Contestație act administrativ fiscal. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 605/CA
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta - -, cu sediul pe nr.144, județ C, împotriva sentinței civile nr.726/06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât ANAF - DGFP C - - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.CT - din 12.08.2009, și cu 0,15 lei timbru judiciar.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta - - a chemat în judecată la data de 27.03.2009 pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de inspecție fiscală nr.35/2009 și decizia de impunere nr.7/2009.
La 26.05.2009 reclamanta a formulat precizări și a arătat că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea Deciziei nr.28/2009 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva raportului de inspecție fiscală nr.35/2009 și a deciziei de impunere nr.7/2009.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că desfășoară activități miniere, extrăgând nisipul din balastiera în baza licenței 1117/2000, care nu a intrat în vigoare și în baza permisului de exploatare nr.9177/04.09.2007, conform art.XI pct.11.1 alin.11.11.1 din licență datorează o redevență minieră de 2% din valoarea producției miniere realizate anual, iar conform pct.9 din permisul de exploatare datorează o redevență de 6%.
Față de prevederile art.119 pct.2 din normele de aplicare a Legii nr.85/ 2003, Ordinul 74/2004 contestă obligațiile suplimentare stabilite prin actele fiscale contestate în care s-a invocat faptul că de la data intrării în vigoare a Legii nr.237/2004 reclamanta trebuia să aplice cotele de redevență din lege, fără a face distincție între expresia "licență intrată în vigoare".
Mai mult, în urma controlului din ianuarie 2007, organul fiscal a concluzionat că este corectă aplicarea cotei de redevență de 2% menționată în licența de exploatare.
Pentru perioada trim.IV 2007-trim.III 2008 se arată că în conformitate cu nr.OUG101/2007 și instrucțiunile tehnice aprobate prin Ordinul 74/2004 modificat prin Ordinul nr.211/2007 cotele procentuale ale redevenței miniere sunt cele prevăzute în art.45 din Legea nr.85/2003 respectiv cea stabilită la încheierea licenței/permisului, respectiv 2%.
Reclamanta nu a fost notificată conform art.4 din nr.OUG101/2007 și nu încheiat act adițional de modificare a licenței.
În ceea ce privește prețul nisipului pe care reclamanta îl comercializează și arată că acesta a fost stabilit în funcție de cotele de redevență prevăzute în licența de exploatare, respectiv a permisului.
Prin majorarea redevenței, reclamanta suferă un prejudiciu.
Prin sentința civilă nr.726/06.07.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr.35/2009 s-a constatat că reclamanta în perioada 01.10.2007 - 30.09.2008 a calculat și achitat eronat redevența minieră în cotă de 2% în loc de 10% din valoarea producției miniere.
De asemenea, pentru perioada 01.04.2008-30.09.2009 s-a constatat că societatea a aplicat eronat procentul de 6% prevăzut în permisul de exploatare în loc de procentul de 10% prevăzut de OUG 101/2007.
Pentru perioada 01.01.2007-30.09.2007 sunt aplicabile dispozițiile 85/ 2003 modificată prin 237/2006.
Reclamanta deține licența de exploatare nr.1117/2000 care nu era în vigoare întrucât nu fusese aprobată prin hotărâre de Guvern și nu era publicată în Monitorul Oficial.
Cum reclamanta nu avea o licență inițiată în vigoare, aceasta trebuia să aplice redevența de 6% prevăzută de lege și nu de 2% prevăzută în licență.
Pentru perioada 01.10.2007-30.09.2008 sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.101/2007, ce a modificat 85/2003.
Potrivit art.45 redevența minieră a fost stabilită la 10% pentru roci utile în conformitate cu art.4, licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare, precum și cele intrate în vigoare se renegociază conform OUG 101/2007, prevederile acesteia aplicându-se atât în cazul licențelor intrate în vigoare, cât și al celor neintrate în vigoare.
Astfel, din cuprinsul dispozițiilor OUG 101/2007 s-a reținut că reclamanta începând cu 27.10.2007 avea obligația de a aplica cote de 10%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - -.
În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost pronunțată fără a se ține seama de toate temeiurile legale pe care le-a invocat în cererea de chemare în judecată, respectiv, având în vedere doar OUG 101/2007 care modifică 85/2003 (a minelor) doar în ce privește cotele de redevență majorate și punctul de vedere al ANAF.
