Obligare emitere act administrativ. Decizia 63/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 63/CA
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul Primarul Orașului, cu sediul în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.759/12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - -, cu sediul în,-, județ C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 21.01.2010 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2010.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta - - a chemat în judecată la data de 10.04.2009 pe pârâtul Primarul Orașului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la eliberarea autorizației de construire pentru obiectivul de investiții "Centru de gospodărire deșeuri industriale", conform cererii și documentației înregistrate la Primăria Orașului sub nr.26410/09.12.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că luând ființă din (cumpărător al activelor fostului ) în anul 2004, început să lucreze la proiectul Centrul de Gospodărire a Deșeurilor Industriale, printre activele sale figurând și un depozit de deșeuri industriale - construcție nouă, cu probe tehnologice efectuate, dar nefolosit.
În data de 10.08.2004 Primăria a eliberat Certificatul de urbanism nr.715, pentru întocmirea documentației privind obținerea autorizației de construire pentru realizarea obiectivului "Gospodărire Deșeuri Industriale".
Deși a obținut toate avizele cuprinse în certificatul de urbanism din 20.12.2007, reclamantul solicitând în data de 09.12.2008 Primarului Orașului eliberarea autorizației de construire pentru obiectivul de investiții, în luna ianuarie 2009 pârâtul i-a comunicat înscrisul 26410/15.01.2009 prin care îl înștiințează că respinge cererea privind eliberarea autorizației de construire, cu motivația existenței Hotărârii Consiliului Local nr.37/24.02.2005 prin care se interzice amplasarea pe teritoriul orașului a unui depozit pentru depunerea deșeurilor industriale de orice fel.
Ori, din lecturarea HCL nr.37/24.02.2005 rezultă că "se interzice amplasarea pe teritoriul orașului a unui depozit pentru depunerea deșeurilor industriale toxice", deci fără nici un dubiu pârâtul încalcă flagrant HCL 37/2005, reclamanta solicitând autorizația de construcție pentru "centru de gospodărire deșeuri industriale".
Cum autorizația de construire se emite potrivit art.7 alin.1 din 50/1991, pe baza documentației depusă la autoritățile prevăzute la art.4 - Primarul Orașului și cum reclamantul a depus odată cu cererea pentru eliberarea autorizației de construire întreaga documentație cerută de lege, conform art.7 alin.9 din 50/1991 se impunea a fi emisă, autorizația fiind impusă de lege în sensul că, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în lege, autoritatea administrației publice locale are obligația să o elibereze, neputând aprecia asupra oportunității acesteia.
Astfel, reclamantul făcând dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de 50/1991 privind emiterea autorizației de construire, refuzul Primarului Orașului de a emite acest act administrativ reprezintă o exercitare asupra unui drept de apreciere pe care legea nu îl recunoaște și procedând în acest fel, pârâtul a acționat cu exces de putere, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 lit."m" din 554/2004.
Prin sentința civilă nr.759/12.08.2009 Tribunalul Constanțaa admis cererea reclamantei și a obligat pârâtul Primarul orașului la emiterea autorizației de construire solicitate prin cererea nr.26410/09.12.2008 pentru obiectivul de investiții Centrul de gospodărire deșeuri industriale, beneficiar - -, obligându-l și la plata sumei de 5.954,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 09.12.2008 s-a solicitat de către - - eliberarea autorizației de construire pentru obiectivul de investiții Centru de Gospodărire Deșeuri, fiind depusă în acest sens întreaga documentație impusă prin certificatul de urbanism nr. 718 din 20.12.2007.
Potrivit art.7 alin. 1 și 9 din Legea nr. 50/1991 utorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor,în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentațieipentru autorizarea executării lucrărilor de construcții cu condiția îndeplinirii cumulative condițiilor cerute prin legea cadru.
Prin adresa nr. 26410/15.01.2009 se comunică de către Primarul Orașului respingerea cererii de eliberare a autorizației de construire, motivat de faptul că prin Hotărârea Consiliului Local nr.37/24.02.2005 se interzice amplasarea pe teritoriul orașului a unui depozit pentru depunerea deșeurilor industriale de orice fel.
Potrivit art. 432din Legea nr. 50/1991:
(1) Orice persoană interesată, care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, potrivit legii, pentru a ataca autorizația de construire sau actul de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, după caz, emise de autoritatea administrației publice locale competentă pentru investițiile prevăzute la art. 431alin. (1).
(2)Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoștința publicului a autorizației de construire sau a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, după caz, persoanele prevăzute la alin. (1) vor solicita autorității administrației publice locale emitente revocarea actului, în tot sau în parte, dacă acesta nu a produs efecte juridice.
Din Hotărârea Consiliului Local nr.37/24.02.2005, invocată drept temei al respingerii cererii de eliberarea a autorizație de construire, rezultă însă că se interzice amplasarea pe teritoriul orașului a unui depozit pentru depunerea deșeurilor industriale nu de orice fel ci a deșeurilor industrialetoxice.
