Obligare emitere act administrativ. Decizia 1681/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 1681
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Maria Pohoață Alexandrina Urlețeanu
: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul cu domiciliul în B,-, sector 2, împotriva sentinței nr. 460 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâteleCOMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR D, cu sediul în T, -, nr.1, județul D și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D - T,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant personal, lipsă fiind pârâtele Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Instituția prefectului Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este în continuare netimbrat, deși recurentul a fost citat cu această mențiune. Totodată învederează că prin același serviciu pârâtele Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Instituția prefectului Județului D au depus întâmpinări, după care,
Recurentul reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. -/26.11.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, arătând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
În susținerea recursului, recurentul reclamant arată că a formulat recurs deoarece s-a considerat vătămat în dreptul său prin conținutul răspunsurilor emise de către pârâtă și nu pentru nerespectarea termenului legal de 30 de zile prevăzut în Legea 554/2004.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțate în sensul obligării instituției prefectului să răspundă punctual întrebării cuprinsă în memoriul său.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor D, Instituția Prefectului județului D pentru ca, in temeiul dispozițiilor Legii 554/2004 și Legii nr.262/2007 să fie obligată să pună la dispoziție relațiile solicitate prin cererea nr.902/28 11 2008( anexa 1), precum și obligarea la plata unei daune pe fiecare zi de întârziere de 50 lei.
In motivarea cererii reclamantul arată că in cauza ce constituie obiectul dosarul nr.4809/2006 pe rolul Judecătoriei Târgoviștea solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 5 loturi in suprafață cumulată de 35,70 ha teren cu suprafață forestieră.
In dovedirea acțiunii respective,reclamantul arata ca a depus acte de proprietate dar si un certificat emis de Arhivele Naționale filiala D,care nu a fost avut in vedere la soluționare reținându-se ca acesta nu face dovada preluării si respectiv a înstrăinării de autorii săi fondului forestier.
Din acest motiv reclamantul susține că, prin scrisoarea nr. 902/28.11.2008 a cerut să i se comunice care sunt instituțiile care mai dețin evidențe privind înstrăinările de terenuri din perioada respectivă și care este instituția care a furnizat datele privind înstrăinarea pădurii de către autorul reclamantei. Până la data introducerii acțiunii, 8.03.2009, pârâta nu a răspuns acestei scrisori.
A mai precizat reclamantul, că s-a adresat tuturor instituțiilor care i-ar fi putut furniza date privind înstrăinările de imobile, respectiv DGFP D, Judecătoria Târgoviște și Camera Notarilor Publici P, fiind îndrumată în final la Arhivele Naționale.
La termenul din 28.04.2009, reclamantul a declarat că a luat cunoștință de acest răspuns, susținând însă că nu este conform solicitărilor sale. În acest sens a depus la dosar o nouă petiție adresată pârâtei înregistrată sub nr. 237/27.04.2009. De asemenea a mai depus la termenul din 26.05.2009 petiții adresate de către acesta Regiei Naționale a Pădurilor și Oficiului de Cadastru.
La 23.06.2009, reclamantul a formulat o cerere precizatoare a acțiunii, în sensul că solicită să se constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a-i comunica relațiile solicitate de acesta prin cererea înregistrată sub nr. 902 din 28.11.2008, respectiv de a indica acele instituții care mai dețin evidențe privind înstrăinările de terenuri în perioada 1932-1948.
În motivarea acesteia, se invocă faptul că prin litigiul de fond i-a fost respinsă plângerea împotriva hotărârii comisiei cu motivarea preluată din întâmpinarea pârâtei, potrivit căreia nu rezultă că autorii reclamantului nu au înstrăinat suprafețe de teren. Este criticat răspunsul pârâtei la petiția nr. 237/2009, prin care se precizează că în arhiva acesteia nu se găsesc date asupra înstrăinărilor făcute de autorii reclamantelor.
Prin sentința nr. 460 din 23 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că în raport de prevederile art. 8 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul neprimind nici un răspuns la plângerea sa în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea plângerii, a formulat acțiune la instanța de contencios administrativ.