Ori, societatea și-a întemeiat acțiunea pe faptul că deține licența de concesiune pentru exploatare 1117/13.01.2000 neintrată în vigoare și permisul de exploatare nr.9177/04.09.2007 care stabilesc niște cote ale redevenței miniere datorate bugetului de stat, iar conform Instrucțiunilor tehnice din 29.03.2004 aprobate prin ordinul Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nr.74/ 29.03.2004 privind modul de calcul al redevențelor, cotele de redevență datorate sunt cele de la încheierea licenței ori permisului de exploatare, respectiv 2% în baza licenței și 6% în baza permisului de exploatare.
Ori prevederile acestui act normativ nu au fost avute în vedere în pronunțarea sentinței și nu s-a ținut seama nici de prevederile art.IV din OUG 101/2007, care se referă la licențele neintrate în vigoare și care ar trebui renegociate, iar la pct.4 se stipulează că în vederea renegocierii, autoritatea competentă notifică titularul în acest sens, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
le comunică faptul că respectă legislația în vigoare și achită redevența corect și legal, conform HG 756/2003, această instituție este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, fiind autoritatea competentă abilitată să aplice dispozițiile Legii minelor nr.85/2003 și ale Legii petrolului nr.238/2004, nerespectarea acestora putând fi sancționată contravențional.
Recursul este nefondat.
În cauză, având în vedere obiectul acțiunii, contestație împotriva actelor fiscale prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale de plată, decurgând din redevența minieră ce trebuia achitată bugetului statului pentru producția sa, rezultată din exploatarea carierelor de nisip, se constată că legal prima instanță a reținut că recurenta, neavând o licență intrată în vigoare, pentru perioada 01.10.2007-30.09.2008, ca și pentru perioada 01.04.2008-30.09.2009 trebuie să plătească procentul de 10% prevăzut de OUG 101/2007, iar pentru perioada 01.01.2007-30.09.2007 sunt aplicabile dispozițiile 85/2003 modificată prin 237/2006, din cuprinsul OUG 101/2007, reținându-se că recurenta începând cu 27.10.2007 avea obligația de a aplica o cotă de 10%.
În fapt, recurenta a desfășurat activitatea de exploatare a pietrișului și nisipului pe baza unei licențe de exploatare care nu a fost aprobată prin hotărâre de guvern și a unor permise de exploatare din 20.06.2007, cota de redevență datorată bugetului de stat nefiind cea în vigoare la data eliberării licenței sau permiselor de exploatare, ci cota stabilită prin acte normative ulterioare care au modificat 85/2003, respectiv 237/2004, OUG 101/2007 și Ordinul 211/2007.
Referirile la Ordinul Președintelui nr.74/29.03.2004 nu puteau fi avute în vedere și de aceea nu au fost luate în considerare, întrucât acesta se referă tot la cota prevăzută în licența de exploatare "stabilită conform prevederilor legale în vigoare la data încheierii acesteia", nefăcându-se referiri la licențe de exploatare neintrate în vigoare, deci cota de redevență va fi cea introdusă prin 237/22.06.2006 pentru modificarea și completarea Legii minelor nr.85/2003.
În ceea ce privește permisele de exploatare, în partea I nr.890/ 27.12.2007 a fost publicat Ordinul nr.211/ 14.12.2007 de modificare a Ordinului 74/2004 și în care, la pct.4 s-a prevăzut că taxele pentru activitatea minieră și redevențele miniere se achită începând cu data intrării în vigoare a OUG 101/2007 pentru modificarea și completarea Legii minelor nr.85/2003 și a Legii petrolului nr.238/2004.
Prin urmare susținerea conform căreia hotărârea recurată a fost pronunțată fără a se avea în vedere toate temeiurile legale invocate este nefondată, întrucât susținerile sunt contrare legii.
În ce privește renegocierea licenței, recurenta nu a prezentat, pe parcursul derulării exploatărilor de pietriș și nisip solicitarea pentru prelungirea termenului, ce trebuia înaintată Agenției cu cel puțin 90 de zile înainte de expirarea perioadei anterioare de valabilitate a de exploatare, iar referitor la notificarea prevăzută la pct.4, art.IV din OUG 101/2007 sunt nefondate, deoarece acestea se referă la licența în vigoare și nu la cea în cauză, care nu a fost aprobată prin Hotărârea de Guvern.
În referire la. și la rolul acesteia, se constată că susținerile deși sunt reale, în ce privește cuantumul redevențelor, acesta este numai cel prevăzut de lege și care corect, pentru considerentele sus expuse, a fost stabilit de organele de inspecție fiscală, conform OUG 101/2007.
Având în vedere cele sus expuse se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și în aplicarea art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta - -, cu sediul pe nr.144, județ C, împotriva sentinței civile nr.726/06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât ANAF - DGFP C - - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 2009
Jud.fond-
Jud.red--/15.02.2010
Dact.gref.CV/15.02.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
