Obligația de a face. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.221
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții Instituția Prefectului Județului T și Prefectul Județului T - împotriva sentinței civile nr. 551/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâților recurenți depune note de ședință.
Instanța acordă cuvântul reprezentantei pârâților recurenți pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii în contencios administrativ având în vedere că vizează pretenții materiale.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată acțiunea reclamantului este inadmisibilă în condițiile în care, nu s-a solicitat și nu s-a constatat de către instanță recunoașterea dreptului pretins, ci numai repararea pagubei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 3273/30/ 10.04.2008, reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților Instituția Prefectului Județului T și Prefectul Județului T la plata către reclamant a sumei de 100 lei daune morale și 100 lei daune cominatorii, ce urmează a fi calificate de instanță, acestea din urmă, ca fiind daune materiale raportat la prevederile art.18 alin.3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (art. 18 - "Soluțiile pe care le poate da instanța").
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat în esență faptul că solicită obligarea pârâților la plata de daune pentru nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor pe care le-a înregistrat la sediul pârâților, cu privire la refuzul primarului din comuna, județul T de a aplica legea fondului funciar în privința reclamantului care deține hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată de Judecătoria Lugoj - Sentința civilă nr. 2359/18.11.2003. Arată că i-a sesizat pe pârâții Instituția Prefectului Județului T și Prefectul Județului T despre situația redată mai sus și prin lipsa răspunsului în termen din partea pârâților, i se cauzează prejudicii nefiind pus încă în posesie pe vechiul amplasament, nefiindu-i emis titlu de proprietate, deși petiția sa a fost înregistrată la sediul pârâților sub nr. 2233/05.02.2008, conform dovezii pe care o atașează în copie la acțiune.
În drept reclamantul invocă prevederile art. 15 și art. 18 din Ordonanța nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor și art. 31 din Constituția României.
În probațiune atașează copia cererii înregistrate la sediul pârâților sub nr. 2233/05.02.2008 (fila 4 dosar).
Pârâtul Instituția Prefectului Județului Tad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în esență următoarele:
Sentința civilă nr. 2359/18.11.2003, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Lugoj, prin care instanța a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 3820 mp teren intravilan înscris în CF nr. 306 în favoarea reclamantului, a fost discutată în ședința Comisiei județene de fond funciar Finalizarea aplicării prevederilor acestei sentințe civile constă în eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în cauză. Pentru a realiza însă acest lucru este necesar în prealabil să se procedeze la stabilirea amplasamentului terenului, efectuarea măsurătorilor topografice în vederea marcării limitelor de grănițuire și întocmirea procesului-verbal de punere în posesie în conformitate cu prevederile art. 34 alin.4 și 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005. Urmează ca procesul-verbal astfel întocmit cu ocazia punerii în posesie a suprafeței de 0,38 ha să se înainteze de către Comisia locală a comunei Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea completării înscrisurilor corespunzătoare în titlul de proprietate. După completarea acestor înscrisuri, actul de proprietate se depune la Instituția Prefectului Județului T pentru semnare și apoi se preia de către OCPI pentru a fi predat primarului comunei care, la rândul său, va consemna, în registrul special existent la primărie, înmânarea acestuia titularului. Pârâtul mai arată faptul că au fost informați de către Comisia locală de fond funciar a comunei că acest proces nu s-a putut desfășura deoarece tocmai reclamantul nu a dat curs invitațiilor care i-au fost adresate, inclusiv în scris, motiv pentru care nu s-a putut încheiat nici procesul-verbal de punere în posesie și nici completa titlul de proprietate. Pe raza localității au fost eliberate un număr de 30 de titluri de proprietate. Reclamantului i s-a răspuns în scris prin adresa cu nr. 2233/S5/1/14.05.2008. Pârâtul precizează că nu i s-a răspuns reclamantului în termenul stabilit de către Ordonanța nr.27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, din cauza complexității problemei semnalate.
În drept invocă prevederile art.115-118 Cod procedură civilă, Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 și Legea nr.247/2005.
În probațiune nu formulează nici o cerere și nu depune nici un act la dosar.
Prin sentința civilă nr. 551/17.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Instituția Prefectului Județului T și Prefectul Județului T și a obligat pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de 100 lei daune materiale și 100 lei daune morale.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând acțiunea reclamantului raportat la poziția formulată de pârâți, actele aflate la dosar, precum și dispozițiile legale în materie, prevederile art.1 alin.1, art.8 alin.1, art.18 alin. 1 și alin.3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la art. 15 și art. 18 din Ordonanța nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, s-a constatat că este întemeiată acțiunea reclamantului, sens în care a fost admisă.
În primul rând, s-a reținut că starea de fapt invocată de reclamant prin acțiune nu este contestată de către pârâți, ci dimpotrivă, fiind recunoscută prin conținutul întâmpinării depuse, anume că nu s-a respectat termenul prevăzut de Ordonanța nr.27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, față de petiția reclamantului înregistrată la sediul pârâților sub nr. 2233/05.02.2008 și răspunsul expediat de pârâți reclamantului prin adresa cu nr. 2233/S5/1/14.05.2008.
Se mai constată faptul că acțiunea a fost înregistrată la data de 10.04.2008, sens în care se conturează clar concluzia în sensul că, după ce reclamantul a înregistrat prezenta acțiune, pârâții au formulat adresa de răspuns, fiind în culpă pentru nerespectarea termenului legal de comunicare a răspunsului la petiție.
