Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.412/CA/2008-
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în S M- în contradictoriu cu intimații pârâți COMUNA prin PRIMAR și COMUNA prin CONSILIUL LOCAL ambele cu sediul în - județul C împotriva Sentinței nr.178/CA din 07 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă avocat și pentru intimata Comuna dl. primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul și cererea de repunere pe rol sunt legal timbrate, recurenta a depus la dosar o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene și considerentele Hotărârii CEDO din 24.06.2005, după care:
Reprezentantul recurentei susține cererea, în baza art. 234 din Tratatul Comunității Europene solicită sesizarea Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Reprezentantul intimatei Comuna - primar- solicită respingerea cererrii, arată că nu au nici o datorie față de nici o firmă.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea privind sesizarea Curții de Justiție a Comunităților Europene întrucât aspectele invocate în această cerere nu au legătură cu obiectul cauzei, recurentul reclamant solicitând prin prezenta cauză executarea hotărârii judecătorești conform dispozițiilor art. 24 din Legea 554/2004.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, obligarea intimaților la punerea în executare a ordonanței 4454/03.08.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, fără cheltuieli de judecată.
Jurisprudența CEDO în cauzele SRL contra României, Costin contra României, - SA contra României a stabilit că atât obligația administrației de a pune în executare o hotărâre judecătorească, un debitor nu poate fi ținut pentru a-și recupera creanța.
Reprezentantul intimatei Comuina - prin primar- solicită respingerrea recursului arătând că au fost duși în eroare deoarece s-a prezentat o persoana și a spus că este de la Ministerul internelor. lucrarea nu s-a efectuat, saitul respectiv nu există la primărie deoarece nu este posibil ca pentru un sait să plătească suma de 200 milioane lei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr. 178/CA din 07 mai 2008 Tribunalul Satu Marea respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - " " SRL SMî mpotriva pârâtei COMUNA prin PRIMAR și prin CONSILIUL LOCAL, județul C pentru obligare autorități publice locale la îndeplinire operațiune tehnico - administrativă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constatat următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ societatea comercială reclamantă a solicitat instanței să oblige pârâta la efectuarea unei operațiuni tehnico-administrative, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Operațiunea tehnico-administrativă a cărei îndeplinire se solicită, este executarea unei ordonanțe cuprinzând somația de plată emisă de o instanță de judecată de drept comun, cu privire la o creanță de natură comercială deținută de reclamantă față de pârâtă.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim", iar potrivit art. 18 alin. 1, " instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau in parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publica să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă".
Noțiunea de operațiune tehnico-administrativă nu este definită în conținutul Legii contenciosului administrativ fiind o creație a doctrinei de drept administrativ.
În literatura juridică de specialitate, operațiunile tehnico-administrative sunt descrise prin prisma trăsăturilor acestora, în sensul că acestea sunt fapte materiale ale organelor administrației publice și nu manifestări exprese de voință de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații și că aceste operațiuni intervin de regulă în legătură cu emiterea și executarea actelor juridice ale organelor administrației publice la stabilirea acestor trăsături reținându-se accepțiunea tehnică, specifică științei dreptului administrativ a noțiunii de fapt material și nu cea filozofică potrivit căreia orice acțiune umană are semnificația unui fapt material, mai exact a unui fapt social.
Ca operațiuni tehnico-administrative sunt date cu titlu de exemplu multiplicarea unui act, aplicarea unei ștampile, efectuarea unei expertize, dărâmarea unei clădiri, etc. și, se reține că, fără aceste operațiuni este de neconceput realizarea sarcinilor administrației publice, deoarece, cu ajutorul acestora se asigură transpunerea în practică atât a actelor juridice ale organelor administrației publice (în primul rând a actului administrativ), cât și a legilor în baza cărora sunt emise actele administrative respective sau, după caz, în limitele legii se prestează un anumit serviciu public.
Astfel cum a arătat și reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, executarea unei hotărâri judecătorești căreia legea îi recunoaște caracterul de titlu executoriu este parte integrantă a procesului civil, caracter recunoscut în mod expres în legislația internă prin dispozițiile Cărții a V - a Codului d e procedură civilă.
Potrivit art. 371.proc.civ. "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel".
Din punct de vedere juridic, "executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile" este un act de voință al debitorului obligației în cazul în care executarea silită se face de bunăvoie și un act de voință, de putere al autorității judecătorești, în cazul în care executarea se efectuează silit în conformitate cu dispozițiile codului d e procedură civilă aplicabil în cazul titlurilor executorii emise în legătură cu creanțe născute în baza unor raporturi juridice comerciale.
