrativ care ar avea aceast competenț.
În aceste condiții, Curtea apreciaz c excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A nu este întemeiat, instanța de fond reținând în mod corect c aceast instituție are calitate procesual pasiv în prezenta cauz.
3 Analizarea excepției privind necompetența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar:
Cu privire la competența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar, recurenta a invocat faptul c nici o lege în vigoare nu permite unei instanțe judectorești de drept comun s statueze asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția României și cu tratatele internaționale.
În privința acestei excepții, Curtea amintește c în dispozitivul hotrârii Curții de Justiție a Comunitților Europene din 9 martie 1978, dat în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77, s-a statuat c "judectorul național însrcinat s aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lsând, la nevoie, pe proprie rspundere, neaplicat orice dispoziție contrar a legislației naționale, chiar ulterioar, fr a solicita sau a aștepta eliminarea prealabil a acesteia pe cale legislativ sau prin orice alt procedeu constituțional."
Date fiind aceast opinie explicit a Curții de Justiție a Comunitților Europene - a crei jurisprudenț este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar - Curtea constat c instanțele române de drept comun sunt competente s procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlturarea de la aplicare a oricrei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioar, fr a solicita sau a aștepta eliminarea prealabil a acesteia pe cale legislativ sau prin orice alt procedeu constituțional.
4 Examinarea fondului litigiului:
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observ c recurenta a susținut c art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European nu este incident în cauz pentru c " taxa de prim înmatriculare urmeaz a fi pltit de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculri în România".
Curtea constat c aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European se refer la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natur care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se refer acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața intern a Statului Român.
Este necontestat în cauz c taxa de prim înmatriculare se pltește de ctre toți particularii care doresc s înmatriculeze pentru prima dat un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Îns taxa de prim înmatriculare se aplic, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventual discriminare opereaz numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea European și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
Curtea observ, totodat, c nu se percepe taxa stabilit de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculrii în România, dup 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilit de 2141din Codul fiscal este perceput în cazul înmatriculrii în România, dup 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
În consecinț, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dac acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa special nu se datoreaz, aspect care este în msur s pun la îndoial legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui aceast tax pentru protejarea mediului înconjurtor.
Date fiind aceste considerații, Curtea consider c art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European este aplicabil în privința taxei speciale de prim înmatriculare pltit de reclamant și contestat în prezenta cauz.
În privința consecințelor aplicrii art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, în prezenta cauz, Curtea amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunitților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotrârea Curții de Justiție a Comunitților Europene din 5 decembrie 2006 - dat în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s Ê.- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea European de Justiție a artat urmtoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea European art. 90 suplimenteaz dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a msurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mrfurilor între statele membre în condiții normale de concurenț, prin eliminarea oricror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaz produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citat).
46 În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea c art. 90 caut s asigure completa neutralitatea impozitrii interne sub raportul concurenței între produsele care se afl deja pe piața național și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citat).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este înclcat atunci când taxa aplicat produselor importate și taxa aplicat produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dac numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citat).Totuși, chiar dac nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminri, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorit efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitrii interne prin respectarea regulilor de concurenț între autoturismele uzate aflate deja pe piața național și autoturismele similare importate, este necesar s fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afecteaz vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și crora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicat aceast tax.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevant. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre s introduc noi impozite sau s schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observ c, în stadiul su actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecrui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dac este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea European pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibil cu dreptul comunitar numai dac urmrește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dac regulile în cauz sunt de natur s evite orice form de discriminare, direct sau indirect, îndreptat împotriva importurilor din alte state membre sau orice alt form de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindric și clasificarea fundamentat pe motive de protecție a mediului reprezint criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de alt parte, nici nu exist vreo cerinț ca valoarea taxei s fie legat de prețul autoturismului.
53 Totuși, o tax de înmatriculare nu trebuie s împovreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost pltit în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piaț. Pe msura deprecierii autoturismului, se diminueaz de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea rezidual a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei prți din valoarea sa inițial, care conține valoarea rezidual a taxei de înmatriculare.
55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, c un autoturism de același model, vechime, cu același numr de kilometri parcurși, cumprat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integral a taxei de înmatriculare prevzut pentru aceast categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezint o sarcin mai consistent pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, crora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculrii este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piaț a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea European implic luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce aceast tax este perceput numai o dat, atunci când autoturismul este pentru prima dat înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauz, fiind încorporat în aceast valoare.
57. Rezult din considerațiile de mai sus c rspunsul la întrebrile adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebrii a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie s fie acela c art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea European trebuie interpretat ca interzicândo tax de tipul celei prevzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru;
-valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindric) și clasificarea din punct de vedere al polurii,este calculat fr a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manier încât, atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevant."
