Obligare emitere act administrativ. Decizia 572/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 572/CA/2008
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea - SRL împotriva deciziei civile nr.442/7.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru contestatoare, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și judecând recursul, să fie admis, iar sentința civilă nr.696/CA/2007 a Tribunalului Alba modificată, în sensul admiterii acțiunii. Învederează instanței că în recurs nu s-a analizat dacă documentația depusă era completă conform Certificatului de urbanism nr.1211/21.12.2004. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Prin sentința civilă nr.696/CA/17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL CNî mpotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI CNp entru obligarea la eliberarea autorizației de construcție și plata daunelor.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că prin decizia nr.536/CA/6.03.2006 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis contestația în anulare formulată de contestatoarea reclamantă - SRL și ca urmare a anulat decizia nr.11208/2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj N în ce privește menținerea dispozițiilor sentinței nr.715/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj.
Prin aceeași decizie s-a stabilit termen pentru rejudecarea recursului în limitele arătate, iar prin decizia nr.902/CA/29.05.2006 s-a admis recursul reclamantei și ca urmare sentința nr.715/15.07.2005 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția Contencios Administrativ a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Pe rolul Tribunalului Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ cauza a fost înregistrată la data de 27.06.2006, iar în rejudecare, examinând întregul probatoriu administrat, s-a reținut că reclamanta a solicitat Primarului Municipiului C eliberarea unei autorizații de construcție pentru imobilul situat în C N,-, în vederea modificării soluției construcției autorizate anterior și realizării accesului și împrejmuirii pe baza proiectului tehnic pentru execuția lucrărilor nr.1/2005 întocmit de - PROJECT SRL C N, obținând certificatul de urbanism nr.1211/21.12.2004 emis de Consiliul Județean
În cuprinsul acestui certificat se arată că imobilul este inclus în subzona locuințelor individuale și colective mici cu maxim P + 2E, stabilindu-se ca regim maxim de înălțime P + 2 E + M cu posibilitatea depășirii cu 1, 2 metrii numai în cazul alinierii la cornișă a clădirilor învecinate.
Prin același act s-a stabilit obligativitatea obținerii de avize, inclusiv din partea Comisiei de Urbanism a Municipiului C
Odată cu cererea de obținere a autorizației, reclamanta a depus proiectul tehnic și avizele solicitate prin certificatul de urbanism, mai puțin avizul Comisiei de Urbanism, în locul căreia au fost depuse avizele nr.38622/431/1.06.2004 și nr.44715/431/23.07.2002, astfel că prin adresa nr.3492/43/23.02.2005 autoritatea publică locală a încunoștințat reclamanta despre faptul că autorizația nu poate fi emisă, întrucât lipsește avizul Comisiei de Urbanism și hotărârea Consiliului Local pentru modificarea soluției constructive autorizată anterior.
Prima instanță a reținut că acțiunea este neîntemeiată, întrucât prin autorizația nr.2549/2.12.2002 reclamantei i s-a aprobat realizarea construcției pentru un imobil având regimul de înălțime 2 S + P + 2 E + M, deși avizul emis de Comisia de Urbanism nr.44715/34/23.07.2002 se referea la un regim maxim de înălțime de 2 S + P + 3 E + M, aviz care a fost verificat sub aspectul legalității sale conform prevederilor art.37 alin.5 din Legea nr.350/2001 varianta în vigoare la acel moment, iar reclamanta nu a atacat actul administrativ emis în aceste condiții.
Ulterior, în anul 2004 reclamanta a întocmit o nouă documentație, prin care solicită modificarea soluției constructive autorizată prin AC 2549/2002 în sensul majorării regimului de înălțime de la P + 2 E + M la P + 3 E, însă cu toate acestea în Certificatul de urbanism nr.2111/21.12.2004 s-a stabilit în mod expres că regimul maxim de înălțime aprobat este de P + 2 E +
Reclamanta nu a solicitat un nou aviz de la Comisia Locală de Urbanism ci le-a depus pe cele deja existente eliberate anterior sub nr.44715/23.07.2002 și nr.38622/2004.
Avizul nr.44715/2002 a fost emis pentru că a stat la baza autorizației de construcție nr.2549, el fiind deja cenzurat sub aspectul legalității, în condițiile arătate anterior.
Avizul nr.38622/2431/1.06.2004 a fost emis pentru modificarea privind regimul de înălțime.
