Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 64/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/CA
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 227 din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți ,., intimații pârâți STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județ C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județ C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 21.01.2010 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2010.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, se constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.3691/118/28.05.2008, reclamanții,., în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CONSTANȚA, CURTEA DE APEL CONSTANȚA ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâților la plata către reclamanți a despăgubirilor echivalente cu diferențele salariale rezultate din aplicarea în favoarea fiecărui reclamant a majorărilor salariale de 5%, începând cu data de 01.01.2007, (în raport cu luna decembrie 2006), de 2% începând cu data de 01.04.2007, (în raport cu luna martie 2007) și de 11% începând cu data de 01.10.2007, (în raport cu luna septembrie 2007), majorări egale cu cele acordate prin art.1, art.2, art.4 și art.4 din OUG nr.10/31 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor aleși sau numiți, magistraților, tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului, personal bugetar din sectorul de stat, precum și celor acordate prin Legea nr.232/2007, Ordonanțele nr.16/2007, nr.27/2007 și nr.8/2007;
- obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat reclamanților ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5%, de 2% și de 11%, prin indexarea sumelor datorate aplicându-se coeficienții de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire 01 ianuarie 2007 și până la data plății efective;
- obligarea pârâților de a se dispune plata în continuare a indemnizației salariale astfel majorată;
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța la înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de munca ale reclamanților cu privire la despăgubirile acordate;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând acțiunea, reclamanții învederează în esență că, au calitatea de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, iar în anul 2007, Guvernul României a emis acte normative de majorarea a salariilor demnitarilor, a funcționarilor publici, a salariaților contractuali.
Astfel, s-a susținut că prin măsurile luate-OG nr.10/31.01.2007 s-a dispus majorarea salariilor cu cote de 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007, în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007, în raport cu luna septembrie 2007, act normativ însa din care au fost excluși judecătorii, procurorii, asistenții judiciari și consilierii de probațiune, singuri magistrați care au primit majorările salariale fiind cei din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Constituționale, Procurorul General al României și adjuncții acestuia.
S-a susținut de asemenea că prin OG nr.16/2007 s-a dispus majorarea salarială a personalul din, prin OG nr.16/2007 a controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, iar prin OG nr.6/200 și nr.8/2007 a funcționarilor publici și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Reclamanții au arătat faptul că, pentru activitatea desfășurată de către aceștia, ce se încadrează în cadrul "personalului de specialitate", nu au beneficiat de creșterile salariale acordate personalului bugetar amintit.
S-a apreciat că, refuzul Statului Român si a celorlalți pârâți de a recunoaște reclamanților drepturile salariale ca și celorlalți demnitari și funcționari publici, și pe cale de consecință să procedeze la mărirea salarială cu aceleași procente, începând cu data de 01.10.2007, este de natură a conduce la încălcarea prevederilor art.1 alin.2 lit.i din OG nr.137/2000, reclamanții găsindu-se astfel într-o situație de discriminare.
Prin întâmpinare, pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, a înțeles a invoca pe cale de excepție, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivația că, în baza art.27 cu referire la art.16 și cu aplicarea art.20 din OG nr.137/20000, Consiliul este instituția abilitată și investită de lege să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare pe teritoriul României.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, a invocat, pe cale de excepție, cu raportare la disp.art.I și art.II al.2 din OUG nr.75/2009 excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța de a judeca în primă instanță cauza, iar pe fondul acesteia, s-a solicitat respingerea acțiunii promovată de către reclamanți ca neîntemeiată, în condițiile în care actele normative invocate de către reclamanți se referă la alte categorii socio-profesionale.
Prin întâmpinare, pârâtul STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a invocat pe cale de excepție, excepția lipsei calității sale procesuale pasive,cu motivația că, este terț față de raportul de muncă, în raport de care reclamanții au solicitat aplicarea unor creșteri salariale.
Pârâții TRIBUNALUL CONSTANȚA și CURTEA DE APEL CONSTANȚA nu au formulat și depus întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr.227 din 03.03.2009, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamanții, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuala pasivă.
