Obligația de a face. Decizia 1495/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 11.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1495
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "" T, împotriva sentinței civile nr.419/CA/13.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat în substituirea avocatului - iar în reprezentarea pârâților - intimați se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei - recurente depune la dosar împuternicire avocațială și un set de înscrisuri privind plata chiriei, un exemplar comunicându-se reprezentantei pârâților - intimați.
Reprezentanta pârâților - intimați depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
Reprezentanta pârâților - intimați pune concluzii de respingere a recursului ca netemeinic și nelegal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit. h), art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv nesoluționarea în termenul legal de 30 de zile a cererii sale înregistrată la Registratura Primăriei Municipiului T sub nr. -- din 03.09.2008 prin care a solicitat prelungirea Contractului de închiriere pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuința nr. 291/10.12.1998 încheiat între pârâta de 1 Primăria Municipiului T prin Primar, în calitate de locator și societatea, în calitate de locatară și pe cale de consecință:
- obligarea pârâților să prelungească Contractul de închiriere pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuință nr.291/10.12.1998 încheiat între pârâta de 1 Primăria Municipiului T prin Primar, în calitate de locator și reclamantă, în calitate de locatară, începând cu data expirării contractului, respectiv începând cu data de 18.10.2008, și până la data de 18.10.2018; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în calitate de locatar, a încheiat cu pârâta de 1, Primăria Municipiului T reprezentată prin Primar, în calitate de locator, Contractul de închiriere pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuință nr. 291/10.12.1998, având ca obiect imobilul situat administrativ în T,-, jud. T constând în 2 situat in corpul A, compus din 2 spații comerciale, WC, 2 magazii la parter, cu 24,10% și 27,30% ale corpului A, cu 185/765 teren înscris în nr.- T, nr. cadastral 20562/V și în colectiv nr.5761 T, în suprafață de 110,93 mp. Termenul închirierii este 10 ani, cu începere de la data de 19.10.1998 și până la data de 18.10.2008.
Deoarece contractul de închiriere urma să expire la data de 18.10.2008, în temeiul art.3 alin.2 al Capitolului III Termenul Contractului din Contractul de închiriere pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuința nr. 291/10.12.1998 care prevede că la expirarea contractului de închiriere chiriașul trebuie să-și manifeste intenția prelungirii contractului de închiriere, în scris, cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării acestuia, în caz contrar, contractul de închiriere se va rezilia de drept", societatea a formulat o cerere de prelungire a contractului de închiriere, cerere care a fost înregistrată la Registratura Primăriei Municipiului T sub nr. --/03.09.2008, termenul de rezolvare a acestei cereri fiind fixat în data de 03.10.2008.
Cu toate că a formulat cererea de prelungire a contractului de închiriere în termenul prevăzut de art.3 alin.2 din contract, pârâtele nu au răspuns acestei cereri în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea ei, termen prevăzut de art.2 alin.1 lit. h) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantei necomunicându-i-se nici un răspuns din partea pârâtelor până la data înregistrării prezentei acțiuni.
Astfel fiind, întrunite condițiile legale prevăzute de art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit. h), art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, pârâtele nesoluționând în termenul legal de 30 de zile de la înregistrare, cererea de prelungire a Contractului de închiriere pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuință nr.291/10.12.1998.
Pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T au depus la dosar întimpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția puterii de lucru judecat și pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întimpinării pârâții au arătat că pe cale de excepție invocă excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, în susținerea acestei excepții au în vedere dispozițiile art.17 alin.1 din Legea nr.550/2002 care stipulează că: "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art.16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului", coroborate cu prevederile alin.2 al aceluiași articol ce menționează: "După expirarea termenului prevăzut la alin.1 spațiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitație publică cu strigare, în condițiile prezentei legi".
Tot pe cale de excepție s-a invocat excepția puterii de lucru judecat, în sensul că pe rolul Tribunalului Timișa existat dosarul nr.3408/CA/2006 al cărui obiect a fost același în sensul obligării pârâților la vânzarea spațiului din T,- și care a fost soluționat irevocabil prin respingerea acțiunii conform sentinței civile nr.391/19.06.2006.
În concluzie, s-a apreciat că excepția este admisibilă întrucât sunt întrunite toate condițiile, în sensul că există identitate de părți și de obiect, raportat la faptul că partea din hotărâre care interesează puterea de lucru judecat este dispozitivul, pentru că în dispozitiv este cuprinsă soluția ce urmează a fi executată de către cel ce cade în pretenții, ori atât acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3408/CA/2006, cât și acțiunea de față are drept finalitate obligarea pârâților la vânzarea spațiului din T-.