Certificatul de urbanism nr.108/2004 prin care s-a solicitat acest aviz a fost emis în vederea aprobării de modificare a - ului, în acest act prevăzându-se că "după aprobarea noii documentații de urbanism, Planul Urbanistic de Detaliu,se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire".
Ulterior, nu au mai fost aprobate - uri de modificare a regimului de înălțime în urma emiterii avizului nr.38622/2004.
În lipsa unui care să modifice regimul maxim de înălțime stabilit prin, emiterea unui aviz favorabil pentru soluția P + 3 E nu este legală, așa cum a reținut și autoritatea publică atunci când nu a luat în considerare avizul nr.44715/2002.
Prima instanță a mai reținut că dispozițiile art.7 alin.15 din Legea nr.50/1991 trebuie interpretate în sensul că un nou aviz este necesar atâta timp cât se tinde la modificarea regimului maxim de înălțime aprobat prin documentația de urbanism și întrucât reclamanta nu a depus documentație completă pentru emiterea autorizației de construcție, din această documentație lipsind avizul Comisiei Tehnice de Urbanism, refuzul pârâtului de a emite actul administrativ solicitat este justificat.
Prima instanță a reținut că răspunsul negativ al pârâtului a fost emis cu depășirea termenului de 30 de zile cu un interval de 5 zile, răspuns care deși a fost justificat, are caracter tardiv, însă având în vedere cauza juridică a prezentei acțiuni, depășirea termenului nu are ca efect obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ ci poate avea consecințe doar în planul răspunderii pentru daune.
Cu privire la acest aspect, trebuie însă remarcat că nu există legături de cauzalitate între această întârziere de 5 zile în emiterea răspunsului și prejudiciul invocat de reclamantă prin lipsirea de beneficiul contractului de locațiune, respectiv pretinsul prejudiciu moral, iar pe de altă parte, neemiterea autorizației se datorează însăși culpei reclamantei, care nu a obținut și depus avizul Comisiei de Urbanism, aprobat legal astfel că o eventuală pagubă produsă prin refuzul autorității nu poate fi justificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, obligând intimatul Primarul Municipiului C N la eliberarea autorizației de construire pentru modificarea soluției constructive anterior autorizată sub nr.2549/2002 conform cererii nr- și a documentației aferente, precum și obligarea aceluiași pârât la plata sumei de 236.250 Euro și TVA cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 3.000 lei cu titlu daune morale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât documentația tehnică pentru modificarea soluției constructive privind majorarea regimului de înălțime de la P + 2 E + M la P + 3 Eaf ost întocmită în conformitate cu Certificatul de urbanism nr.1211/21.12.2004, care a încadrat imobilul în - L 3b, POT maxim de 35 % și maxim de 0,9 %.
În certificatul de urbanism se prevede că înălțimea maximă este de P + 2 E + M admițându-se depășiri cu 1,2 metrii numai în cazul alinierii la clădirilor învecinate, certificat care a impus reclamantei să depună și proiectul de autorizare a construcției, precum și avizele și alte documente necesare, printre care și avizul Comisiei Municipale de Urbanism, însă nu s-a solicitat să depună și nici nu s-a specificat că pentru avizul Comisiei Municipale de Urbanism trebuie să depună un aviz ulterior emiterii certificatului de urbanism, respectiv datei de 21.12.2004.
Reclamanta a mai arătat că potrivit art.7 alin.15 din Legea nr.50/1991, în situația în care în timpul execuției lucrărilor și în perioada de valabilitate a autorizației de construire survin modificări, titularul are obligația de a solicita o nouă autorizație de construcție cu condiția încadrării noilor propuneri în prevederile documentelor de urbanism aprobate și în limitele avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația inițială.
De asemenea, în același articol se prevede că documentația va cuprinde avizele și acordurile aprobate prin certificatul de urbanism.
Atât Legea nr.50/1991, cât și Legea nr.350/2001 nu prevăd termenul de valabilitate a avizului Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism pentru modificarea soluției constructive și chiar dacă s-a specificat în avizul nr.38622/431/1.06.2004 că a fost emis pentru modificarea -ului privind regimul de înălțime, în conformitate cu Certificatul de urbanism nr.108/26.03.2004, potrivit prevederilor legale menționate nu avea obligația să solicite un nou certificat de urbanism, însă cu toate acesta l-a solicitat pentru a fi în termen de valabilitate, astfel că reținerea instanței de fond în ce privește lipsa avizului Comisiei Tehnice de Urbanism este neîntemeiată și nelegală.