Prin aceeași hotărâre s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, dispunându-se obligarea pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CONSTANȚA ȘI CURTEA DE APEL CONSTANȚA, în solidar, la plata către reclamanți a despăgubirilor echivalente cu diferențele salariale rezultate din aplicarea în favoarea fiecărui reclamant a majorărilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, (în raport cu luna decembrie 2006), de 2% începând cu data de 01.04.2007, (în raport cu luna martie 2007) și de 11% începând cu data de 01.10.2007, (în raport cu luna septembrie 2007), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de 01.02.2007 și până la data plații efective.
Totodată, instanța a dispus obligarea pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CONSTANȚA ȘI CURTEA DE APEL CONSTANȚA, la plata în continuare a indemnizației salariale astfel majorată.
Prin hotărâre pârâta CURTEA DE APEL CONSTANȚAa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de munca ale reclamanților cu privire la despăgubirile acordate prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, la termenul de judecată din data de 25.11.2008 s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, considerente pentru care, pe fondul cauzei, se va dispune respingerea acțiunii promovată de către reclamanți, în contradictoriu cu acest pârât.
La același termen de judecată, s-a dispus respingerea excepției necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul CONSILIUL NAȚIONALA PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca nefondate.
Pe fondul cauzei, din analiza înscrisurilor depuse-filele 38, 203-217, 219-220, instanța de fond a constatat că, reclamanții au calitatea de consilieri în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța -unitate bugetară, finanțată in exclusivitate de la bugetul de stat -, considerente pentru care, pentru activitatea desfășurată, aceștia au dreptul la o salarizare echitabilă, fără limitări sau restrângeri datorate de fenomenul devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului Muncii și a Constituției României, un drept fundamental, și principalul drept al salariatului.
Pentru aceste considerente se apreciază că, reclamanții se află în aceeași situație ca și restul personalului din cadrul sistemului bugetar.
Instanța de fond a reținut că, prin actele normative invocate de către reclamanți - OG nr.10/2007, OG nr.11/2007, OG nr.16/2007, OG nr.27/2007, OG nr.6/2007, OG nr.8/2007,- personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorări salariale, rezultate din indexarea salariilor sau a indemnizațiilor cu raportare la indicele de inflație.
Se reține, de asemenea că, de aceste creșteri salariale, reclamanții-personal salarizat conform OG nr.27/2006 - nu au beneficiat.
Astfel, prin OG nr.10/2007 au fost stabilite creșteri salariale ce urmau a fi acordate pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 din acest act normativ, pentru salariile de bază ale categoriilor menționate s-au prevăzut creșteri salariale în 3 etape, respectiv de 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007, în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007, în raport cu luna septembrie 2007.
Aceste măsuri au avut în considerare creșterea indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal dintre diferitele categorii de personal din cadrul sistemului bugetar, urmărindu-se acoperirea devalorizării monedei naționale datorate creșterii inflației.
Potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000- "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
De asemenea, în cadrul dreptului muncii, unul din principiile fundamentale este și cel al nediscriminării, prevăzut de disp.art.5 din codul muncii, potrivit căruia, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare pentru toate persoanele aflate într-o situație comparabila.
Astfel, pentru toate persoanele care se află în aceeași situație-prestarea de activitate salarială și afectarea veniturilor realizate de crestarea indicilor prețurilor de consum și a fenomenului de inflație - trebuie să li se recunoască același element salarial compensator - indexarea salarială anuală.
Reține instanța că, această măsură se impune, cu atât mai mult cu cât, nu există în tezele de fundamentare a actelor normative analizate o justificare obiectivă a excluderii reclamanților, priviți ca o categorie socio-profesională distinctă.
Pe de altă parte, potrivit art.3 alin.3 din OG nr.137/2000- "Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Astfel criteriul socio-profesional, pentru care s-a făcut distincția în cauză, instituie un criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare, în condițiile în care creșterea indicelui prețurilor de consum și a fenomenului de inflație afectează deopotrivă toate salariile, precum și puterea reală de cumpărare a acestora.
Instanța de fond a apreciat că, reclamanții au fost discriminați în sensul prevăzut de art.2 și art.6 din OG nr.137/2000, în condițiile în care, acestora le-au fost refuzate indexările salariale pentru anul 2007, nu datorită faptului ca nu ar fi îndeplinit condiția normativă de acordarea a acestor indexări - în situația în care creșterea indicelui prețurilor de consum și a fenomenului de inflație, afectează toate veniturile salariale, ci sub pretextul că, aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu-art.2 alin.1 din OG nr.137/2000.
