Obligația de a face. Decizia 1493/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 09.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1493
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.562/18.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați CONSILIUL LOCAL ROMÂN și PRIMARUL COMUNEI ROMÂN, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta - recurentă personal asistată de avocat, lipsă fiind pârâții - intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul reclamantei - recurente depune la dosar hotărârea din 31.10.2004 privind trecerea în domeniul privat al comunei a terenului din litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL ROMÂN și PRIMARUL COMUNEI ROMÂN solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților sa definitiveze operațiunile necesare schimbului de teren.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin decizia 10 din 26.07.1991 i s-a atribuit terenul identificat prin nr.2992, nr.topo.279/2 cu o suprafață de 5225 mp în folosință. Scopul atribuirii era acela de a construi un complex turistic amplu.
La data de 31 august 1995 înregistrat o cerere cu numărul 866 la Comuna Român prin care a solicitat să i se atribuie terenul amintit în proprietate în schimbul altor terenuri pe care le deținea, în condițiile în care deja avea folosința terenului.
Reclamanta a arătat că, prin adresa de răspuns nr.866 din 31 octombrie 1996 s-a menționat de către pârâți că s-a aprobat schimbul de terenuri solicitat în cadrul ședințelor consiliului local, urmau să se definitiveze operațiunile pentru efectuarea schimbului.
De asemenea, a menționat că de la data primirii terenului în folosință și până în prezent a folosit netulburată terenul.
Totodată, a formulat cereri în sensul definitivării operațiunilor necesare schimbului însă nu a primit nici un răspuns, în aceste condiții a revenit cu o cerere pentru a realiza procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului, care a rămas tot fără răspuns.
A menționat că există disponibilitatea acesteia ca pentru fiecare (1) mp din terenul amintit, să dea la schimb 6 (șase) mp din terenurile sale, adică pentru 5225, reclamanta va da 30675 mp ( 3 hectare și 675 mp).
Pârâții CONSILIUL LOCAL ROMÂN și PRIMARUL COMUNEI ROMÂN au depus la dosar întimpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii întrucât, prin sentința civila nr.288/CA/09.05.2006 pronunțata în dosarul nr.11792/CA/2005 al Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.692/R/26.10.2006 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, precum și prin decizia civilă nr.114/R/14.02.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, a fost respinsă acțiunea introdusă de către, având ca obiect anularea actului administrativ prin care i se revoca dreptul de folosință asupra terenului în litigiu, respectiv nr.53/2005.
De asemenea, prin sentința civilă nr.905/CA/28.11.2007 pronunțată de către Tribunalul Timișs -a respins acțiunea reclamantei având ca obiect comunicarea informațiilor de interes public.
Pârâții, învederează instanței că, în prezent, terenul în litigiu se află în deplină proprietate a comunei Român, conform L nr.118/2007, neexistând constituită in favoarea reclamantei vreo sarcină sau interdicție.
Totodată, au arătat că, pe rolul Judecătoriei Timișoara se află acțiunea în constatare ce face obiectul dosarului nr-, prin care reclamanta a solicitat constatarea dreptului ei de proprietate, rezultat în urma unui schimb. Acțiunea respectivă se referă la același teren și la același schimb la care, în prezentul dosar, solicită instanței să oblige comuna, prin reprezentanții săi, să-l finalizeze, diferența e că Judecătoriei Timișoarai se solicită constatarea dreptului de proprietate obținut printr-un schimb de teren, definitivat deja.
Pe de alta parte, nu s-a putut face dovada existenței vreunei hotărâri de consiliu care să fi aprobat efectuarea schimbului. În anul 1991, s-a acordat doamnei un drept de folosință asupra acestui teren intravilan, printr-o decizie, act provenind de la autoritatea executivă și nu printr-o hotărâre emisă de Consiliul Local din acea perioada, așa cum era normal, deoarece intravilanul era în administrarea autorității deliberative. Dreptul de folosință i-a fost acordat pentru a realiza un complex turistic care în realitate nu a mai fost finalizat.
