Obligația de a face. Decizia 1802/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1802/2009
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 145 din 23.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru intimată, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele depuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 145, pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al mun. C-N, pârâtul a fost obligat să atribuie în folosință reclamantei suprafața de 300 mp teren în temeiul contractului nr. 40/24.05.2004, să identifice terenul și să întocmească procesul verbal de predare-primire pentru terenul astfel atribuit.
Totodată, pârâtul a fost obligat la plata, către reclamantă, a sumei de 8,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că îndreptățirea reclamantei de a pretinde aplicarea legii este întemeiată pe existența contractului de atribuire nr. 40 din 24.05.2004 (fila 5 dosar) precum și de includerea reclamantei în lista anexă la. nr. 435/2004, privind aprobarea listelor anexă și constituirea comisiei pentru identificarea unor suprafețe de teren în intravilanul municipiului C- ( fila 8).
În baza art. 8 din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală au fost elaborate Normele Metodologice din 29 iulie 2003 pentru Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, publicate în Monitorul oficial nr. 588 din 19 august 2003.
Acest act normativ prevede etape și termene pentru realizarea scopului final al legii, respectiv atribuirea de suprafețe de teren persoanelor nominalizate în titlul legii.
etape menționate în textul legal, ce trebuie parcurse obligatoriu pentru obținerea scopului final, respectiv atribuirea efectivă a terenurilor, implică manifestarea de voință unilaterală a autorității administrative competente, respectiv a pârâtului. Acestea constau, în principal, în identificarea terenurilor disponibile și stabilirea persoanelor îndreptățite să beneficieze de dispozițiile acestui act normativ urmată de etapa finală a atribuirii efective a terenurilor.
În raport de data intrării în vigoare al legii, 22.07.2003, conf. art. 9 din lege si data publicării Normelor metodologice în Monitorul Oficial nr. 588 din 19 august 2003, și situația actuală, tribunalul a constatat o întârziere nejustificată din partea autorității publice competente de soluționare a cererii reclamantei, întemeiată pe dispozițiile acestui act normativ.
În privința contractului de atribuire, Curtea a apreciat că apărările pârâtului referitoare la momentul nașterii obligației asumate sunt nefondate.
Astfel, clauza contractuală în discuție prevede: "părțile înțeleg să declare faptul că prezentul contract conține o condiție suspensivă, în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului-verbal de atribuire a ternului"( art. 12 al. 1 din contract.)
Din modul de redactare a acestei clauze rezultă cu certitudine că executarea contractului depinde în exclusivitate de voința doar a uneia dintre părțile contractante, respectiv de voința Consiliului Local al Municipiului C-N, fiind în prezența unei condiții pur potestative, așa cum este aceasta definită de art. 1006 Cod civil. Or, prevalarea de o astfel de clauză este inadmisibilă, motiv pentru care tribunalul nu a reținut apărările pârâtului din acest punct de vedere.
Inventarierea terenurilor și aprobarea criteriilor de atribuire persoanelor fizice solicitante depinde în exclusivitate, potrivit textului legal, de manifestarea de voință a entităților nominalizate în Norme, respectiv comisia pentru inventarierea terenurilor și consiliul local pentru stabilirea criteriilor de atribuire.
Deși au fost depășite termenele legale pârâtul invocă propria pasivitate ca temei al justificării lipsei îndeplinirii obligațiilor asumate atât contractual cât și impuse de actul normativ incident în speță, respectiv Legea nr- prin trimiterea la Normele metodologice.
Invocarea condiției pur potestative în apărare, respectiv neproducerea evenimentului și anume neîntocmirea procesului verbal, nu justifică pasivitatea în executarea propriilor obligații și nici nu confirmă justețea atitudinii pârâtului. Dimpotrivă, confirmă justețea sancțiunii legale a nulității absolute a acelei clauze. Debitorii obligației, prin inserarea acelei condiții potestative în contract, au impus reclamantei situația de fapt a aplicării unei norme legale în funcție de propria lor voință, ceea ce este inadmisibil.
Reclamanta este titulara unui drept recunoscut deja de către pârâți, împrejurare reținută de către tribunal din faptul menționării reclamantei în lista anexă la HCL nr. 435/18.05.2004 și a încheierii contractului de atribuire nr. 40/24.05.2004, însă realizarea efectivă a acelui drept nu îi este permisă prin voința unilaterală, nejustificată, a autorității publice.
Tribunalul a apreciat că întârzierea realizării efective a dreptului recunoscut în favoarea reclamantei este nejustificată.
Pasivitatea administrației, singura în măsură să asigure aplicarea dispozițiilor legale de care beneficiază reclamanta, este de natură a crea acesteia din urmă un prejudiciu care poate fi îndreptat prin intermediul instanței de judecată.