De altfel, scopul indexărilor anuale îl reprezintă acoperirea inflației, considerente pentru care acestea trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu doar la o parte dintre aceștia.
Astfel, prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din OG nr.137/2000 prevede cerința ca, criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
La aspectele reținute de către instanță, s-a adaugat și faptul că, prin prevederile art.-4 și art.16 din Constituția României, se consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar cu raportare la prevederile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului s-a statuat că, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că acțiunea promovată de către reclamanți, cu raportare la prevederile art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 și art.269 din muncii este întemeiata.
Instanța de fond a îndepărtat apărarea formulată de către pârâtul Ministerul Justiției privind inadmisibilitatea acțiunii promovate de către reclamanți, ca nefondată, în condițiile în care, în speța s-a procedat la analizarea incidenței unor prevederi legale, analiză care constituie atributul instanței de judecată de a verifica dacă indexările salariale invocate în cauză, ce au fost acordate doar anumitor categorii socio-profesionale de salariați bugetari, s-a realizat cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii. De altfel, acest atribut a fost subliniat și de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul Deciziei nr.VI /2007.
Instanța de fond a apreciat că solicitarea formulată de către reclamanți cu privire la actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești este întemeiată, din perspectiva disp.art.1082, art.1084 civil și ale art.161 alin.4 din muncii, în condițiile în care prin această măsură se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții aveau obligația acordării drepturilor bănești în cauză și momentul la care aceste sume vor intra în mod efectiv în patrimoniul reclamanților.
Instanța de fond a constatat, de asemenea, ca întemeiată și solicitarea formulată de către reclamanți privind efectuarea mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă de către pârâta Curtea de Apel Constanța, cu privire la despăgubirile acordate prin prezenta hotărâre, avându-se în vedere faptul ca reclamanți se includ în categoria personalului conex instanțelor de judecata, iar pârâta are obligația de a efectua mențiuni în carnetele de muncă deținute de către aceștia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și cu următoarea motivație în esență:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că, pârâților le poate fi reținută o culpă în neacordarea majorărilor prev.de OG nr.10/2007, atât timp cât, plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexării salariului reclamanților pe anul 2007, constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că, în speță s-a făcut dovada unei discriminări, odată ce decizia de a nu acorda indexările sau majorările în cursul anului 2007 fost luată de Guvern, iar "dreptul la indexare" nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României.
Se arată că, consilierii în probațiune nu pot beneficia de indexări, învederează recurentul deoarece, nu fac parte din categoriile profesionale avute în vedere de OG nr.10/2007, iar drepturile salariale în ceea ce privește această categorie sunt reglementate printr-o lege specială, respectiv Legea nr.327/2006 care nu prevede dispoziții privind actualizarea salariului prin indexare.
Se solicită a se reține că, magistrații, consilierii de probațiune și funcționarii publici sunt categorii profesionale distincte, fiecare având statut propriu și sisteme diferite de stabilire a drepturilor salariale, astfel încât, hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal.
Prin întâmpinare, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR a înțeles a reitera excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivația în esență că, este un terț față de problemele de drept antamate în cauză, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți, OG,. și solicită respingerea recursului ca nefondat, cu motivația în esență că, în speță nu se pune problema depășirii atribuțiunilor puterii judecătorești deoarece, instanța de fond nu a făcut altceva decât să aplice principii fundamentale și dispoziții legale prevăzute în Codul Muncii, Constituție și dispozițiile legale speciale care reglementează activitatea salariaților bugetari, precum și cele ce vizează protecția indivizilor față de abuzuri și discriminare.
Recursul este fondat, urmând a fi admis conform art.312 Cod pr.civilă, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
Intimații reclamanți au calitatea de consilieri în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța - unitate bugetară, finanțată în exclusivitate de la bugetul de stat, deducând judecății acțiunea având ca obiect obligarea intimaților pârâți la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale, precum și indexarea acestora cu consecința plății în continuare.
În susținerea acțiunii dedusă judecății, intimații reclamanți au indicat acte normative, potrivit cărora personalul din sistemul bugetar a beneficiat în fiecare an de majorări salariale rezultate din indexarea salariilor sau îndemnizațiilor, cu raportare la indicele de inflație, respectiv: OG nr.10/2007; OG nr.11/2007; OG nr.16/2007; OG nr.27/2006; OG nr.6/2007; OG nr.8/2007, susținând că, de aceste creșteri salariale nu au beneficiat, chiar dacă făceau parte din categoria personalului salarizat conform OG nr.27/2006.