Reclamanta a susținut că în certificatul de urbanism nr.1211/21.12.2004 pe care l-a utilizat pentru obținerea noii autorizații nu s-a specificat obligativitatea depunerii aprobat de Consiliul Local al Municipiului C N, situație față de care în conformitate cu prevederile art.41 și 62 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.50/1991 autoritatea publică competentă avea obligația doar să verifice existența elementelor pe care în certificatul de urbanism a fost obligată să le depună.
Reclamanta mai susține că aprecierea dată de instanța fondului privind lipsa unui care să modifice regimul maxim de înălțime stabilit prin și emiterea unui aviz favorabil pentru soluția P + 3 E nu este legală, deoarece potrivit anexei 2 Legii nr.50/1991 și a anexei 2 din Legea nr.350/2001 aprobarea este opțiunea forului deliberativ al autorității competente de însușire a propunerilor din documentațiile prezentate și susținute de avizele tehnice favorabile prealabil emise.
În ce privesc despăgubirile, reclamanta arată că prejudiciul invocat nu este circumscris de întârzierea cu 5 zile reținută de instanța de fond ci refuzului nejustificat de a elibera autorizația de construire în conformitate cu prevederile legale și în termenul de 30 de zile, fapt ce a determinat chiriașul să se prevaleze de prevederile art.7.1.9 din contract și să solicite încetarea acestuia, ceea ce în concret s-a și întâmplat, astfel că este prejudiciată.
În drept invocă art.7 din Legea nr.50/1991, art.16, art.41, art.62 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, art.31 și 56 din Legea nr.350/2001, art.304 pct.7 - 9, art.304/1 Cod pr.civilă și art.20 din Legea nr.554/2004.
Prin Decizia nr.442/CA/7 11 2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins ca nefondat recursul declarat de - SRL CNî mpotriva sentinței civile nr.696/CA/17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-.
Instanța a reținut că prima instanță a respins acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâtului să emită noua autorizație, întrucât documentația e incompletă și prevederile art.7 alin.15 din Legea nr.50/1991 trebuie interpretate în sensul că un nou aviz este necesar atât timp cât reclamanta modifică regimul de înălțime aprobat inițial prin documentația de urbanism.
Instanța de recurs a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.32 din Legea nr.350/2001 publicată în Of.nr.373/10.07.2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în cazul în care prin documentația înaintată se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentații de urbanism, PUZ și se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire, iar potrivit dispozițiilor art.37 alin. 4 și 5 din aceeași lege, Comisia Tehnică de Amenajarea Teritoriului și Urbanism avizează din punct de vedere tehnic documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, avize care se supun deliberării și aprobării Consiliului Județean, Consiliului Local, respectiv Consiliul General al Municipiului B, după caz.
În certificatul de urbanism nr.1211/21.12.2004 emis de Consiliul Județean C se prevede atașarea la cererea de emitere a autorizației de construire, printre alte avize și avizul Comisiei de Urbanism (fila 16) dar Avizul Comisiei Tehnice de Urbanism nr.38622/431/1.06.2004 nu este aprobat de Consiliul Local al Municipiului CNc onform prevederilor art.37 alin.5 din Legea nr.350/2001.
Ca urmare, în lipsa avizului Comisiei Tehnice de Urbanism supus aprobării Consiliului Municipal, care să stea la baza de modificare a regimului de înălțime a imobilului, în mod corect pârâtul a restituit reclamantei documentația pentru eliberarea autorizației, iar prima instanță a respins acest capăt de cerere.
În ce privesc despăgubirile solicitate, precizate la suma de 236.250 Euro plus daune morale în sumă de 30 milioane lei,s-a reținut că întrucât refuzul eliberării autorizației este justificat, pârâtul nu are nici o culpă pentru lipsirea beneficiului contractului de locațiune asupra spațiului construit fără respectarea autorizației inițiale nr.2549/2.12.2002 și fără să dețină o nouă autorizație de modificare a soluției constructive aprobată inițial.