Deși în concret executarea unui sentințe se realizează prin intermediul unor operațiuni materiale/fapte materiale - de semnare a unui ordin de plată, remiterea unei sume de bani - instanța de fond a apreciat că "executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile" nu este o operațiune tehnico - administrativă astfel cum aceasta a fost calificată de către reclamantă pentru ca pârâta, chiar dacă aceasta este o autoritate publică, să poată fi obligată aoî ndeplini în condițiile și cu sancțiunile prevăzute de legea contenciosului administrativ.
Pentru executarea unui titlu executoriu, prin legislație specifică se prevede o altă procedură specială, cea a executării silite astfel că speței îi sunt aplicabile și prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică o altă procedură judiciară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și legal timbrat reclamantul - SRL S M, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală conform disp. aret.304 pct. 1 Cod procedură civilă deoarece completul de judecată ce a soluționat această acțiune în contencios administrativ a fost constituit cu încălcarea prevederilor art.10 alin. 1 din Legea 554/2004, fiind format dintr-un singur judecător.
Sentința este netemeinică conform dis part. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, deoarece motivarea sentinței este netemeinică și contradictorie. Astfel, din dispozițiile art.371 Cod procedură civilă reiese că dispozițiile din Codul d e procedură civilă sunt legea comună în ce privește modul de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina debitorilor prin hotărâri judecătorești dar, legiuitorul arată că de la dispozițiile codului d e procedură civilă se poate deroga prin voința legii în materia aducerii la îndeplinire a obligației debitorului.
Debitorii obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești, având calitatea de autorități publice, sunt supuși regimului juridic special derogatoriu stabilit prin Legea 554/2004.
Legea contenciosului administrativ nu conține prevederi derogatorii, în ce privește exceptarea sa de la aplicare în privința drepturilor sau intereselor legitime ale justițiabililor, născute sau consemnate prin efectul unor hotărâri judecătorești.
În drept se invocă disp. art. 304 pct. 1,7 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați în cauză, nu au formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în temeiul disp. art.3041Cod procedură civilă instanța constată că recursul declarat de reclamantul - SRL SMe ste nefondat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă este neîntemeiat deoarece la momentul judecării cauzei de către prima instanță și a pronunțării sentinței civile nr.176/ 7 mai 2008 dispozițiile din Legea 554/2004 referitoare la compunerea completului de judecată din doi judecători nu mai erau în vigoare, fiind modificate de pct. 18 al art.I din Legea 97/14 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.294/15 aprilie 2008, iar dispozițiile art.10 alin. 1 din Legea 554/2004, modificată prin Legea 97/2008 prevăd compunerea completului de judecată dintr-un singur judecător.
În ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță, aceasta este temeinică și legală.
Conform disp. art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 orice persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Conform disp art.24 alin.1 din aceeași lege daca in urma admiterii acțiunii autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face in termenul prevăzut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, dar în speță recurentul reclamant nu a fost parte într-un proces la instanța de contencios administrativ, situație în care nu sunt aplicabile disp. art. 24.
Recurentul reclamant a fost parte în procesul derulat sub dosar nr-, în care s-a pronunțat Ordonanța nr.4454/3 august 2007 și care a avut ca obiect somație de plată întemeiată pe dispozițiile cuprinse în OG 5/2001. Conform art. 1 alin. 1 din OG 5/2001 procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligația de plată a unor sume de bani. Prin urmare, în caz de neexecutare de bună voie recurentul reclamant avea la îndemână calea executării silite a creanței sale potrivit dispozițiilor prevăzute de codul d e procedură civilă și nicidecum acțiunea în contencios administrativ prin care să se solicite obligarea debitorului, autoritate publică, la punerea în executare a ordonanței nr.4454/3 august 2007, o astfel de acțiune neputând face obiectul unui proces la instanța de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente instanța constată că motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă nu sunt fondate și în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către părțile intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de - SRL cu sediul în S M- în contradictoriu cu intimații pârâți COMUNA prin PRIMAR și COMUNA prin CONSILIUL LOCAL ambele cu sediul în - județul C împotriva Sentinței nr.178/CA din 07 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.
Jud. fond
Tehn.red./2 ex.
25.11.2008
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Rițiu Roxana, Toros Vig