Față de starea de fapt redată supra sunt incidente următoarele dispoziții legale:
ORDONANȚA Nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor:
"ART. 1
(1) Prezenta ordonanță are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetățeni a dreptului de a adresa autorităților și instituțiilor publice petiții formulate în nume propriu, precum și modul de soluționare a acestora.
ART. 2
În sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice.
ART. 3
adresate autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 vor fi soluționate în termenele și în condițiile stabilite prin prezenta ordonanță.
ART. 4
Conducătorii autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 sunt direct răspunzători de buna organizare și desfășurare a activității de primire, evidențiere și rezolvare a petițiilor ce le sunt adresate, precum și de legalitatea soluțiilor și comunicarea acestora în termenul legal.
ART. 5
Pentru soluționarea legală a petițiilor ce le sunt adresate conducătorii autorităților și instituțiilor publice sesizate vor dispune măsuri de cercetare și analiză detaliată a tuturor aspectelor sesizate.
ART. 8
(1) Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.
(2) Pentru soluționarea petițiilor transmise, potrivit art. 6^1, de la alte autorități sau instituții publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petiției la autoritatea sau instituția publică competentă.
ART. 9
În situația în care aspectele sesizate prin petiție necesită o cercetare mai amănunțită, conducătorul autorității sau instituției publice poate prelungi termenul prevăzut la art. 8 cu cel mult 15 zile."
Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 - Legea contenciosului administrativ
"ART. 18
Soluțiile pe care le poate da instanța
(1) Instanța, soluționând cererea la care se referăart. 8alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute laart. 1alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru."
În baza argumentelor de fapt și în drept expuse supra a fost admisă acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții au declarat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul exonerării pârâților Instituția Prefectului Județului T și Prefectul Județului T - de la plata daunelor materiale și morale solicitate de reclamant.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că problemele de fond pe care le-a indicat reclamantul sunt de competența Comisiei locale de fond funciar a comunei și nu a Instituției Prefectului.
Instituția pârâtă a răspuns fiecăreia dintre numeroasele solicitări formulate de către reclamantul, conform atribuțiilor sale, după ce a făcut investigații și s-a edificat asupra stării de fapt, deși, din informațiile transmise de Primăria comunei, această instituție a răspuns de asemenea punctual tuturor solicitărilor reclamantului, aducându-i-se la cunoștință în mod direct punctul de vedere al instituției.
În consecință, consideră că reclamantului nu i-a fost vătămat și încălcat nici un drept legitim, întrucât acesta a primit răspuns la toate petițiile formulate, astfel că în speța de față nu sunt incidente dispozițiile art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În acest context, pârâții recurenți apreciază că instanța de fond a reținut în mod eronat culpa Instituției Prefectului și a Prefectului, obligându-i la plata către reclamant a daunelor materiale și morale, probele depuse de reclamant nedovedind susținerile acestuia potrivit cărora nu s-a răspuns corect și punctual și pentru care solicită daunele acordate de instanță.
Legal citat, reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezenta acțiunea are ca obiect cererea domnului de obligare a Prefectului Județului T la plata sumei de 100 lei, sumă reprezentând prejudiciul moral pricinuit reclamantului prin refuzul instituției pârâte de a răspunde în termenul legal de 30 de zile la o petiție adresată de reclamant.
Temeiul acțiunii reclamantului l-a constituit art. 31 din Constituția României, precum și art. 18 și 15 din Ordonanța de Guvern nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, text conform căruia "constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sau, după caz, potrivit legislației muncii următoarele fapte:
a) nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor, prevăzute în prezenta ordonanță;
b) intervențiile sau stăruințele pentru rezolvarea unor petiții în afara cadrului legal;
c) primirea direct de la petiționar a unei petiții, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată și fără să fie repartizată de șeful compartimentului de specialitate".
Curtea precizează că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, " orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Domnul a solicitat repararea pagubei pricinuite prin nesoluționarea în termenul legal a cererii domniei sale.
Curtea observă însă că art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 impune, ca o condiție obligatorie pentru admiterea unei astfel de acțiuni, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Or, reclamantul nu a solicitat decât obligarea la plata unor daune morale, în absența unei cereri de recunoaștere a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.
Totodată, Curtea constată că domnul nu a dovedit existența unui prejudiciu prin întârzierea răspunsului autorității pârâte. Or, simpla întârziere a răspunsului nu presupune în mod automat producerea unui prejudiciu petentului, în lipsa probelor care să ateste pricinuirea unui astfel de prejudiciu. Împrejurarea că este în discuție un prejudiciu de ordin nepatrimonial nu exclude probarea acestuia, ci, dimpotrivă, impune dovedirea împrejurărilor care pot determina un astfel de prejudiciu.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat admisibilitatea cererii de reparare a unui prejudiciu, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat decât obligarea la plata unor daune morale, în absența unei cereri de recunoaștere a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâtul Prefectul Județului T împotriva sentinței civile nr. 551/CA/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Prefectul Județului T și cu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Prefectul Județului T împotriva sentinței civile nr. 551/CA/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 551/CA/17.06.2008 a Tribunalului Timiș.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Prefectul Județului T și cu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./27.02.2009
Tehnored./05.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
