Obligația de a face. Decizia 1195/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 08.07.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1195
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenții pârâți Primăria, prin Primar și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.333/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâților recurenți consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței o cerere de intervenție în interesul uneia din părți, respectiv a pârâților recurenți, formulată de către SC S SRL și întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Instanța invocă din oficiu excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ și fiscal și pune în discuție competența de soluționare față de obiectul cauzei, respectiv obligație de a face.
Reprezentanta pârâților intimați solicită admiterea excepției și trimiterea cauzei pentru soluționare la instanța civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr.3034/208/01.12.2008, reclamanta Iac hemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului de 100 mp. proprietatea Orașului, indicat în Hotărârea Consiliului Local al Orașului nr. 45/23.04.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului nr. 45/23.04.2008 s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat al Orașului a terenului de 100 mp, dezmembrat din terenul evidențiat în CF nr. 1 - - în, nr. top. 23/b/2/./l/l/l/l, și vânzarea acestuia către reclamantă.
Deși a plătit prețul pe acest teren, pârâta refuză să încheie contractul de vânzare cumpărare asupra acestuia. Cererea a fost timbrată cu suma de 8 lei taxă de timbru și 0,3 lei, timbru judiciar.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr. 3102/208/10.12.2008, reclamanta Iac hemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Orașului, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate refuzul nejustificat al acestuia de încheiere a contractului de vânzare cumpărare a aceluiași teren și să oblige Primăria la încheierea contractului.
Cererea a fost timbrată cu suma de 19 lei taxă de timbru și 0,3 lei, timbru judiciar.
Prin încheierea de ședință din 26.01.2009, acest din urmă dosar a fost conexat la dosarul nr. 3034/208/01.12.2008.
Pârâta Primăria Orașului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă în cauză, arătând ca autoritatea contractantă este Orașul, reprezentat prin consiliul local și primar. Primăria nu poate avea calitate procesuală deoarece nu este persoană juridică.
Pe fondul acțiunii, se arată că Hotărârea nr. 45/23.04.2008 a fost revocata prin HOotărârea nr. 91/26.11.2008, pe considerentul că prima a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale. Hotărârea de consiliu local fiind revocată, nu mai există temeiul legal pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare, așa cum solicită reclamanta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118. pr. civ.
La termenul din 26.01.2009 reclamanta a depus la dosar o cerere chemare în garanție a Consiliului Local al Orașului, prin care a solicitat introducerea în cauză a acestuia și obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 257/09.02.2009 Judecătoria Caransebeșa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr. 3043/208/24.02.2009.
Tribunalul a calificat cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva Consiliului Local al Orașului ca fiind o precizare de acțiune, iar nu o cerere de chemare în garanție, având în vedere conținutul său. Tribunalul a reținut că cererea formulată de reclamantă nu se întemeiază pe obligația de garanție sau de despăgubire a Consiliului Local față de reclamantă, ci vizează obligarea sa la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având în vedere că acesta a emis Hotărârea nr. 45/2008, prin care a aprobat vânzarea terenului de 100 mp.
Prin sentința civilă nr.333 pronunțată la data de 28.04.2009 în dosar nr- Tribunalul C-S a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâta Primăria Orașului, a admis acțiunea formulată de reclamanta I în contradictoriu cu pârâtele Primăria Orașului și Consiliul Local al Mun. și a obligat pârâta Primăria Orașului să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare asupra terenului în suprafață de 100 mp. înscris în CF nr. 1 - în, dezmembrat din terenul nr. top. 23/b/2/./1/1/1/1.
Pentru a hotărî astfel. tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului nr. 45/23.04.2008 s-a aprobat scoaterea din domeniul public și trecerea în domeniul privat al orașului băile, precum și vânzarea către reclamantă a terenului în suprafață de 100 mp. înscris în CF nr. 1 - - - dezmembrat din terenul nr. top. 23/b/2/././1/1/1/1, pe care se află edificată construcția reclamantei.
Conform chitanței nr. -/08.05.2008 eliberată de Consiliul Local al orașului (fila4), reclamanta a plătit contravaloarea terenului, în sumă de 3223 lei.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 91/26.11.2008, Consiliul Local a revocat Hotărârea Consiliului Local nr. 45/23.04.2008, de aprobare a vânzării terenului.
Prin sentința civilă nr. 213/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul - C-S în dosar nr- a fost anulată Hotărârea nr. 91/26.11.2008.
În atare condiții, Hotărârea nr. 45/23.04.2008, de aprobare a vânzării terenului de 100 mp către reclamantă, a rămas în ființă și produce efecte juridice.