Tribunalul mai constatat și faptul că de dispozițiile Legii 15/2003 pot beneficia doar persoanele care îndeplinesc cerințele art. 2 al. 1 din actul normativ. aplicării legii creează o situație discriminatorie beneficiarilor acestui act normativ care fiind încredințați că li s-a oferit o soluție de rezolvare a problemei lor locative își limitează voința de a întreprinde alte demersuri pentru dobândirea în proprietate a unei locuințe, tocmai pentru a nu înlătura beneficiul legii.
Cu toate acestea, tribunalul a constatat că, deși demersul reclamantei este justificat, acest demers este justificat doar pentru suprafața de 300 mp teren, așa cum apare și în lista anexă la HCL nr. 435/2004 și nu pentru suprafața de 500 mp, așa cum solicită reclamanta prin cererea introductivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că, art. 12 alin 2 al contractului nr. 40/24 mai 2004 prevede următoarele: "părțile înțeleg să declare faptul că prezentul contract conține o condiție suspensivă, în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului".
Reclamanta a semnat acest contract fără obiecțiuni, însușindu-și astfel integral toate clauzele contractuale, inclusiv cele cuprinse la art. 12 alin 2.
Potrivit art. 1006 cod civil "condiția potestativă este aceea care face să depindă perfectarea convenției de un eveniment, pe care și una și alta din părțile contractante poate să-l facă a se întâmpla, sau poate să-l împiedice". Raportând la prevederile art. 12 alin 2 din contract la definiția condiției pur potestative, apreciază că în mod greșit a reținut instanța de fond că executarea contractului depinde în exclusivitate de voința reclamantei.
În susținerea ideii că, o clauză inserată în art. 12 alin 2 al contractului de atribuire nr. 40/24 mai 2004 nu reprezintă o condiție potestativ pură, realizarea ei fiind dependentă și de factori externi de voința reclamantei, înțelege să facă referire prevederile art. 2 alin 1 și 2 din Normele metodologice pentru Legea nr. 15/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 588/19 august 2003, precum și la art 5 alin 3 din Legea nr. 15/2003, actualizată.
Dacă potrivit art. 1 din Normele metodologice, atribuțiile privind la identificarea și inventarierea terenurilor pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003 sunt în sarcina recurentei, din prevederile art. 2 și ale celor cuprinse la art. 5 alin 3 din Legea nr. 15/2003, rezultă fără dubiu că atribuirea terenurilor nu depinde exclusiv de voința acestuia.
Astfel, după inventariere, situația terenurilor "se evidențiază pe planurile cadastrale ale unităților administrativ-teritoriale de către delegați ai oficiilor de cadastru, geodezie și cartografie județene sau al municipiului B, urmând ca numai ulterior, prin hotărâre de consiliu local, să se analizeze și valideze "inventarul terenurilor disponibile, care pot fi atribuite în folosință gratuită potrivit legii". Totodată potrivit art. 5 alin 3 din Legea nr. 15/2003, "planurile urbanistice zonale (PUZ) și planurile urbanistice de detaliu () privind ansambluri de locuințe-tip înșiruite sau cuplate care se realizează pe terenuri identificate potrivit art. 1 alin 2 se inițiază și se finanțează de consiliile locale".
Instanța de fond a apreciat că termenele prevăzute de lege pentru finalizarea diferitelor etape ce trebuie parcurse în vederea realizării scopului final-atribuirea terenului- au fost depășite, ori, propria pasivitate nu poate fi invocată ca temei pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul nr. 40/24 mai 2004 șac elor ce incumbă pârâtului raportat la prevederile Legii nr. 15/2003 și a Normelor metodologice.
Prevederile art. 1 și art. 2 din Norme, impun, într-adevăr anumite termene, dar trebuie observate cel puțin următoarele amănunte: comisiile constituite în vederea identificării și inventarierii terenurilor, au avut la dispoziție un termen de 60 de zile de la intrării în vigoare a Normelor, pentru a identifica și inventaria terenurile din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, situate în intravilan; după identificare, terenurile disponibile se evidențiază pe planurile cadastrale ale unității administrativ teritoriale de către delegații oficiilor de cadastru, geodezie și cartografie; inventarul terenurilor disponibile, după evidențierea în planurile cadastrale, se analizează și se validează prin hotărâre a consiliului local.
În opinia recurentei, nu au fost depășite termenele legale incidente, termenul de 60 de zile urmând a curge la data la care terenul din zona va trece în intravilan.
Până la finalizarea viabilizării zonei, raportat la prevederile art. 11 din Legea nr. 114/1996, potrivit cărora terenurile aflate în proprietatea unităților administrativ-teritoriale, destinate construirii de locuințe în condițiile art. 7-9 din același act normativ, se vor preda beneficiarilor "cu respectarea documentațiilor de urbanism legal aprobate și cu asigurarea utilităților și dotărilor edilitare necesare condițiilor de locuit", consideră că încheierea procesului verbal de predare-primire este lipsită de obiect.