Fcând aplicarea acestor principii în prezenta cauz, Curtea nu observ nici o diferenț între taxa instituit de legislația maghiar - care a fcut obiectul examinrii Curții Europene de Justiție în cauza citat mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatat a fi neconform cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindric) și clasificarea din punct de vedere al polurii, este calculat fr a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manier încât - atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Având în vedere aceast concluzie, Curtea constat legalitatea hotrârii instanței de fond, care a reținut incompatibilitatea taxei speciale de prim înmatriculare a autoturismelor prevzut de art. art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European.
Consecința acestei concluzii a fost, de asemenea, justificat legal de instanța de fond.
În aceast privinț, Curtea amintește c prin Legea nr. 157/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea European.
Efectele acestei ratificri sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României,astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din -, dispoziții conform crora:
(2)Ca urmare a aderrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementri comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4)Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderrii și din prevederile alineatului (2).
Curtea precizeaz, de asemenea, c obligația respectrii dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezult și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform croraStatul român se oblig s îndeplineasc întocmai și cu bun-credinț obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În concluzie, începând cu data aderrii, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului "acquis comunitar" -astfel cum este definit prin art. 1 din Hotrârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderrii României la Uniunea European, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din -, definiție a acquisul comunitar conform creia acesta include, între alte acte normative, " dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea European, semnat la 25 martie 1957 la, și ale Tratatului privind Uniunea European, semnat la 7 februarie 1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunitților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997".
În ceea ce privește referirile la legea cadru european, acestea nu pot fi luate în considerare de C, deoarece ele nu au legtur cu prezenta cauz.
În primul rând, dispoziția comunitar constatat a fi înclcat în prezenta cauz este art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, iar nu o reglementare din dreptul comunitar derivat. De altfel, Curtea remarc faptul c recurenta nu a indicat nici o dispoziție cuprins într-un act normativ comunitar care s fi fost înclcat de instanța de fond prin soluția recurat.
În al doilea rând, dispozițiile referitoare la legea cadru european nu sunt în vigoare în acest moment, acestea fcând parte din Tratatul instituind o Constituție pentru Europa, anex la Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea European. Or, Tratatul instituind o Constituție pentru Europa nu este în vigoare la momentul pronunțrii prezentei hotrâri și nici nu a fost în vigoare anterior acestui moment.
De aceea, la momentul pronunțrii prezentei hotrâri, nu este în vigoare nici o lege cadru european, în prezent fiind edictate directive europene, conform art. 249 paragraful 3 din Tratatul instituind Comunitatea European.
În privința efectelor intrrii în vigoare a Ordonanței de Urgenț nr. 50/2008 asupra prezentei cauze,Curtea reține urmtoarele:
Ordonanța de Urgenț nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgenț nr. 50/2008,"taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgenț a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotrârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare.
Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamanta intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește c în cauza conexat nr. C- 290/05 și C-333/05 Ndasdi și Nmeth, Curtea de Justiție a Comunitților Europene a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz, și c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru pierderile suferite.
În consecinț, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în acest context, c noua tax instituit de Ordonanța de Urgenț nr. 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de alt parte, nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumrii reclamantei s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantei s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Curtea observ, totodat, c Ordonanța de Urgenț nr. 50/2008 a intrat în vigoare în cursul soluționrii cauzei iar dispozițiile art. 11 din acest act normativ sunt de natur s influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de prim înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevzut de OUG50/2008 și taxa achitat în baza dispozițiilor în vigoare la data efecturii plții.
Aceast reglementare intervenit în cursul soluționrii cauzei este contrar dispozițiilor art. 6 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Astfel, Curtea European a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs. a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciar în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealalt parte într-o poziție dezavantajoas. Curtea European a Drepturilor Omului a reținut, de asemenea, c principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricrei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
Pentru identitate de rațiune, soluția este identic și în situația în care puterea executiv, urmare a delegrii legislative, este abilitat s emit reglementri cu putere de lege.
Astfel, în materie fiscal, potrivit art. 17 alin. 1 din Codul d e procedur fiscal, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitțile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit alin. 3, statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Național de Administrare Fiscal și unitțile sale subordonate cu personalitate juridic.
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a crei eventual diferenț ar urma s fie restituit este contrar, așa cum s-a reținut, art. 90 din Tratat. Așadar, nu poate fi reținut ca fiind supus restituirii doar o parte din taxa de prim înmatriculare, atât timp cât întreaga tax contravine dreptului comunitar.
În consecinț, Curtea constat legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, fiind justificat concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de prim înmatriculare a autoturismelor prevzut de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, precum și soluția înlturrii de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauz, cu obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Având în vedere cele artate mai sus, Curtea apreciaz c soluția Tribunalului Arad este temeinic și legal, recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedur Civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 619/30.09.2008, pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./27.02.2009
Tehnored./06.03.2009
Ex.2
Prim instanț: Tribunalul Arad - judector
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