Comunicarea răspunsului s- efectuat într-adevăr cu încălcarea termenului legal de 30 zile, comunicarea având loc prin adresa nr. 902/16.04.2009.
S-a constatat însă, că reclamantul, prin cererea precizatoare nu invocă nerespectarea acestui termen, critica lui vizând conținutul răspunsurilor emise în mod succesiv de către pârâtă. Or, reclamantul susține că a fost vătămat în dreptul său prin adresele emise de către pârâtă care au condus la pronunțarea sentinței civile nr. 4910/21.12.2006 a Judecătoriei Târgoviște, prin care a fost respinsă plângerea împotriva hotărârii pârâtei de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri.
În aceste condiții, instanța a reținut că reclamantul s-a considerat vătămat în dreptul său prin conținutul răspunsurilor emise de către pârâtă și nu pentru nesoluționarea în termenul legal al cererii, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Aceste răspunsuri nu au însă caracterul unor acte administrative care să confere un drept în sensul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, nu s-a putut reține vătămare adusă reclamantului urmare formulării acestor răspunsuri, cât timp acestea nu întrunesc cerințele unui act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia si pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea recursului,reclamantul arată ca la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere ca în cauză sunt întrunite condițiile impuse de art. 8 alin 1 din Legea 554/2004,în sensul ca este o persoana vătămată în drepturile sale prin faptul că instituția Prefectului, i-a comunicat un răspuns nesatisfăcător la cererea sa depusa sub nr. 902/2008 si cu depășirea termenului prevăzut la art. 2 alin 1 lit. h din legea contenciosului administrativ.
Răspunsul primit, susține recurentul nu satisface cererile sale în sensul că nu îi arată care sunt acele instituții ce mai dețin arhive privind evidenta înstrăinărilor de terenuri agricole și păduri din perioada 1932- 1948 in afara de Arhivele Naționale, informații ce îi sunt necesare în dosarul 4809/2006 al Judecătoriei Târgoviște.
Curtea,analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurent, având în vedere actele dosarului si dispozițiile legale în materie,constată că recursul este nefundat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 8 alin 1 din Legea 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
In cauza,prin adresa nr. 902/28 noiembrie 2008, reclamantul recurent a solicitat intimatei sa-i comunice care instituții ale statului mai dețin evidențe privitoare la înstrăinarea de terenuri agricole si păduri aferente perioadei 1932- 1948.
Prin adresa de răspuns din data de 16.04.2009 Instituția Prefectului a județului D îi răspunde reclamantului enumerându-i instituțiile unde s-ar putea adresa pentru obținerea informațiilor sale.
Ca atare, chiar daca răspunsul la cererea sa a fost făcut cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin 1lit h din legea 554/2004,recurentul așa cum rezulta din motivele de recurs nu invoca vreo vătămare în acest sens.
Recurentul este nemulțumit de conținutul răspunsului dat cererii sale, nemulțumire nejustificată din moment ce prin adresa de răspuns se arată expres instituțiile la care se poate adresa pentru a obține informațiile solicitate.
Mai mult în cauză nu se poate reține existenta unui act administrativ emis in sarcina reclamantului care ar putea sa-i aducă vreo vătămare.
Actul administrativ in sensul art. 2 alin 1 lit. h din legea 554/2004,este acel act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or,in cauza nu a fost emis de către o autoritate publica un asemenea act,ci se poate vorbi eventual de un drept al reclamantului recurent de a i se răspunde petiției, drept ce i-a fost respectat prin răspunsul dat de intimată.
de considerentele de mai sus,Curtea in raport cu dispozițiile art. 312 alin 1.Pr.Civ va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul cu domiciliul în B,-, sector 2, împotriva sentinței nr. 460 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâteleCOMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR D, cu sediul în T, -, nr.1, județul D și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D - T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Maria Pohoață Alexandrina Urlețeanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/5 ex. 14.12.2009
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Ju. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață Alexandrina Urlețeanu