Instanța de fond a reținut că tergiversarea aplicării legii creează o situație discriminatorie beneficiarilor acestui act normativ, care fiind încredințați că li s-a oferit o soluție de rezolvare a problemei lor locative își limitează voința de a întreprinde alte demersuri pentru dobândirea în proprietate a unei locuințe, tocmai pentru a nu înlătura beneficiul legii.
Scopul Legii nr. 15/2003 a fost acela de a veni în sprijinul tinerilor care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 2. Îndeplinirea acestor condiții a fost verificată anterior încheierii contractului de atribuire nr. 40/2004, astfel încât, punerea în executare este independentă de acestea, fiind subordonată doar condiției suspensive.
Intimata prin întâmpinarea depusă la fila 15 dosar recurs, solicită respingerea recursului formulat în cauză și păstrarea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat de către pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin nr. 435/2004 s-a aprobat lista anexă pentru atribuirea unor suprafețe de teren, de la poziția 1, până la poziția 1489, anexa 1 și 2, pentru construirea de locuințe precum și constituirea unei comisii care să identifice în intravilanul municipiului C-N suprafețele de teren echivalente, în zone viabilizate pentru aceste liste anexe.
În îndeplinirea obligațiilor asumate de către municipalitate prin hotărârea amintită anterior s-a procedat la întocmirea contractelor de atribuire nr.40, beneficiar fiind reclamanta.
Potrivit art. 1 din convenția părților, obiectul contractului îl constituie atribuirea în folosință, în vederea folosinței gratuite, a unui teren proprietatea municipalității, către beneficiar, situat administrativ în municipiul C-N, conform procesului verbal de atribuire.
Conform art.12 al.2. din același contract, părțile înțeleg să declare faptul că prezentul contract conține o condiție suspensivă, în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului; acest contract a fost semnat și însușit de către părți fără obiecțiuni, astfel că, prin semnare, acestea și-au însușit integral toate clauzele contractuale.
Se poate conchide, așadar, că prin art. 12 din contract, părțile au legat producerea efectelor contractului de ocondiție suspensivă- semnarea procesului verbal de atribuire a terenului - care afectează însăși existența obligației, întrucât de îndeplinirea ei depinde nașterea raportului juridic obligațional, susținerile contrare ale reclamantei fiind nefondate.
Este cunoscut faptul că, pendente conditione se presupune că obligația încă nu există și, ca urmare, reclamantele nu pot cere executarea obligației de la debitorul lor - respectiv Consiliul local al municipiului C- Prin urmare, până la îndeplinirea condiției suspensive, reclamantele nu pot cere executarea contractului si implicit punerea in executare a HCL nr. 435/2004.
Din cuprinsul art. 969.civ. rezultă că doar convențiile legal încheiate au putere de lege între părți iar raportul creat prin contract are o valoare egală cu cel ce rezultă dintr-o dispoziție imperativă a legii.
Cum, prin contract, părțile au stipulat în art.12 al.2 că, " prezentul contract conține o condiție suspensivă, în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului", această clauză leagă ambele părți contractante și le obligă deopotrivă.
Conform art. 970. civ. convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.
Dispozițiile enunțate anterior au în vedere obiectul convenției, conținutul său, adică obligațiile ce părțile și le asumă, iar textul este aplicabil doar în situația în care părțile nu au fost suficient de explicite în redactarea clauzelor contractuale.
În speță, însă, este pe deplin clară și lămuritoare clauza prin care părțile au înțeles stipularea condiției suspensive amintită mai sus în contractul încheiat astfel că aceste prevederi nu-și găsesc aplicare iar o eventuală interpretare a clauzelor contractuale este exclusă.
Prin urmare, se poate constata că, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, în speță, nu se poate discuta de un refuz nejustificat de punere în executare a HCL nr. 435/2004 și de îndeplinirea formalităților pe care aceasta le presupune, ci de unul justificat de motive obiective.
De altfel, probele administrate în cauză relevă împrejurarea că pârâtul a demarat procedura de aduce la îndeplinire a obligațiilor asumate. Astfel, a fost identificată suprafața de teren care să poată fi utilizată, la data de 25.09.2003, prin HCL nr.277 fiind aprobată organizarea unei selecții de oferte sau licitație publică pentru realizarea unui PUZ pentru terenul din zona. Apoi, prin HCL nr.19/31.01.2008 a fost aprobat PUZ preliminar aferent Cartier de locuințe și ulterior s-a procedat la evaluarea terenului, însușirea raportului de evaluare precum și fixarea unui termen de 12 luni de la data obținerii autorizației de către investitor pentru predarea terenului viabilizat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va admite va modifica hotărârea recurată iar în baza dispozițiilor legale enunțate va respinge acțiunea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 145 din 23.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
3 ex./
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