Prin nr.53/2005 Consiliul Local revoca dreptul de folosință asupra terenului, act administrativ atacat de către doamna în contencios-administrativ, iar legalitate actului administrativ a fost constatată de către instanța în mod irevocabil.
Consiliul Local în deliberarea sa, a luat în considerare necesitățile comunității locale, dând prioritate interesului public în fața celui privat, al doamnei. Terenul, după ce instanțele au deliberat în favoarea Consiliului Local, menținând actul administrativ ca temeinic și legal, a fost destinat soluționării dosarelor constituite în temeiul Legii nr.15/2003, pentru construirea de locuințe de către tinerii comunei precum și pentru construirea unui lăcaș de cult, acest teren fiind în parte dezmembrat și unele parcele chiar atribuite.
În ceea ce privește finalizarea unui schimb la nivelul anului 1996, așa cum pretinde reclamanta în dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, s-a menționat că nu s-a găsit în arhiva Consiliului Local nici o hotărâre și cu atât mai puțin un contract de schimb între comună și.
Pe de altă parte, din documentele din arhiva instituției s-a constatat că ședința ordinară din luna octombrie 1996, avut loc în ziua de 29, iar în procesul verbal de ședință nu se face vorbire despre solicitarea de schimb de terenuri a doamnei, cu atât mai puțin de aprobarea de principiu a unui schimb. Mai mult, în nici un proces - verbal al ședințelor din anul 1996, nu s-a putut constata vreo mențiune referitoare la cererea de schimb a reclamantei și aprobarea ei.
În concluzie la nivelul anului 1996, comuna, prin Consiliul Local nu putea face acte de dispoziție, respectiv cedarea la schimb a terenului sau vreo promisiune în acest sens, deoarece terenul nu-i aparținea.
S-a învederat instanței că asupra oportunității unei tranzacții se poate pronunța doar plenul Consiliului Local, cel ce administrează teritoriul comunei. Cum terenul solicitat a fost deja afectat unor scopuri publice, dezvoltarea urbanistică prin atribuirea de loturi tinerilor comunei în baza Legii nr.5/2003, Consiliul Local nu poate accepta solicitarea reclamantei de a ceda trenul ca urmare a unui schimb de terenuri, pe o suprafață de 5225. suprafață care de altfel a fost dezmembrată.
Prin sentința civilă nr.562/18.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL ROMÂN și PRIMARUL COMUNEI ROMÂN.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.10/1991 Primăria comunei Român a transmis în folosință numitei terenul înscris în nr.230 Român, nr. top. 279/2 în suprafață de 5225 mp.
Prin hotărârea nr.53/2005 emisă de către CONSILIUL LOCAL ROMÂN s-a revocat dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului înscris în nr.2992 cu nr. top.279/2 din Român, pe motiv de neexercitare.
Împotriva acestei hotărâri de consiliu local, reclamanta a formulat acțiune în anulare, iar Tribunalul Timiș prin nr.288/2006 pronunțată în dosar nr. 11792/2005 a respins acțiunea formulată, sentința fiind rămasă definitivă și irevocabilă.
Chiar daca prin adresa nr.866/1996 s-a comunicat reclamantei ca s-a aprobat schimbul de teren, ulterior nu s-au efectuat nici un fel de operațiuni pentru realizarea acestui schimb, reclamanta rămânând în pasivitate mai mulți ani.
Tot pentru aceasta pasivitate a fost sancționata și prin nr.288/2006 prin care s-a respins acțiunea în anularea hotărârii de consiliu prin care s-a retras acest drept.
Având în vedere că reclamanta nu mai are în folosință acest teren întrucât a încetat irevocabil acest drept, tribunalul a reținut că schimbul solicitat nu mai are obiect.
