Obligația de a face. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 66/CA

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere

JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu

JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de reclamanta ASOCIAȚIA, cu sediul în C,-, - județ C, împotriva Sentinței civile nr.515 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în orașul, județ C, având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 21.01.2010 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2010.

CURTEA:

Asupra recursului în contencios administrativ de față:

Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr.151/118/12.01.2009, reclamanta ASOCIAȚIA Cac hemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL și COMUNA PRIN PRIMAR solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- obligarea pârâților de a respecta și executa Hotărârile Consiliului Județean C nr.191/2006, 93/2007 și nr.120/2008 emise în temeiul Legii nr.272/2004;

- obligarea pârâților la plata sumelor cu titlu de contribuție/finanțare aferentă anilor 2006-2008, respectiv 1.326 lei, actualizată la data plății;

- obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

Motivând acțiunea reclamanta învederează în esență că, este o organizație neguvernamentală, non-profit, umanitară și de asistență socială și în conformitate cu Hotărârea nr.99/2001 a Consiliului Local C având un contract de colaborare pe 10 ani, pe probleme de protecție specială privind recuperarea și integrarea profesională a tinerilor și copiilor.

În vederea realizării acțiunilor s-a dat în folosință gratuită un imobil cu destinație de cămin de copii de tip rezidențial, iar în baza hotărârilor judecătorești de plasament, în cămin sunt instituționalizați copii din județul

În conformitate cu art.1 alin.1, art.2 alin.1 și 2 și art.4 din Legea nr.326/ 2003, cheltuielile determinate de aplicarea prevederilor locale se suportă din bugetele proprii ale Consiliului Județean și consiliilor locale.

Conform art.102-105, art.110-111 din Legea nr.272/2004, consiliile locale în raza cărora sunt copii instituționalizați, au obligația asigurării de resurse financiare.

Arată reclamanta că, prin nr.191/2006, 93/2007 și 120/2008 s-a stabilit contribuția anuală a comunităților locale la finanțarea activității de protecție socială, obligația respectării și executării hotărârilor fiind imperativă, astfel că, prin nerespectarea actelor normative pârâții au vătămat interesele legitime ale reclamantei.

Pârâții au fost notificați pentru respectarea și executarea obligațiilor ce le revin conform legislației însă nu le-au dat curs.

La termenul de judecată din 09.04.2009, instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților, motivat de disp. art.5 din nr.HG457/2000 și art.120 din Legea nr.272/2004.

Prin Sentința civilă nr.515/14.05.2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților și a respins acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA C, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL prin PRIMAR, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

Pentru a aprecia de această manieră, instanța de fond a reținut în esență, conformându-se disp.art.137 Cod pr.civilă că, obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâților la respectarea nr.191/2006, nr.93/2007, nr.120/2008, cu consecința obligării pârâților la plata sumei de 1.326 lei actualizată, reprezentând titlu de contribuție/finanțare aferentă anilor 2006-2008.

Prin aceste hotărâri, Consiliul Județean a aprobat costul anual pentru întreținerea unui copil protejat în sistemul rezidențial și faptul că prin hotărâri, consiliile locale vor stabili contribuția anuală a colectivității locale la finanțarea activității de protecție a acestei categorii raportată la numărul beneficiarilor de protecție ce provin din raza unității administrativ-teritoriale, contribuție care nu poate fi mai mică de 25% din costul anual pentru fiecare copil protejat sau persoană majoră protejată.

Arată instanța că, calitatea procesual pasivă, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, serviciul de tip rezidențial reprezentând un tip de serviciu reglementat de art.107 și art.110 din Legea nr.272/2004, iar finanțarea sistemului de protecție a copilului este reglementată de Cap.X din Legea nr.272/2004.

HG nr.457/2000 la art.1 prevede că, finanțarea activității de protecție a copilului se asigură de consiliile județene, consiliile locale, iar conform art.1 alin.2 pârâții aveau obligația să prevadă cu prioritate în bugete sumele necesare finanțării sistemului de protecție a copilului, deoarece art.5 din nr.HG457/2000 arată că, autoritățile administrației publice locale vor vira contribuția lunară serviciului public specializat pentru protecția copilului din subordinea consiliului județean.

Pe de altă parte, reține instanța că, alin.3 al art.5 din același act normativ, prevede în situația în care consiliul local este în imposibilitatea de plată, sumele datorate se suportă din fondul de 15% aflat la dispoziția consiliului județean, pentru o echilibrare a bugetelor locale, pentru ca prin art.120 din Legea nr.272/2004 să se fi prevăzut că, gestionarea acestor fonduri se face de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale sus-enunțate, s-a reținut de instanța de fond că, între reclamantă și pârâți nu există un raport juridic care să dea naștere la obligația pârâților de a vira direct reclamantei suma solicitată și nici dreptul reclamantei de a primi această sumă de la pârâți.

