Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 570/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 570/CA/2008
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE pentru B împotriva sentinței civile nr.496/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța având în vedere solicitarea pârâtei recurente și a reclamantei intimate de judecarea cauzei în lipsă și raportat la actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Reclamanta au solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și H, prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Hunedoara, obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001-2006 actualizate cu indicele de inflație pana la data plății efective. În motivarea cererii se arata ca reclamanții au calitatea de funcționari publici și în temeiul art. 34 din 188/1999 au dreptul la plata primelor, dar că pârâții nu au achitat aceste drepturi.
Secția comerciala si contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr.496/CA/2008 admis acțiunea și a obligat pârâții la plata primelor de concediu pentru anii 2001-2006,actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective. Instanța a reținut pe fondul cauzei ca fata de dispozițiile art. 34 din 188/1999 reclamanții sunt îndreptățiți la plata primelor de concediu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta H pentru B, care arata ca plata primelor de concediu a fost suspendata din lipsa fondurilor bugetare, iar legea bugetului de stat nu a prevăzut fonduri pentru plata acestor sume. Totodată, învederează că după introducerea cererii de chemare în judecată de către reclamantă a intrat în vigoare nr.OUG146/2007 care reglementează modalitatea de plată a primelor de concediu, nemaifiind necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens. Recursul a fost motivat in drept pe disp.nr.OUG146/2007.
Analizând sentința atacata sub aspectul recursului declarat, Curtea constata următoarele:
Prin decizia nr. LXXVII (77), admițându-se recursul în interesul legii, ICCJ a stabilit ca dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal.
In OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor pentru concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicata in OF. nr. 877 din 20 decembrie 2007, se prevede ca datorita constrângerilor bugetare din perioada 2001-2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu s-a permis acordarea primelor, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare. Prin aceasta ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, urmând ca plata sa se efectueze in transe.
Reclamanta este funcționar public. Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispozițiile 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, OUG 192/2002, iar în prezent prin OUG 92/2004. Potrivit art.33 (2) din 188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar în art.23 din aceeași ordonanță se stabilește că funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condițiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, (OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data de 2.03.2001, care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din 188/1999 (OF.600/8 12 1999) cu modificările și completările ulterioare se suspendă până la 1 01 2002.
Prin 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002,(OF.784/11.12. 2001),intrată în vigoare la data de 11 12 2001, in art.12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2002.
Prin 631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, (OF.863/29.11. 2002),intrată în vigoare pe data de 29 11 2002 se prevede în art. 10 (3) că termenele stipulate la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2003.
Ulterior, prin 507/2003, (OF.853/2 12 2003) intrată în vigoare la data de 5 12 2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, prin art.9 (7) se stabilește că termenele prevăzute în art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2004, iar prin art. 8 (7) din 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005, s-a prevăzut suspendarea acestor drepturi pana la data de 31.12.2005. Prin art.5 (5) din 379/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006,se arata ca prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării în concediul de odihna se suspenda pana la data de 31 decembrie 2006.Se constata ca atât la data formulării în instanța, cat si la soluționarea cauzelor pe fond si in recurs era epuizata suspendarea legala.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendata prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.
Suspendarea plății acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispozițiilor 24/2000 privind normele de tehnica legislative si potrivit art. 64 in care se prevede ca in cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinata. Dar, este la fel de adevărat ca același articol in aliniatul (2) stipulează ca la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
Acordarea daunelor-interese de către instanța este o dispoziție legala, deoarece, in temeiul art. 18 din 554/2004 și art.1084 Cod civil, plata cu întârziere a drepturilor da dreptul la despăgubiri calculate in funcție de rata inflației.
În consecință, acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și chiar dacă aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedica instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.
Totodată, Curtea constată că reclamanta are un interes în obținerea unei hotărâri judecătorești de obligare a pârâților la plata primelor de concediu, întrucât potrivit dispozițiilor art.2 pct.3 din nr.OUG146/2007, drepturile stabilite după data intrării în vigoare a ordonanței de urgență prin hotărâri judecătorești executorii se plătesc într-o singură tranșă, iar nu eșalonat așa cum se acordă pentru persoanele care nu au formulat acțiune în instanță.
Față de toate aceste considerente legale, Curtea apreciază ca in cauza nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute de art. 304, 312 Cod procedura civila si in consecința recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul H pentru B împotriva sentinței civile nr.496/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.05.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./09.06.2008
Jud.fond -,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș
