Obligația de a face. Decizia 1411/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1411
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.2383 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA, PRIMARUL ORAȘULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic G pentru intimații pârâți PRIMĂRIA, PRIMARUL ORAȘULUI lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recurentul la data de 24.02.2009 a invocat excepția de nelegalitate a contractului de închiriere încheiat la data de 10.09.2008.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de sesizare cu excepția de nelegalitate a contractului de închiriere încheiat la data de 10.09.2008 formulată de recurent.
Consilier juridic solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției invocată de recurent. Depune adresa nr.6732/20.03.2009 emisă de Primăria.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul asupra recursului.
Pe fondul cauzei, reprezentantul intimaților pârâți pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, fiind îndeplinită obligația solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, contractul de închiriere a fost încheiat voluntar.
CURTEA:
Asupra cauzei de față
Prin sentința nr. 2383 din 25 noiembrie 2008 Tribunalul Gorja respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Primăria și Primarul orașului prin care a solicitat obligarea pârâților la încheierea adiționalului de prelungire a actului administrativ numit contract de închiriere nr. 612/2003 și la plata în solidar a prejudiciului cauzat, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut faptul că reclamantul a avut încheiat cu pârâții un contract de închiriere nr. 613/3.07.2003 care a avut un termen de 5 ani, până în 03.07.2008 iar la 16.06.2008 acesta s-a adresat Primăriei cu cerere pentru prelungirea acestui contract, însă nu a primit nici un răspuns și nici nu i-a fost încheiat noul contract decât în data de 10.09.2008 acesta fiind depus, în ședința publică din 25.11.2008.
În ceea ce privește excepția invocată, a necompetenței materiale instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată deoarece reclamantul a invocat ca temei de drept disp. art. 1 al. 1, art. 7, 8, 12 și 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că prin neîncheierea acestui contract i s-a cauzat o vătămare gravă a unui drept recunoscut de lege, respectiv accesul la o locuință.
În acest context tribunalul a apreciat că instanța competentă să se pronunțe asupra cauzei de față este Secția contencios administrativ a Tribunalului Gorj în primă instanță, aceasta fiind corect investită de Judecătoria Tg-J prin declinarea competenței.
În ceea ce privește fondul cauzei, având în vedere că a fost reînnoit contractul de închiriere la 10 sept. 2008 anterior termenului de judecată, tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, reclamantul semnând contract de închiriere cu toate clauzele prevăzute de părți, inclusiv termenul de închiriere care este de trei luni, cu începere de la 10.09,2008 până la 9.12.2008.
Din punctul de vedere menționat, dată fiind semnarea contractului de către reclamant s-a apreciat că acesta și-a însușit toate clauzele contractului iar nemulțumirile ulterioare legate de termenul contactului exced cadrului procesual de față.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind prejudiciul cauzat, reclamantul a motivat că prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii i s-a cauzat un prejudiciu, constând în înregistrarea sa în evidențele primăriei ca debitor la plata chiriei în baza unui contract de închiriere expirat.
Această motivare s-a apreciat ca nefiind convingătoare deoarece pe de o parte reclamantul nu a depus nici un fel de document care să ateste această stare de fapt iar pe de altă parte, reclamantul a continuat să locuiască în acest imobil, motiv pentru care evident era obligat să plătească o chirie.
Faptul că nu i s-a prelungit în timp util contractul de închiriere nu îl absolvă pe acesta de obligațiile sale de plată față de locator iar eventualele pretenții legate de termenul de închiriere sau alte clauze contractuale, reclamantul le poate valorifica pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul în termen și motivat.
Prin motivele de recurs s-a arătat că prima instanță nu a clarificat situația cu privire la contractul nou încheiat, respectiv dacă acesta constituie o reînnoire a contractului vechi sau un contract distinct, recurentul arătând că înțelege să invoce vicierea consimțământului cu privire la contractul nou încheiat,
În acest sens s-a precizat că recurentul a semnat noul contract înțelegând prin acesta reînnoirea vechiului contract pentru o perioadă de 5 ani ca și contractul anterior.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 - 316 cod procedură civilă.
La data de 25.02.2009 intimata Primăria oraș a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului susținând în esență legalitatea și temeinicia sentinței pronunțată de prima instanță.
La data de 24.02.2009 recurentul a invocat excepția de nelegalitate a contractului de închiriere din data de 10.09.2008 încheiat între intimata Primăria oraș și recurent.
Referitor la excepția de nelegalitate invocată în cauză se reține că potrivit art. 4 alin. 1 teza a II a din Legea contenciosului administrativ, sesizarea instanței competente cu excepția de nelegalitate se face dacă se constată că de actul administrativ arătat ca fiind nelegal depinde soluționarea litigiului de fond.
În speță prin cererea adresată primei instanțe s-a solicitat obligarea pârâților Primăria și Primarul orașului la încheierea actului adițional de prelungire a contractului de închiriere nr. 612/03.07.2003 și obligarea celor doi pârâți la prejudiciul ce a fost cauzat reclamantului prin neîncheierea acestui act.
În raport de obiectul acțiunii așa cum a fost mai sus prezentat și nu a fost modificat în fața primei instanțe, se reține că excepția de nelegalitate a contractului de închiriere din data de 10.09.2008 nu are legătură cu obiectul cauzei, de acest act administrativ neputând depinde soluționarea prezentului litigiu.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Așa cum a reținut și prima instanță, aceasta a fost învestită prin acțiunea formulată în cauză de reclamant cu capetele de cerere mai sus prezentate.
Pe parcursul procesului în fața primei instanțe pârâții au depus la dosarul cauzei contractul de închiriere din data de 10.09.2008 încheiat între orașul și reclamant, în cuprinsul acestuia menționându-se că reprezintă reînnoirea contractului de închiriere al reclamantului.
În aceste condiții motivele de recurs privind vicierea consimțământului reclamantului la încheierea acestui act ulterior, reprezintă în mod evident o schimbare a obiectului cauzei așa cum acesta a fost determinat prin acțiunea introductivă, schimbare prohibită de art. 316 cod procedură civilă cu referire la art. 294 alin. 1 cod procedură civilă.
Chiar analizându-se fondul cauzei în raport de cele reținute prin sentința recurată se constată că în raport de reînnoirea contractului de închiriere al reclamantului pe parcursul procesului este evident că primul capăt al acțiunii formulată de acesta a rămas fără obiect.
De asemenea, capătul de cerere privind obligarea pârâților la daune pentru nereînnoirea contractului de închiriere este neîntemeiat, neputându-se reține existența unui prejudiciu al reclamantului prin înscrierea ca debitor în evidențele primăriei cu cuantumul chiriei, atât timp cât a folosit locuința ce face obiectul contractului de închiriere.
În raport de aceste considerente și văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare privind excepția de nelegalitate invocată de recurentul cu privire la contractul de închiriere din data de 10.09.2008.
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.2383 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA, PRIMARUL ORAȘULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex/03.06.2009
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