Pe de alta parte, operațiunea de schimb nu se poate realiza decât între doi proprietari, iar reclamanta nu este proprietară și nici măcar deținătoare a terenului respectiv, deci nu poate solicitat schimbul a ceva ce nu are cu ceva pe care ar dori să-l dețină în folosință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând, în principal casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș cu dispoziția obligatorie către instanță de a efectua o motivare care să nu fie străină de cauză, care să cuprindă o analiză pertinentă a cererii de chemare în judecată, a motivelor pentru care se impune respingerea sau admiterea cererii și a mijloacelor de probă administrate și totodată cu administrarea probei cu interogatoriul și declarații de martori. În subsidiar solicită modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare se arată că, în fapt, prin decizia nr.10/26.07.1991 i-a fost atribuit terenul identificat prin nr.2992, nr.topo.279/2 cu o suprafață de 5225 mp în folosință, în scopul de a construi un amplu complex turistic.
Dorind să devină proprietar cu drepturi depline, deși avea posesia și folosința terenului, la data de 31.08.1995 a înregistrat la Comuna l Român cererea cu nr.866 solicitând să i se atribuie terenul amintit în proprietate.
Prin adresa nr.866/31.10.1996 pârâții au comunicat că s-a aprobat schimbul de terenuri solicitat în cadrul ședințelor de consiliu local.
Se arată că așa cum reiese din procesul verbal de ședință a consiliului din 29.09.1995, cu unanimitate de voturi consilierii au aprobat schimbul de terenuri, cu condiția de a se obține acordurile necesare prevăzute de Legea nr.18/1991. La acea dată, potrivit art.51 din Legea nr.18/1991 era nevoie de avizul Ministerului Agriculturii, care în prezent nu mai este necesar, astfel că nu mai există nici un obstacol în calea definitivării schimbului de terenuri.
Reclamanta arată că deși între timp i-a fost revocat dreptul de folosință asupra terenului, și în prezent are netulburată folosința acestuia. Dorind însă o definitivare a operațiunilor necesare schimbului de terenuri, a formulat cerere în acest sens, cerere la care nu a primit nici un răspuns. În aceste condiții a revenit cu cerere pentru a realiza procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ și neprimind răspuns a formulat acțiune cu scopul de a se realiza definitivarea operațiunilor necesare schimbului de terenuri.
Instanța de fond a reținut faptul că terenul în discuție, identificat prin nr.2992, nr.topo.279/2 cu o suprafață de 5225 mp a fost dat în folosință reclamantei, și că, având în vedere că a stat în pasivitate, Consiliul Local i-a revocat dreptul de folosință. S-a mai reținut că schimbul solicitat a rămas fără obiect deoarece nu a folosit terenul în discuție și că schimbul de proprietate se poate realiza doar între doi proprietari și că în aceste condiții nu se poate solicita schimbul a ceva ce reclamanta nu are cu ceva ce aceasta ar dori să aibă în folosință.
Reclamanta arată că această motivare este lipsită de logică atâta vreme cât prin chiar cererea introductivă de instanță a solicitat să devină proprietară a terenului în litigiu dând la schimb alte terenuri pe care este proprietară. De asemenea este ilogică și străină de pricină și motivarea că cererea este lipsită de obiect deoarece reclamanta nu are în folosință terenul, având în vedere că terenul aparține Comunei, iar prin cererea formulată reclamanta urmărește să intre în proprietatea sa, în urma unui schimb cu alte terenuri pe care le deține în proprietate.
În situația în care sentința nu va fi casată, reclamanta solicită modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii față de împrejurarea că schimbul de terenuri solicitat a fost inițial aprobat de pârâți care însă ulterior nu au continuat demersurile în sensul definitivării schimbului.