La art. 4. din Hotărârea nr. 45/23.04.2008 se prevede că este mandatat primarul și personalul aparatului de specialitate să deruleze întreaga procedură de vânzare.
Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului,care duce la îndeplinire hotărârile consiliului localși dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Așadar, Primăria Orașului are calitate procesuală pasivă în prezența cauză, în condițiile în care atât prin hotărârea consiliului local, cât și prin lege, îi revine obligația de a duce la îndeplinire măsurile dispuse prin hotărârile consiliului local, în speță aceea de a încheia contractul de vânzare cumpărare.
Având în vedere că reclamanta a achitat contravaloarea terenului stabilită de un evaluator autorizat, așa cum s-a cerut prin Hotărârea nr. 45/23.04.2008, pârâtei îi incumbă sarcina de a respecta obligația asumată prin această hotărâre.
Pe cale de consecință, instanța a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâta primăria Orașului, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta Primăria Orașului să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare asupra terenului în suprafață de 100 mp. înscris în CF nr. 1 - în, dezmembrat din terenul nr. top. 23/b/2/././1/1/1/1.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții pârâți Primăria, prin Primar și Consiliul Local solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii criticate și pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta Primăria orașului arată că a invocat în fața instanței de fond, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a sa în această cauză, având în vedere faptul ca autoritatea contractantă este orașul reprezentat prin consiliul local și primar. Primăria nu poate avea calitate procesuală pasivă în această cauză, sau calitate procesuală în general, întrucât nu este persoana juridică.
Potrivit art.77 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, cu modificările și completările ulterioare, primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă care, într-adevăr, duce la îndeplinire hotărârile consiliului local, dar numai din punct de vedere funcțional. Primăria nu are personalitate juridică și nu se poate substitui autorităților publice locale care reprezintă unitatea administrativ - teritorială. Subiect de drepturi și obligații este orașul care este reprezentat de către primar și consiliul local și nicidecum de primărie.
Mai mult, o astfel de hotărâre nu ar putea fi pusă în executare față de primărie.
Pe fondul acțiunii, recurenta precizează că Hotărârea Consiliului Local nr.45/23.04.2008 a fost revocată de către consiliul local prin Hotărârea nr.91/26.11.2008, pe considerentul că hotărârea prin care s-a aprobat vânzarea terenului în cauză a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv pe acest teren nu există o construcție edificata în temeiul unei autorizații de construire.
In drept, recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art.3041 Cod procedura civila.
Pârâtul Consiliul Local al orașului a solicitat admiterea recursului formulat, arătând în esență următoarele:
Hotărârea nr.45/23.04.2008 a Consiliului Local privind vânzarea unui teren a fost revocată prin Hotărârea nr.91/26.11.2008 a Consiliului Local.
Împotriva celei din urma hotărâri, HCL nr. 91/26.11.2008, intimata reclamantă a formulat acțiune în contencios administrativ soluționată de Tribunalul C-S prin Sentința civila nr. 213/04.03.2009 pronunțata în dosar nr-.
La originea prezentului dosar nr- soluționat de tribunal se găsește o hotărâre aparținând Judecătoriei Caransebeș de conexare a cauzelor nr- și nr-, urmată de declinarea competentei materiale în favoarea Tribunalului C-S, secția de contencios administrativ, prin sentința civila nr. 257/09.02.2009.
Cauza nr- avea ca părți procesuale pe I, în calitate de reclamantă și Consiliul Local, ca pârât, iar ca obiect, o acțiune în constatare fondată pe argumentul abuzului consiliului local de a-i încheia reclamantei contractul de vânzare-cumpărare.
Cauza nr- avea ca părți pe reclamanta I și pârâta Primăria, având ca obiect obligația de a face. Ulterior reclamanta a formulat o cerere de garanție chemând în judecată și Consiliul Local, cerere pe care tribunalul din oficiu o califica a fi precizare de acțiune.
Tribunalul nu a analizat cauza nr- și nu a stabilit calitatea procesuală a consiliului local prin interpretarea dată cererii de chemare în garanție.
Primul motiv de casare consideră că este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 CPC - și anume, hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2, raportat la art.85 alin 1 CPC.
La data pronunțării hotărârii atacate, 28.04.2009, Sentința civila nr. 213/04.03.2009 nu era comunicată. Comunicarea s-a făcut abia în data de 05.05.2009. Împotriva acelei sentințe Consiliul Local a înaintat recursul de sub nr. 4471/18.05.2009. Însă, în considerentele hotărârii pronunțate, prima instanță a valorificat o probă - sentința nr. 213/04.03.2009 - care nu a fost pusa în discuția pârtilor și nu a fost încuviințată în mod legal, întrucât, la data rămânerii în pronunțare a prezentei cauze, sentința la care se face trimitere nu era opozabilă prin comunicare și nici nu era rămasă irevocabilă prin nerecurare, judecătorul neputând specula asupra recurării sau a sorții finale a litigiului.