Hotărârea Consiliului Local nr.37/24.02.2005 nu definește însă deșeul industrial toxic iar potrivit art. 4 din nr.HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor epozitele se clasifică în funcție de natura deșeurilor depozitate, astfel: a) depozite pentru deșeuri periculoase; b) depozite pentru deșeuri nepericuloase; c) depozite pentru deșeuri inerte.
De asemenea, potrivit art. 2 pct. 21 din nr.OUG 195/2005 privind protecția mediului sunt definitedeșeurile periculoase, și nu toxice, ca fiind acele deșeuri încadrate generic, conform legislației specifice privind regimul deșeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deșeuri și care au cel puțin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase, iar potrivit art.2 pct. 69 sunt substanțe prioritar periculoase substanțele sau grupurile de substanțe care sunttoxice, persistente și care tind să bio - acumuleze și alte substanțe sau grupe de substanțe care creează un nivel similar de risc, conform legislației specifice din domeniul apelor;
OUG nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor definește de asemenea în Anexa 2 lit. edeșeurile industrialeca fiind - deșeurile de producție ce fac parte din categoriile 03-14 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, iar la lit. fdeșeurile periculoaseca fiind deșeurile menționate la art. 181alin. (1), care se încadrează la categoriile sau tipurile generice de deșeuri periculoase, prezentate în anexa nr. I C, și constituenții acestor deșeuri, prezentați în anexa nr. I D, constituenți care fac ca aceste deșeuri să fie periculoase atunci când au una sau mai multe dintre proprietățile descrise în anexa nr. I
Potrivit Anexei nr. 1 E sunt toxice, deci periculoase, acele deșeuri care conțin substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau dacă penetrează pielea, pot provoca vătămări serioase, acute sau cronice ale sănătății și chiar moartea.
Din Acordul de mediu nr. 3 din 15.08.2008 emis de Agenția Națională pentru Protecția Mediului nu rezultă că în viitorul Centru de Gospodărire Deșeuri Industriale se vor depozita deșeuri industriale periculoase toxice, deșeurile enumerate în avizul de mediu nefiindnici măcar periculoase, conform HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.
Astfel, respingerea cererii de eliberare a autorizației de construire pe considerentul că prin Hotărârea Consiliului Local nr.37/24.02.2005 se interzice amplasarea pe teritoriul orașului a unui depozit pentru depunerea deșeurilor industriale de orice fel este nelegală pentru că nr. 37/2005 nu prevede o astfel de interdicție, iar obiectivul a cărei autorizare se cere nu este unul de depozitare a deșeurilor periculoase toxice, interzis prin 37/2005, instanța admițând cererea de chemare în judecată și obligând pârâtul la emiterea autorizației de construire.
S-a mai reținut de instanța de judecată că nu va lua în considerare nr. 36/ 27.02.2009 prin care se modifică nr.37/ 24.02.2005 prin interzicereade planoa amplasării deșeurilor de orice natură, întrucât acest act este ulterior respingerii cererii de eliberare a autorizației de construire, legalitatea respingerii cererii fiind analizată în raport de actele normative și actele administrației publice în vigoare la data respingerii cererii, indiferent de împrejurarea emiterii ulterioare și din dispoziția primarului, după cum rezultă din mențiunea aplicată pe împuternicirea avocațială nr. 35774, unei noi hotărâri de consiliu local în scopul de a conferi o aparență de legalitate soluției de respingere a cererii de eliberare a autorizației de construire.
În temeiul art. 274 cod civil instanța de judecată a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată - onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, efectuate de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Orașului, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului, întemeindu-l pe dispozițiile art.304 ` Cod pr.civilă, fără a indica motivele de casare sau modificare ale acesteia, exprimându-se comentarii asupra conținutului avizului de mediu nr.3/15.08.2008, emis de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
În recurs se arată că în raport de acțiunea reclamantei, prin care se solicită obligarea Primarului Orașului a emite autorizația de construcție pentru obiectivul de investiții "Centru de gospodărire deșeuri industriale", în acest sens, există o HCL nr.37/24.02.2005 care interzice amplasarea pe raza orașului a depozitelor de deșeuri toxice.
Instanța de fond a reținut că "potrivit acestei hotărâri pe raza orașului nu se pot depozita deșeuri industriale periculoase, iar obiectivul pentru a cărui autorizare se cere nu este unul de depozitare a deșeurilor periculoase toxice, toate acestea conform Acordului de Mediu nr.3 din 18.05.2008, emis de Agenția Națională pentru protecția Mediului și că în viitorul Centru de Gospodărire a Deșeurilor Industriale nu se vor depozita deșeuri industriale periculoase toxice, deșeurile enumerate în avizul de mediu nefiind nici măcar periculoase".
Conform Acordului de Mediu nr.3/15.08.2008 emis de Agenția Națională pentru Protecția Mediului realizarea investiției în cauză prevede printre altele montarea instalației de inertizare, montarea instalației tratare-fizico-chimică, scopul instalației de inertizare fiind conform avizului de mediu: inertizarea deșeurilor solide și semisolide periculoase, utilizând reactivi și aditivi corespunzător în vederea transformării în deșeuri nepericuloase.
Procesul de inertizare presupune transformarea deșeurilor periculoase în deșeuri nepericuloase (o parte) și deșeuri periculoase inertizate (pe de altă parte), acest proces de transformare cuprinzând atât transportul deșeurilor periculoase la Centrul de Gospodărire a Deșeurilor, precum și depozitarea acestora în vederea inertizării, fapt ce contravine prevederilor HCL nr.37/24.02.2005, care la art.1 prevede interzicerea amplasării pe teritoriul Orașului a unui depozit pentru depunerea deșeurilor industriale toxice, iar Avizul de Mediu arată clar că la Centrul de Gospodărire a Deșeurilor se vor depune deșeuri industriale periculoase în scopul inertizării lor.
Mai mult, Avizul de Mediu pune și condiții pentru realizarea acestui obiectiv, iar una din acestea este: "compartimentarea depozitului de deșeuri periculoase în 10 celule se va executa etapizat", fapt ce dovedește clar că pe raza orașului vor staționa deșeuri periculoase, ceea ce instanța de fond a concluzionat că "nu se vor depozita deșeuri industriale periculoase toxice, deșeurile enumerate în avizul de mediu nefiind nici măcar periculoase".
Se mai arată și că, tot în Avizul de Mediu nr.3 din 15.08.2008 emis de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, un alt scop al investiției este cel al "tratării în instalația de tratare fizico-chimică a levigatului, apelor de spălare rezultate în cadrul centrului și deșeurile lichide periculoase, pentru a le face compatibile utilizării lor în amestec cu deșeurile solide în procesul de inertizare", ceea ce dovedește iar fără tăgadă că pe raza orașului vor exista cantități uriașe de deșeuri industriale periculoase, care vor pune în pericol calitatea aerului expirat și sănătatea locuitorilor acestuia.
Ori, HCL 34/2005 venită în sprijinul cetățenilor a avut ca și considerent faptul că de-a lungul timpului orașul a fost unul din cele mai poluate orașe ale României.
Se mai exprimă aprecieri asupra efectelor asupra locuitorilor orașului atât în trecut, odată ce înființarea, cât și în prezent și pentru viitor, a dramelor cauzate de aceste "centre de îmbolnăvire" asupra sănătății oamenilor și calității vieții, dramelor din trecut, care cu siguranță se vor perpetua datorită acestui "centru de îmbolnăvire".
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 (1) din 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public", iar art.2(1) lit."i" din lege prevede că: refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea".
În considerarea acestor dispoziții legale, se constată că legal prima instanță procedând la analizarea judicioasă și aplicând și alte dispoziții legale conexe (respectiv ale 50/1991, HG 349/2005, OUG 195/2005, OUG 78/2000, HG 856/2002), a admis acțiunea reclamantei intimate prin care solicita obligarea pârâtului la emiterea autorizației de construire solicitate prin cererea nr.26410/ 09.12.1998 pentru obiectivul de investiții Centrul de Gospodărire Deșeuri Industriale.
Atâta timp cât persoana interesată a depus întreaga documentație, impusă de lege pentru obținerea autorizației, parcurgând în timp toți pașii necesari, este inadmisibil a susține că aceasta nu se poate elibera, deoarece HCL nr.37/ 24.02.2005 interzice amplasarea pe raza orașului a depozitelor de deșeuri toxice (de fapt industriale toxice), pornind de la comentariul asupra Acordului de Mediu nr.3 din 15.08.2008 emis de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, susținerile asupra acestuia necorespunzând realității, în referire la activitățile din Centru.
Mai mult decât atât, recurentul, deși avea posibilitatea legală de a ataca toate actele premergătoare, cât și Acordul de Mediu nr.3/15.08.2008 emis de singurul organ de specialitate stabilit de lege în acest sens, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, nu a procedat astfel, trimiterile la fraze din acesta, cu o interpretare proprie, chiar în referire la viitoare procese tehnologice, în recurs sunt lipsite de orice relevanță, cum în cauză intimata a dovedit că obiectivul a cărei realizare o solicită nu este unul de depozitare a deșeurilor periculoase toxice (aceasta rezultând și din avizul de mediu), invocarea HCL 37/2005, cu motivarea că prin aceasta se interzice amplasarea unui depozit de "deșeuri industriale de orice fel" este nelegală, pe lângă faptul că nu corespunde realității - prin HCL 37/2005 se interzice depunerea de deșeuri industriale toxice.
În ce privește susținerea referitoare la impactul dramatic asupra mediului și stării de sănătate a locuitorilor orașului, nimic nu-l împiedică pe recurent și nu numai, ca la cea mai mică încălcare a normelor de securitate a acestora să sesizeze organele legale pentru încetarea acțiunilor vătămătoare.
Pentru aceste considerente se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, urmând ca în aplicarea art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul Primarul Orașului, cu sediul în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.759/12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - -, cu sediul în,-, județ C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Obligă recurenta la 5000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
29 Ianuarie 2010
Jud.fond-
Jud.red--/01.03.2010
Dact.gref.-
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