Arată că în prezent nu mai sunt necesare avizele speciale ale Ministerului Agriculturii, deoarece articolul care instituia această cerință a fost abrogat.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile Legii 554/2004, ale art.3041Cod procedură civilă și art.6 din
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Comuna Român solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs privind casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș cu dispoziția obligatorie către instanța de fond de a efectua o motivare care să nu fie străină de cauză, care să cuprindă o analiză pertinentă a cererii de chemare în judecată, a motivelor pentru care se impune respingerea sau admiterea cererii și a mijloacelor de probă administrate, cu administrarea probei cu interogatoriul și declarații de martori, instanța de recurs constată că hotărârea recurată este amplu motivată cu trimitere la probele administrate și la starea de fapt.
Mai mult, nemotivarea unei hotărârii nu constituie motiv de casare cu trimitere spre rejudecare câtă vreme, soluția pronunțată este temeinică și legală, în concordanță cu probele administrate în cauză, iar instanța de recurs poate suplini această motivare.
Curtea nu poate primi nici motivul de recurs conform căruia se impune casarea hotărârii pentru administrarea probei cu interogatoriul și cu martori, probe respinse în mod legal de către instanța de fond conform practicalei hotărârii recurate, întrucât aceste probe nu sunt utile, concludente și pertinente cauzei.
Atribuirea terenului în folosință recurentei s-a făcut printr-un act administrativ, respectiv decizia nr. 10 din 26.07.1991, privind darea în folosință a terenului proprietate de stat, potrivit legii nr. 18/1991, aflată la fila 15 din dosar fond, iar la fila 4 din același dosar se află o adresă emisă de Român sub nr. 866/31.10.1996 prin care i se comunică recurentei că în ședințele Consiliului Local s-a aprobat schimbul de teren solicitat, fără ca reclamanta recurentă să facă dovada efectivă a existenței vreunei hotărârii de Consiliul Local care să consfințească schimbul de teren solicitat.
Mai mult, Prin nr.53/2005 Consiliul Local revoca dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului, act administrativ atacat de către reclamantă în contencios-administrativ, iar legalitate actului administrativ a fost constatată de către instanța în mod irevocabil.
La momentul la care recurenta a formulat acțiunea din prezentul dosar prin care solicită să se definitiveze schimbul de terenuri, aceasta nu mai avea terenul respectiv în folosință, fiindu-i revocat acest drept, astfel că dorește șă folosească în continuare acest teren și în schimbul acestuia să predea o altă suprafață de teren.
Instanța de fond a reținut că schimbul solicitat a rămas fără obiect deoarece reclamanta nu mai deține legal terenul în folosință.
Împrejurarea că reclamanta folosește în continuare terenul dat în folosință este fără relevanță juridică, câtă vreme acest drept i-a fost revocat anterior introducerii cererii, iar asupra oportunității unei astfel de tranzacții se poate pronunța doar plenul Consiliului Local, cel ce administrează teritoriul comunei, conform dispozițiilor legale în materie.
Mai mult, în susținerea cererii sale introductive și de recurs reclamanta omite hotărârile judecătorești irevocabile, prin care au fost respinse demersurile sale juridice, acestea fiind ulterioare și cu o forță probantă mai mare decât actele la care face trimitere reclamanta în susținerea cererii sale.
Prin refuzul de a da curs schimbului de terenuri solicitat de către reclamantă, aceasta nu a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către autoritate publică pârâtă, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, astfel că nu sunt incidente disp. Art. 1 alin. 1 din Lg. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar hotărârea recurată este temeinică și legală.
De altfel, reclamanta a indicat ca și temei de drept al acțiunii sale Lg. Nr. 554/2004, fără a face trimitere la un anumit articol ce se presupune a fi încălcat, dispozițiile Codului civil cer vin în contradicție cu dispozițiile legii speciale nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 36 din Lg. Nr. 215/2001 a administrației publice locale, ce reglementează atribuțiile consiliului local și care nu au legătură cu speța dedusă judecății.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând că nu sunt incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii recurate, conform dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.562/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/30.12.2009
TEHNORED:/04.01.2010
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