În opinia recurentului, formularea recursului împotriva sentinței nr.213/04.03.2009 determina potrivit art. 20 alin 2 contencios administrativ suspendarea executării hotărârii atacate astfel încât efectele sale nu se vor produce.
Totodată, apreciază că în soluționarea litigiului prima instanță a ignorat cercetarea incidenței în cauză a principiului priorității interesului public, în raport cu subsidiaritatea principiului libertății contractuale, nesocotind astfel dispoziția specială înscrisă în art. 8 alin 3 contencios administrativ.
Al doilea motiv de casare este cel prevăzut de art. 304 pct.9 CPC - hotărâre data cu încălcarea legii.
Tribunalul a reținut în pagina nr. 3 sentinței atacate că HCL nr. 91/2008 a fost anulată prin Sentința civila nr. 213/04.03.2009 pronunțată de tribunal în dosar nr-, ceea ce îl îndreptățește să considere că HCL nr. 45/23.04.2008 a rămas în ființă și produce efecte juridice.
Nu se poate valida însă acest raționament, având în vedere pe de o parte dispozițiile art. 20 alin 2 coroborat cu art. 24 raportat la art. 8 alin 3 din Legea nr. 554/2004, iar, pe de altă parte prevederile art. 167 alin 1, alin 2 combinat cu art. 169 alin 1 CPC.
Prin adresa nr. 6570/14.08.2006, reclamanta a primit Somație în sensul dezafectării construcțiilor improvizate. Anterior acestor date, reclamanta fusese somată prin adresa nr. 9284/15.11.2005, anexată, neconformându-se, ulterior procedându-se la executare conform proces-verbal nr. 2682/28.03.2006.
Toate aceste demersuri denota reaua-credință a reclamantei care a vrut sa facă dintr-o detenție tolerata pe domeniul public al orașului, un drept absolut la dobândirea proprietății.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 alin 3, art. 20 alin 2, art. 24 din Legea nr. 554/2004 art. 299 si urm, art. 304 pct. 5, pct. 9, art. 304 ind. 1, art. 312 CPC
, a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei Primăria și Consiliul Local, solicitând admiterea recursului declarat de recurenți și respingerea acțiunii formulată de reclamanta intimată
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
Reclamanta a formulat o acțiune având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărarea unui imobil situat în orașul, imobil aflat în proprietatea privată a orașului.
Curtea apreciază că natura juridică a litigiului este civilă, solicitarea reclamantei neîncadrându-se în nici una din ipotezele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Chiar dacă hotărârea de vânzare a terenului în cauză, respectiv HCL nr. 45/23.04.2008 reprezintă un act administrativ, prin care autoritatea locală și-a exercitat atribuțiile de administrare a domeniului public și privat al orașului, actul de executare al acestei hotărâri reprezintă un act juridic civil bilateral, materializat într-un contract de vânzare-cumpărare al unui bun proprietate privată.
Un astfel de contract nu se încadrează în noțiunea de act administrativ, așa cum este el definit de dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv "actunilateral emisde o autoritate publică,în regim de putere publică".
De asemenea, nu se încadrează nici noțiunea de act asimilat actului administrativ, în accepțiunea aceleiași norme legale menționate fiind asimilate doar contractele care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică iar nu și cele care vizează proprietatea privată a unităților teritorial administrative.
Raportat la natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare l-a încheierea căruia se solicită a fi obligați pârâții, acțiunea reclamantei este una civilă, neconstituind un litigiu de contencios administrativ, astfel încât Curtea constată întemeiată excepția necompetenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, motiv pentru care recursul pârâtelor urmează a fi admis în baza art. 312 alin. 1 și 6 Cod procedură civilă, cu consecința casării sentinței civile recurate și trimiterii cauzei spre competentă soluționare la instanța competență, Judecătoria Caransebeș.
Întrucât casarea hotârârii este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, respectiv pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea competenței altei instanțe, celelalte motive de recurs nu vor mai fi analizate.
Cât privește cererea de intervenție depusă de către SC SRL, față de aprecierile vizând necompetența instanțelor de contencios administrativ, Curtea nu o va mai analiza, aceasta căzând în competența instanței civile la care va fi trimisă cauza, Judecătoria Caransebeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții pârâți Primăria, prin Primar și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.333/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Caransebeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Red. - 17.11.2009
TehnoredM.L - 17.11.2009
2 expl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Ionel Barbă, Rodica