Procedând la examinarea susținerilor părților, în mod greșit instanța de fond a apreciat că, în speță, s-a făcut dovada discriminării, întrucât reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane, excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000, iar în afara legii nu putem vorbi de discriminare.
În mod greșit instanța de fond a reținut că, prin adoptarea unor acte normative pentru majorarea salariilor în anul 2007 s-a creat un tratament discriminatorii între categoria socială a reclamanților și celelalte categorii sociale, atât timp cât, în virtutea textelor constituționale, astfel cum au fost concepute de legiuitor - art.1 al.4 din Constituție și art.61 al.1 - Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile artr.115 din Constituție Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art.126 al.1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa,aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
De altfel, Curtea Constituțională în Decizia nr.1325/04 decembrie 2008, reține că, "dispozițiileOrdonanței Guvernului nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
Curtea Constituțională a constatat în Decizia nr.820/03 iulie 2008 că "unele dispoziții ale ordonanței și anume prevederile art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății", pentru că:
1. după ce în art.1 al ordonanței se enunță principiile constituționale pe care se întemeiază egalitatea în drepturi între cetățeni și se enumeră principalele drepturi cu privire la care sunt excluse privilegiile și discriminările, în art.2 al.3 se prevede că:"sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau criticile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare";
2. prin art.27 al.1 al ordonanței, se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare;
3. art.2 al.3 din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane,fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi,ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și Ordonanțele Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute de art.115 din Constituție.
În condițiile date, instanța de control luând în considerare Decizia Curții Constituționale ce este definitivă și general obligatorie, prin raportare la dispozițiile art.27 al.1 din Ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, apreciază că,nu are competențade a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
O altfel de interpretare ar fi evident neconstituțională, întrucât încalcăprincipiul separației puterilor în stat,consacrat în art.1 al.4 din Constituție, ca și prevederile art.61 al.1 din Legea fundamentală, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Reține Curtea că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, pe când instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 al.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumit aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat de Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
Într-o altă ordine de idei, "dreptul de indexare" nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării categoriei de personal din care fac parte intimații reclamanți, respectiv consilieri în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.
Curtea reține că, soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și sub aspectul împrejurării că, actul normativ reținut ca temei al admiterii acțiunii, respectiv OG nr.10/2007, nu este incident în cauză, deoarece se referă la alte categorii socio-profesionale.
Consilierii în probațiune nu pot beneficia de aceste indexări, nefăcând parte din categoriile profesionale avute în vedere de sus-menționatul act normativ, drepturile salariale cuvenite acestora fiind reglementate prin lege specială, respectiv Legea nr.327/2006, care, nu prevede dispoziții referitoare la actualizarea salariilor prin indexarea acestora.
Reglementarea prin legi speciale a statutului personalului din cadrul serviciilor de probațiune și a salarizării acestei categorii profesionale, au creat un statut aparte din punct de vedere al atribuțiilor, competențelor, incompatibilităților și interdicțiilor față de alte categorii din sectorul bugetar, astfel încât, reținerile instanței privind "situația similară" a acestei categorii cu cea a magistraților și personalului ce deservește instanța este neconformă cu realitatea, atât timp cât, veniturile salariale a acestor categorii s-au majorat deja prin efectul Legii nr.327/2006, prin mărirea coeficientului de salarizare, sporului de fidelitate, precum și introducerea unor drepturi salariale.
Curtea apreciază că, atât magistrații, consilierii de probațiune, cât și funcționarii publici reprezintă categorii profesionale distincte, fiecare având statut propriu și sisteme diferite de stabilire a drepturilor și drepturilor salariale, astfel încât, este lipsită de temei legal hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus obligarea la acordarea creșterilor salariale, în favoarea intimaților reclamanți.
Pentru toate considerentele sus-expuse, admițând recursul în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că, respinge acțiunea dedusă judecății, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva Sentinței civile nr. 227 din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți ,., intimații pârâți STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județ C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județ C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că repinge acțiunea ca nefondată.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Red.dec.jud.-/08.02.2010
Dact.DS - 4 ex/08.02.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