Împotriva deciziei a declarat contestație în anulare contestatoarea - SRL CNc ontestație înregistrată sub dosar nr- la Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând a se dispune anularea acesteia și stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului.În susținerea contestației s- invocat cazul de contestație specială prevăzut de art.318 teza 2 Cod procedură civilă,respectiv omisiunea cercetării motivelor de modificare invocate în recursul reclamantei.
Contestatoarea arată că a invocat nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs prin prisma faptului că în certificatul de urbanism nr.1211/21.12.2004 pe care l-a utilizat pentru obținerea noii autorizații nu s-a specificat obligativitatea depunerii aprobat de Consiliul Local al Municipiului C N, situație față de care în conformitate cu prevederile art.41 și 62 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.50/1991 autoritatea publică competentă avea obligația doar să verifice existența elementelor pe care în certificatul de urbanism a fost obligată să le depună.Totodată a criticat și motivarea instanței de fond privind neacordarea despăgubirilor,în sensul că există legătură de cauzalitate între paguba invocată și refuzul nejustificat,însă instanța de recurs nu a analizat aceste motive de recurs.
Contestația este motivată în drept pe prevederile art.318 pr.civ. și este legal timbrată cu 10 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând admisibilitatea contestației în anulare prin prisma prevederilor legale ce reglementează această cale extraordinară de atac se constată că motivele invocate de contestatoare în motivarea contestației nu sunt fondate.
Potrivit art.318 Cod procedură civilă "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale au când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Primul caz are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului ca respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Pe această cale nu se poate proceda la o nouă apreciere a probelor sau o altă interpretare a legii, căci ar însemna să i se acorde părții dreptul la încă o cale ordinară de atac, în afara celor prevăzute de lege.
În ce privește al doilea caz de contestație în anulare specială reclamanta susține că instanța nu a analizat motivul său de recurs vizând existența unei documentații complete prin raportare la cele ce se pretindeau prin certificatul de urbanism,avizul CAT existând,nu se impunea aprobarea lui în consiliul local.Însă așa cum se poate observa din lecturarea deciziei, instanța de recurs înlăturat motivat aceste susțineri invocând prevederile art.37 alin.5 din Legea nr.350/2001 reținând: "În certificatul de urbanism nr.1211/21.12.2004 emis de Consiliul Județean C se prevede atașarea la cererea de emitere a autorizației de construire, printre alte avize și avizul Comisiei de Urbanism (fila 16) dar Avizul Comisiei Tehnice de Urbanism nr.38622/431/1.06.2004 nu este aprobat de Consiliul Local al Municipiului CNc onform prevederilor art.37 alin.5 din Legea nr.350/2001."
În ce privește neacordarea despăgubirilor,instanța de recurs a menținut soluția de respingere a acestora reținând că "întrucât refuzul eliberării autorizației este justificat, pârâtul nu are nici o culpă pentru lipsirea beneficiului contractului de locațiune asupra spațiului construit fără respectarea autorizației inițiale nr.2549/2.12.2002 și fără să dețină o nouă autorizație de modificare a soluției constructive aprobată inițial".Aceasta constituie o analiză deplină a motivului de recurs privind neacordarea despăgubirilor,instanța de recurs stabilind că refuzul pârâtului de emitere a autorizației este justificat și nu sunt îndeplinite cerințele de antrenare a răspunderii administrative a autorității publice pârâte astfel cum sunt reglementate de legea cadru. Conform art.18 din Legea 554/2004 obligarea la plata daunelor materiale și/sau morale în baza alin.3 al acestui articol se poate dispune numai în cazul anulării actului administrativ conform alineatului 1,chiar dacă este un act administrativ asimilat,ca în cazul de față. Argumentele de mai sus ale instanței de recurs exclud o analiză detaliată a condițiilor răspunderii,nemaifiind necesar a se analiza dacă există sau nu legătură de cauzalitate între refuzul pârâtului și prejudiciul pretins.
Se observă că instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor de recurs și argumentelor invocate de reclamantă,astfel că motivele invocate de contestatoare potrivit.art.318 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate, în speță nefiind pusă în evidență vreo omisiune de a analiza motivele de recurs.
Pentru argumentele de fapt și de drept mai sus arătate, urmează a se respinge contestația în anulare ca nefondată.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL împotriva deciziei nr.442/7.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./14.05.2008
Jud.fond -, Șt.
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș
