Obligare emitere act administrativ. Decizia 604/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.604/CA
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat de contestatorul, cu sediul în M,-, -.76, județ C, împotriva sentinței civile nr.700 din 25.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Comuna, Consiliul Local prin Primar, Direcția Taxe și Impozite Locale a Comunei, cu sediul în comuna, județ C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul contestator, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită, conform art.87 și urm. Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen. Intimații au transmis prin fax la data de 09.12.2009, întâmpinare.
Curtea comunică recurentului contestator un exemplar al întâmpinării formulate de intimați și, constatând că recurentul nu solicită termen în vederea studiului întâmpinării, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul contestator solicită a se dispune admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA:
Prin cererea adresată instanței Tribunalul Constanța - secția contencios administrativ și înregistrată sub nr- din 03.04.2007 reclamantul în contradictoriu cu pârâții Comuna, Consiliul Local și Direcția Taxe și Impozite Locale a comunei a solicitat ca prin hotărâre să se dispună obligarea pârâților să îl înregistreze în Registrul Agricol și în celelalte evidențe fiscale locale cu întreaga suprafață de teren deținută, respectiv 1982 mp.; să îi comunice contul în care poate face plata impozitului și să îi accepte plata impozitelor datorate pentru întreaga suprafață de teren deținută; să îi elibereze certificatul fiscal pentru întreg imobilul teren și construcții, deținut în comuna, sat 2 Mai, str. -, nr. 475, astfel cum a solicitat prin cererea nr. 608/11.10.2006, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere calculate de la data formulării cererii și până la data eliberării actului solicitat.
Prin sent.civ.nr.831/02.10.2007 Tribunalul Constanța, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local și Direcția Taxe și Impozite Locale a com. și în consecință a respins acțiunea formulată împotriva pârâților Comuna prin Primar, Consiliul Local și Direcția Taxe și Impozite Locale a com. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul la data de 13.11.2007.
Prin dec.civ.nr.214/CA din 17.04.2008 Curtea de APEL CONSTANȚA, Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul astfel formulat, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru administrarea de probe.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, care prin sent.civ.nr.700 din 25.06.2009 a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Taxe și Impozite Locale a com. și a Consiliului Local cu consecința respingerii acțiunii față de acestea ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Comuna ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, față de disp. art.315 Cod proc. civilă instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice care a concluzionat că terenul în suprafață de 19822proprietatea reclamantului identificat cu număr cadastral 957 este deținut în fapt numai de către acesta. Parcela despre care se face vorbire în procesul verbal 5425/2002 nu se suprapune cu terenul reclamantului.
Lotul 11 despre care se face vorbire în procesul verbal de punere în posesie 6022/2003 se suprapune cu proprietatea reclamantului pe o suprafață de 2702.
Instanța a unit excepțiile lipsei calității procesual pasive a și Consiliul Local cu fondul cauzei.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să-l înregistreze în Registrul Agricol și în celelalte evidențe fiscale cu suprafața de 19822deținută conform sentinței civile 2098/2004 a Judecătoriei Mangalia, să-i comunice contul în care poate face plata impozitului și să-i accepte plata acestora, să-i elibereze certificat fiscal pentru întregul imobil așa cum a solicitat prin cererea nr.6081/2006 sub sancțiunea de plata a daunelor cominatorii de 1000 lei/zi întârziere.
Pentru a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local și Direcția Taxe și Impozite Locale a comunei, instanța a reținut că, potrivit Legii 215/2oo1 privind regimul general al autonomiei locale precum și organizarea si funcționarea autorității administrației publice locale (art. 1), administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează si funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, legalității
Prin autonomie locală se înțelege dreptul si capacitatea efectivă a autorității administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice în condițiile legii, iar prin colectivități locale se înțelege totalitatea locuitorilor din unitățile administrativ teritoriale.
Astfel, comunele, orașele si județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală prin consiliile locale si județene, ca autorități deliberative, respectiv primarii si președinții consiliilor județene, ca autorități executive, alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
Conform art. 19 din Legea 2l5/2oo1 comunele, orașele si județene sunt persoane juridice de drept public, având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.
Rezultă că personalitatea juridică (calitatea de subiect de drept) aparține numai autorităților administrativ-teritoriale, în timp ce consiliile locale sau județene precum și primarii sau președinții consiliilor județene funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice in comune, orașe si județe în condițiile legii (art. 21 si 22).
Aceste autorități sunt organele persoanei juridice, structuri deliberative și executive prin care unitățile administrativ-teritoriale participă în nume propriu la raportul juridic de drept public și privat ca titular de drepturi si obligații proprii.
Prin urmare, actele și faptele juridice săvârșite de autoritățile (organele) locale sau județene în numele și pe seama unității administrativ-teritoriale sunt actele și faptele comunei, orașului sau județului însuși.
Conform art. 35 si 36 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei înseși.
Prin aplicarea acestor principii în cazul unităților administrativ-teritoriale, rezultă că, în toate cazurile, comuna, orașul sau județul își exercită drepturi subiective și își execută obligațiile prin organele sale - consiliile locale sau județene, ca autorități deliberative, și primarii si președinții consiliilor județene, ca autorități executive.
În ceea ce privește pârâta Direcția Taxe și Impozite Locale a comunei, instanța reține că potrivit art. 33 din OG nr. 33/2002 "certificatele și adeverințele se semnează de către conducătorul autorității publice centrale sau locale ori de către împuterniciții acestuia, se înregistrează și se datează, după care se aplică ștampila instituției", astfel pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că pârâtele Consiliul Local și Direcția Taxe și Impozite Locale a comunei nu au calitate procesuală pasivă, astfel s-a admis excepția lipsei calității pasive a acestora și s-a respins cererea reclamantului ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin cererea înregistrată sub nr.6018/11.10.2006, reclamantul a solicitat eliberarea certificatului fiscal pentru teren și casă proprietate privată situat în comuna în suprafață de 19822.
Art.258 alin.7 Cod fiscal arată că înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului dreptului de proprietate pentru acestea, precum și schimbarea categoriei de folosință se face numai pe bază de documente anexate la declarația făcută sub semnătură proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major, potrivit normelor prevăzute la art.293, sub sancțiunea nulității.
În speță, reclamantul a formulat la 23.11.1999 declarație pentru stabilirea impozitului (fila 38) în care a declarat suprafața totală de teren de 17382din care suprafața totală ocupată de construcție 2092situat în localitatea 2 Mai str. - nr.475 în baza contractului de vânzare-cumpărare din 14.02.1997.
La 10.01.2003 a formulat o nouă declarație (fila 39) pentru imobilul situat la aceeași adresă în care declară diferența de 4002teren.
Astfel reclamantul figura la 10.01.2003 cu teren în suprafață de 21382și construcție. În documentația cadastrală întocmită în iunie 2004 pentru imobilul situat în continuare în sat 2 Mai str. - nr.475 pentru care s-a alocat numărul cadastral 957 s-a arătat că suprafața de teren din acte este de 1713,82, iar din măsurători 19822.
Ulterior, prin sentința civilă 2098/2004 pronunțată de Judecătoria Mangalia rămasă irevocabilă prin decizia civilă 411/12.04.2005 a Tribunalului Constanțas -a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 19822situat în - 2 Mai str. - nr.475 ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani.
Din înscrisurile depuse s-a reținut că reclamantul nu a formulat o declarație prevăzută de art.259 și 258 alin.8 Cod fiscal.
Mai mult, în răspunsul formulat de către pârât în urma soluționării cererii nr.6018/2006 s-a solicitat reclamantului să depună acte doveditoare de proprietate care să fie anexate la declarația nr.440/1999 și 228/2003, înscrisuri obligatorii față de disp. art.258 alin.7 Cod fiscal.
În concluzie cererea reclamantului prin care solicită ca pârâta să fie obligată să-l înregistreze cu suprafața de 19822deținută conform sentinței civile nr.2098/2004 a Judecătoriei Mangalia este neîntemeiată deoarece reclamantul nu a formulat o declarație conform art.258 alin.7 Cod fiscal privind această suprafață dobândită prin hotărâre judecătorească.
Instanța nu a luat în considerare declarațiile formulate în 1999 și 2003 întrucât acestea nu au fost însoțite de actele de proprietate așa cum prevede art.258 alin.7 Cod fiscal.
Instanța apreciază că răspunsul formulat de pârâtă privind soluționarea cererii nr.6018/2006 nu reprezintă un refuz nejustificat exprimat cu exces de putere astfel cum este definit de art.2 din Legea nr.554/2004.
De asemenea, reclamantul nu a formulat o cerere către pârâtă prin care să-i solicite a i se comunica contul în care poate face plata impozitului, astfel că nu se poate considera un refuz nejustificat în înțelesul legii contenciosului, atitudinea pârâtei.
Pentru aceleași considerente și cererea privind obligarea pârâtei la acceptarea plății impozitului pentru suprafața dobândită prin sentința civilă este nejustificată în condițiile în care reclamantul nu a formulat o declarație conform art.258 alin.7 Cod fiscal.
La 10.11.2006 reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea unui certificat fiscal pentru imobilul situat în 2 Mai compus din teren 19822și construcție.
Pârâta i-a comunicat că față de disp. nr.OG33/2002 poate elibera certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute.
S-a reținut că reclamantul nu a formulat declarație la care să atașeze sentința civilă pronunțată de Judecătoria Mangalia pentru stabilirea impozitului astfel cum prevede art.258 alin.7 Cod fiscal.
Față de situația de fapt arătată, precum și de disp. art.258 alin.7 Cod fiscal, art.1 și 5 din nr.OG33/2002 instanța a considerat că pârâta prin emiterea adresei 6018/13.11.2006 nu a manifestat un refuz nejustificat astfel cum este definit de art.2 lit.i din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea sa casarea sentinței și admiterea acțiunii principale.
Recurentul își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ, în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății iar hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța s-a supus dispozițiilor de efectuare a unei expertize topografice dar nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză, în care se arată că terenul în suprafață de 1982 mp proprietatea reclamantului identificat cu număr cadastral 957 este deținut în fapt numai de acesta, parcela despre care se face vorbire în procesul verbal 5425/2002 nu se suprapune cu terenul reclamantului și că lotul 11 despre care se face vorbire în procesul verbal de punere în posesie 6022/2003 se suprapune cu proprietatea reclamantului pe o suprafață de 207 mp.
Se afirmă de către instanță că reclamantul nu a formulat nici o declarație prevăzută de art.259 și 258 alin.8 fisc dar în aliniatul precedent se arată că prin răspunsul formulat de către pârât în urma soluționării cererii nr.6018/2006 s-a solicitat reclamantului să depună acte doveditoare de proprietate care să fie anexate la declarația nr.440/1999 și 228/2003 înscrisuri obligatorii față de dispozițiile art.258 alin.7 fisc.
Din însăși motivare rezultă că recurentul a formulat declarația tip prevăzută de lege, de asemenea a depus la pârâtă sentința civilă nr.2098/06.12.2004 a Judecătoriei Mangalia.
Instanța a refuzat să ia în considerare probele aflate la dosarul cauzei respectiv declarațiile nr.440/1999 și 228/2003 întrucât nu au fost însoțite de acte de proprietate.
În noiembrie 2004 după efectuarea documentației cadastrale pentru întreg imobilul deoarece Primăria refuza a-l înscrie cu întreaga suprafață a formulat acțiune în constatarea dreptului de proprietate fiind pronunțată sent.civ.nr.2098/06.12.2004.
Pârâtele s-au apărat susținând că suprafața pentru care solicit emiterea certificatului fiscal nu ar fi liberă de sarcini fără însă a depune dovezi în acest sens.
Susținerile pârâtelor nu corespund realității nici măcar cu privire la modul în care a fost acordat acest teren altor persoane. Se susține că aceste terenuri au fost acordate în temeiul Legii 10/2001 iar sentințele sunt datate cu anul 2000 deci anterior legii, lucru care întărește prezumția de neseriozitate a pârâtelor, acestea urmărind doar deposedarea sa abuzivă de pe un teren ce-i aparține.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat cu menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat motivat de următoarele considerente,
Din cuprinsul recursului astfel cum a fost motivat se constată faptul că recurentul a adus critici numai în ce privește soluționarea fondului cauzei, situație în care se constată că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor Direcția de Taxe și Impozite Locale a Comunei și a Consiliului Local.
La datele de 23.01.1999 și 10.01.2003 recurentul reclamant a completat declarații pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții proprietatea contribuabililor, persoane fizice înregistrate la Primăria com. sub nr.440 și 228.
Potrivit art.1 din OG 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale, acestea eliberează certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea, mai mult decât atât art.5 prevede că, certificatele și adeverințele eliberate vor conține, în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea.
Din documentele depuse la dosarele de fond rezultă faptul că aceste declarații nu au fost însoțite de actele doveditoare ale proprietății, astfel încât pârâta în calitate de autoritate care eliberează certificatul sau adeverința solicitată, nu este în măsură a respecta dispoziția prev. de art.5, respectiv de a menționa acest document în cuprinsul certificatului/adeverinței.