Astfel, instanța de fond a apreciat că nu există identitatea între persoana pârâților și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cu referire la art.3041Cod pr.civilă și cu motivația în esență că, în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei intimate deoarece, temeiurile de drept invocate în susținerea excepției fac referire expresă la sursa cheltuielilor și nicidecum la obligația de plată a acestora și care aparține unităților administrativ teritoriale de la domiciliul copiilor.

Recursul este fondat, urmând a fi admis conform art.312 Cod pr.civilă,apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:

Recurenta a dedus judecății acțiunea având ca obiect obligarea intimaților pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR de a respecta și executa hotărâri ale Consiliului Județean C, emise în temeiul Legii privind protecția și promovarea dreptului copilului nr.272/2004, respectiv de a achita contribuția lunară/anuală a comunităților locale la finanțarea activității de protecție a copiilor cazați în căminul tip rezidențial al reclamantei.

Prin acțiune se solicită obligarea pârâților la plata sumelor cu titlu de contribuție/finanțare aferentă anilor 2006-2008, respectiv 1.326 lei actualizată la data plății.

Determinarea calității procesuale a părților, legitimarea procesuală (legitimatio ad causam) presupune identificarea atât a persoanei căreia legea îi acordă dreptul la acțiune în sens activ (legitimare activă), cât și persoana împotriva căreia acțiunea se îndreaptă (legitimare pasivă).

Legitimarea procesuală nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății,ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată.

Dreptul de a reclama în justiție izvorăște din dreptul constituțional de petiționare și aceasta aparține oricărei persoane, astfel că, împrejurările de fapt și de drept pe care reclamantul le afirmă în cererea de chemare în judecată și care ar constitui conținutul calității procesuale, sunt numai ipotetice, căci instanța de judecată urmează să stabilească, pe baza probelor ce se vor administra în proces, dacă sunt reale sau nu.

Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport - recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept.

După cum se observă, calitatea procesuală, se confundă cu interesul îndreptățit de a acționa, fiind tot una cu dreptul la acțiune, fie că determină calitatea procesuală de a reclama în justiție, fie ca justificare a dreptului și a obligației de a participa ca parte, fie ca posibilitate a unei persoane de a lua parte ca reclamant sau ca pârât la un anumit proces, în ultima analiză, conținutul real al acestor noțiuni este determinat de un interes recunoscut de lege, de a fi parte, respectiv de necesitatea proteguirii prin justiție a unui drept.

Față de sus-menționatele considerente, Curtea apreciază că, în mod greșit instanța de fond a reținut că, nu ar exista identitate între persoana pârâților și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății deoarece, în speță, se solicită obligarea pârâților de a respecta și executa o hotărâre emisă de Consiliul Județean, precum și de a achita contribuția lunară/anuală a comunităților locale la finanțarea activităților de protecție a copiilor.

Prin Hotărârile Consiliului Județean nr.191/2006, 93/2007 și nr.120/2008 s-a stabilit contribuția comunităților locale pentru susținerea sistemului de protecție, pârâta fiind menționată în anexa acestora, iar obligația respectării și executării acestor hotărâri emise în baza Legii nr.272/2004, HG nr.454/2009, OUG nr.102/1999 și OUG nr.26/2007, este imperativă.

Potrivit art.120 din Legea nr.272/2004, "heltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizațiilor asistenților maternali, precum și cele legate de aplicarea prevederilor Legii nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului se suportă de la bugetul județului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului B, și se gestionează de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului".

Potrivit art.5 din nr.HG457/2000, autoritățile administrației publice locale ar trebui să vireze contribuția lunară serviciului public specializat pentru protecția copilului din subordinea consiliului județean, dispozițiile legale sus-menționate prevăzând sursa cheltuielilor, obligațiile de plată fiind instituite prin hotărâri ale Consiliului Județean ce nu au fost atacate.

In atare condiții, reiese fără putință de tăgadă, obligația intimaților de a sta în judecată în calitate ce derivă din raportul juridic obligațional, astfel că, acesta justifică calitatea procesuală pasivă.

Este de observat că, în speță, trebuie să se facă distincție între obligația legală și sursa legală a suportării cheltuielilor pentru finanțarea unei astfel de activități - cum desfășoară recurenta - împrejurare de fapt urmare căreia, Curtea apreciază în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților și admițând recursul, casează hotărârea recurată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de reclamanta ASOCIAȚIA, cu sediul în C,-, - județ C, împotriva Sentinței civile nr.515 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în orașul, județ

Casează hotărârea și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării fondului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 Ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud.-fond-

Jud.red--

Dact.DS - 4 ex.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

02.02.2010

CĂTRE,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, întrucât, prin DC nr.66/CA/28.01.2010, s-a admis recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA, împotriva Sentinței civile nr.515 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării fondului.

Dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA are un nr. de 35 file, la acesta fiind atașat dosarul nr- al Tribunalului Constanța, ce conține un număr de 87 file.

PREȘEDINTE SECȚIE COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, PRECUM ȘI PENTRU CAUZE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL,

JUDECĂTOR

Grefier,

- -

Președinte:Georgiana Pulbere
Judecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Constanta