Reclamanta a formulat răspuns la întimpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate deoarece, în prezenta cauza neaplicându-se prevederile art.17 din Legea nr.550/2002, deoarece atât cererea sa înregistrată la Registratura Primăriei Municipiului T sub nr.-- din 03.09.2008, cât și cererea de chemare în judecată care formează obiectul cauzei privesc solicitarea de prelungire a Contractului de închiriere pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuință nr.291/10.12.1998 încheiat între pârâta de 1 Primăria Municipiului T prin Primar, în calitate de locator și societate, în calitate de locatară, și nu cumpărarea imobilului ce formează obiectul contractului de închiriere.
De asemenea, s-a solicitat respingere ca neîntemeiată a excepției puterii de lucru judecat invocată în cuprinsul întâmpinării de către pârâții Primarul Municipiului T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, deoarece prezenta cauza are ca obiect constatarea nesoluționării în termenul legal a cererii de prelungire a contractului de închiriere, precum și obligarea pârâților la prelungirea contractului de închiriere, iar cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 391/19.06.2006 de către Tribunalul Timiș - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr.3408/CA/2006, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 732/15.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr- a avut ca obiect anularea actului administrativ prin care s-a respins cererea societății de cumpărare a spațiului situat administrativ în T,-, jud. T, așadar nu este întrunită condiția identității de obiect pentru a fi admisibilă excepția autorității de lucru judecat, nefiind reale susținerea pârâților că finalitatea ambelor acțiuni constă în obligarea acestora la vânzarea spațiului din T,-.
Astfel, pârâții se află evident în eroare cu privire la obiectul cauzei deduse judecății, acesta neconstând în obligarea pârâților la vânzarea spațiului menționat mai sus prin negociere directă către societate, ci la prelungirea contractului de închiriere care are ca obiect spațiul menționat mai sus, așadar argumentele invocate de către pârâți în cuprinsul întâmpinării nu au aplicabilitate în prezenta cauză.
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.419/06.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de către reclamanta " în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepțiilor invocate, tribunalul în deliberare le-a respins pentru următoarele motive:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii tribunalul a respins-o întrucât prezentul litigiu are ca obiect Legea nr.554/2004 și nu Legea nr. 550/2002, iar cererea de cumpărare a spațiului a fost analizată de către instanța de judecată cu prilejul judecării dosarului nr.3408/CA/2006.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, tribunalul a respins-o deoarece prezenta acțiune are ca obiect obligarea pârâtelor să prelungească contractul de închiriere, iar cea din dosarul nr.3408/CA/2006 a avut ca obiect obligarea pârâților să vândă conform Legii nr.550/2002 spațiul respectiv.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât cea de locuință nr.291/1998 pe o perioadă de 10 ani până în data de 18.10.2008.
În 20.03.2006, reclamanta a solicitat cumpărarea spațiului cu altă destinație, însă pârâții i-au comunicat refuzul privind vânzarea acestuia deoarece reclamanta a înregistrat restanțe la chirie pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutiv.
Împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat contestație pe Legea nr.550/2002, solicitând anularea adresei și obligarea pârâtului să-i vândă spațiul.
Prin sentința civilă nr.391/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a respins cererea formulată de către reclamanta ""
Ca urmare a acestei hotărâri judecătorești, reclamanta, având în vedere că nu mai poate cumpăra spațiul, a formulat cerere de prelungire a contractului de închiriere, cerere care a fost soluționată de către pârâtă, care prin adresa nr. 5558/09.10.2008 a răspuns reclamantei că a fost avizată nefavorabil solicitarea de prelungire a contractului de închiriere, spațiul urmând a fi vândut prin licitație publică conform prevederilor Legii nr.550/2002.
Prin aceeași adresă i s-a pus în vedere reclamantei să elibereze și să predea spațiul la expirarea contractului de închiriere, deci tacita relocațiune nu a avut loc atâta timp cât din partea pârâților a existat un refuz clar și expres privind prelungirea contractului de închiriere.
Deși în cuprinsul contractului de închiriere este permisă tacita relocațiune, aceasta urma să intervină cu acordul părților, iar în speță pârâții și-au manifestat expres dezacordul.
Având în vedere că pârâții sunt proprietari asupra spațiului în litigiu, aceștia pot să dispună de folosința acestuia cum consideră, în limitele prevăzute de lege, iar prin refuzul de a-l închiria reclamantei nu se încalcă nici o dispoziție legală în vigoare.
Potrivit art.1din Legea nr.554/2004
Subiectele de sesizare a instanței
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Având în vedere că reclamantei i s-a răspuns la solicitare, tribunalul a constatat și a reținut că nu există nici o vătămare de natura celor indicate prin art.1 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care în conformitate cu art.18 din Legea nr.554/2004 a respins cererea.
Întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta "", considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal nu a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit. h), art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, respectiv nesoluționarea în termenul legal de 30 de zile a cererii înregistrate la Registratura Primăriei Municipiul
Se arată că a formulat cererea de prelungire a contractului de închiriere în termenul prevăzut de art.3 alin.2 din contract iar pârâtele nu au răspuns acestei cereri în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea ei, termen prevăzut de art.2 alin.1 lit. h) din Legea nr.554/2004.
Menționează că, deși în cuprinsul contractului de închiriere pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuință nr.291/10.12.1998 se menționează la Capitolul III - termenul contractului - că termenul închirierii este 10 ani, cu începere de la data de 19.10.1998 și până la data de 18.10.2008, pârâții au emis în continuare facturi reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada noiembrie 2008 - martie 2009, societatea achitând contravaloarea acestor facturi. Așadar, pârâții prin emiterea facturii și acceptarea plății chiriei și-au exprimat acordul cu privire la rămânerea în continuare a societății în folosința imobilului din T-, jud. T, contractul de închiriere reînnoindu-se tacit în temeiul art.1437 și art.1452 Cod civil, cu atât mai mult cu cât mențiunea efectuată pe adresa nr.-5558/09.10.2008 a Primăriei Municipiului T - Direcția Patrimoniu - Biroul - terenuri de către pârâți referire la faptul că expedierea adresei a avut loc în data de 15.10.2008, adică ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată care formează obiectul prezentei cereri (13.10.2008), și ulterior datei de 18.10.2008, atunci când contractul de închiriere expiră, pârâții nefăcând de altfel nici dovada comunicării acestei adrese către societate, astfel că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a reținut că pârâții și-au manifestat expres dezacordul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9, art.3041, art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Pârâții, legal citați au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca netemeinici și nelegal, arătând că prima instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească temeinică și legală, ținând cont de dispozițiile legale incidente în cauză și de starea de fapt dovedită cu actele existente la dosarul cauzei.
Se arată că la data de 10.03.2006, reclamanta a solicitat cumpărarea spațiului în litigiu, însă reprezentanții legali ai instituției au comunicat refuzul privind vânzarea spațiului, întrucât reclamanta a înregistrat restanțe la chirie, pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutiv iar împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat contestație în temeiul Legii nr.550/2002, solicitând anularea adresei și obligarea instituției pârâte la vânzarea spațiului.
Menționează că reclamanta a formulat o cerere de prelungire a contractului de închiriere, cerere ce a fost soluționată prin adresa nr.5558/09.10.2008, prin care i s-a comunicat faptul că a fost avizată nefavorabil solicitarea de prelungire a contractului de închiriere, spațiul urmând a fi vândut prin licitație publică în conformitate cu prevederile Legii nr.550/2002 coroborate cu dispozițiile nr.OUG34/2006, modificată. Prin aceeași adresă i s-a pus în vedere reclamantei să elibereze și să predea spațiul la expirarea contractului de închiriere, deci tacita relocațiune nu a avut loc atâta timp cât din partea pârâtei a existat un refuz clar și expres privind prelungirea contractului de închiriere.
Având în vedere că pârâta este proprietara spațiului în litigiu, aceasta poate să dispună de folosința acestuia cum consideră de cuviință, în limitele prevăzute de lege, iar prin refuzul de a-l închiria reclamantei nu încalcă nici o dispoziție legală în vigoare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
În ceea ce privesc susținerile recurentei, conform cărora instanța de fond în mod netemeinic și nelegal nu a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit. h), art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, respectiv nesoluționarea în termenul legal de 30 de zile a cererii înregistrate la Registratura Primăriei Municipiul T, instanța de recurs constată că reclamanta recurenta a formulat o cerere de prelungire a contractului de închiriere, cerere ce a fost soluționată prin adresa nr.5558/09.10.2008, aflată la fila 24 dosar fond, prin care i s-a comunicat faptul că a fost avizată nefavorabil solicitarea de prelungire a contractului de închiriere, spațiul urmând a fi vândut prin licitație publică în conformitate cu prevederile Legii nr.550/2002 coroborate cu dispozițiile nr.OUG34/2006, modificată. Prin aceeași adresă i s-a pus în vedere reclamantei să elibereze și să predea spațiul la expirarea contractului de închiriere.
Împrejurarea că pârâții intimații au emis în continuare facturi reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada noiembrie 2008 - martie 2009 și că societatea recurentă a achitat contravaloarea acestor facturi, sau că, contractul de închiriere s-a reînnoit tacit în temeiul art.1437 și art.1452 Cod civil, excede cadrului procesual stabilit de dispozițiile legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, precum și petitului acțiunii reclamantei.
Instanța de fond prin hotărârea analizată a stabilit în mod corect că în speță nu au fost nesocotite dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit. H din legea contenciosului administrativ, întrucât cererea de prelungire a contractului de închiriere formulată de reclamantă a fost soluționată prin răspunsul aflat la fila 24 din dosar fond.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civile nr.419/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/30.12.2009
TEHNORED:/04.01.2010
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