Mai mult decât atât, intimate pârâtă a indicat recurentului reclamant faptul că, suprafața pentru care se solicită emiterea certificatului fiscal nu este liberă de sarcini, fiind puși în posesie conform sent.civ.nr.1214/01.06.2000 și a procesului verbal de punere în posesie din data de 24.07.2002, numiții, moștenitorii defunctului și numiții și, proprietari în baza sent.civ.nr.364/17.02.2000 rămasă definitivă și irevocabilă.
Analizând textul sentințelor indicate mai sus se poate observa că obiectul acțiunilor îl reprezintă acțiune în revendicare, întemeiată pe dispozițiile 480.civ, și nu pe cele speciale ale Legii 10/2001, așa cum în mod tendențios arată recurentul în cererea sa de recurs întrebându-se totodată cum în anul 2000 se poate da o sentință cu aplicarea unei legi din 2001.
Explicația constă, după cum am arătat mai sus, în citirea cu atenție a celor două sentințe, situație ce a condus Primăria com. la punerea în aplicare a celor două titlului executorii prin punerea efectivă în posesie a proprietarilor încheindu-se procesele-verbale nr.5425/24.07.2002 în referire la suprafața de 310 mp pentru moștenitorii defunctului și nr.6022/25.07.2003 în referire la suprafața de 270 mp situată în intravilanul satului 2 Mai, com. formând lotul nr.11 privind pe proprietarii și.
Ulterior, recurentul reclamant a introdus acțiune pe rolul Judecătoriei Mangalia având ca obiect constatare uzucapiune pronunțându-se astfel sent.civ.nr.2098/06.12.2004 în dos.civ.1888/2004 prin care s-a constatat că reclamanții și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan de 1982 mp, teren situat în com. sat 2 Mai,- ca urmare a prescripției achizitive de 30 ani realizată prin joncțiunea posesiilor.
Sentința a rămas irevocabilă la data de 12.04.2005 când Tribunalul Constanța, Secția Civilă a constat nul recursul formulat de Consiliul Local și Comuna prin Primar.
În aceste condiții recurentul a formulat la data de 11.10.2006 o cerere către Primăria com. înregistrată sub nr.6018 în care solicită eliberarea certificatului fiscal pentru terenul și casă situate în sat 2 Mai, str.-, nr.475 în suprafață de 1982 mp, menționând totodată că a achitat taxele și impozitele la zi iar în caz de refuz va solicita daune materiale în valoare de 1.000 lei pentru fiecare zi întârziere.
Primăria com. prin adresa nr.6018/13.11.2006 a răspuns solicitării formulate cu mențiunile indicate mai sus, respectiv lipsa documentelor care să justifice proprietatea precum și existența hotărârilor judecătorești și a proceselor-verbale de punere în posesie, situație în care în mod corect a reținut instanța de fond faptul că răspunsul nu reprezintă un refuz nejustificat exprimat cu exces de putere, astfel cum este definit de art.2 din Legea 554/2004.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză la pct.3 expertul desemnat precizează în mod clar faptul că, lotul 11, despre care face vorbire procesul-verbal de punere în posesie nr.6022/25.07.2003 a numiților C-tin și se suprapune cu proprietatea lui pe o suprafață de 270mp, suprafață situată la limita de est a acesteia cu recomandarea de a se vedea și planul de situație, respectiv anexa 3 la raport ( fila 59 ), unde se observă în mod clar această suprapunere, porțiunea de 270 mp fiind hașurată.
Se constată astfel că prima instanță a interpretat în mod corect concluziile raportului de expertiză, însă acesta conține și paragrafe în care face mențiunea că terenul în suprafață de 1982 mp este deținut în fapt numai de reclamant, aspecte pe care recurentul le-a interpretat în mod excesiv și absolut considerând că celelalte mențiuni ale expertului nu mai sunt elocvente.
Așadar recurentul reclamant urmează mai întâi a soluționa din punct de vedere juridic situația celor 270 mp teren ce se suprapun cu o altă proprietate, iar apoi să solicite o declarație de impunere justificată de titlul de proprietate astfel cum prevede art.258 alin.7 pr.fisc, urmând ca autoritatea locală a com. să precedeze la eliberarea certificatului fiscal.
Din cele prezentate mai sus Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de contestatorul, cu sediul în M,-, -.76, județ C, împotriva sentinței civile nr.700 din 25.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Comuna, Consiliul Local prin Primar, Direcția Taxe și Impozite Locale a Comunei, cu sediul în comuna, județ C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 2009
Jud.fond-
Jud.red.-/08.03.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
