Obligația de a face. Sentința 208/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 208
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
GREFIER -- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul,împotriva pârâților ROMÂNIEI și ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, lipsind pârâții ROMÂNIEI și ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Reclamantul, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin sentința nr. 1300/21.05.2008 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 19.03.2008 reclamantul a chemat în judecată ROMÂNIEI pentru ca instanța să soluționeze cererea formulată de reclamant și înregistrată sub nr.7426/5.03.2008 la Înalta Curte de Casație și Justiție - Registratura Generală.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: răspunsul comunicat reclamantului de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Biroul de informare și relații publice înregistrat sub nr. 7426/10.03.2008, cererea formulată de reclamant la Înalta Curte de Casație și Justiție și înregistrată sub nr. 7426/05.03.2008, Studiu privind epurarea cadrelor armatei pe criterii politice în perioada postbelică, adresa nr. 02079/12.08.1952, certificat nr. 67.002/23.01.1990, Decizia nr. 2437/20.07.1994 a Curții de APEL CRAIOVA, decizia nr.70/2000 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, adresa nr. 22753/15.03.2000, Decretele 167/1958 și 218/14.06.1960, memoriu din 08.11.2007, răspunsul /29726/27.11.2007 comunicat de Președintele României - Probleme.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către Administrația Prezidențială prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la cererea reclamantului s-a susținut că, în raport de obiectul concret al acțiunii, Președintele României și Administrația Prezidențială nu se pot pronunța asupra legalității sau constituționalității unui act normativ ori asupra aplicabilității acestuia.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 4 din Constituția României, statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale. Toate cele solicitate exced cu mult sfera atribuțiilor Președintelui României, așa cum sunt reglementate prin Constituție sau prin alte legi, ori sfera competențelor Administrației Prezidențiale, a cărei activitate este reglementată așa cum s-a arătat mai sus, prin Legea nr.47/1994, modificată prin OUG nr.1/2001.
Ținând cont de cele expuse mai sus, orice intervenție de natura celor de mai sus a unei autorități publice, inclusiv a Președintelui României, în virtutea principiului constituțional al separației puterilor în stat, ar avea semnificația unei ingerințe nejustificate și ar fi neconstituțională.
La termenul din data de 21.05.2008 reclamantul a precizat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, contestând răspunsul primit de la pârât, precizare în raport de care instanța a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj.
Conform art. 3 pct. 1 Cod pr. civilă și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 competența soluționării litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, cum este în speță revine Curților de Apel.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL CRAIOVA Secția Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-.
Din materialul probator existent la dosar, Curtea reține următoarele:
Prin petiția înregistrată la data de 08.11.2007 la Președinția României reclamantul a solicitat să i se comunice în scris dacă Decretul nr. 167/1958 republicat se poate aplica în cauză, respectiv dacă are putere retroactivă.
a fost înregistrată sub nr. /29726/27.11.2007, fiind emis un răspuns către reclamant, care însă nu-l mulțumește.
Reclamantul a mai arătat că a înaintat în acest sens o cerere înregistrată sub nr. 7426/05.03.2008 la Președinția României, care însă i-a fost restituită cu indicația dată de către ÎCCJ și Președintele României de a se adresa instanței competente.
În ceea ce privește contestarea de către reclamant a răspunsului înaintat de către Președintele României, prin adresa nr. /29726/27.11.2007, Curtea reține ă acesta nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.
Astfel, dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. "c" și art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 stabilesc conținutul și sfera noțiunii de act administrativ în accepțiunea Legii contenciosului administrativ.
Astfel, noțiunea de act administrativ cuprinde atât manifestarea unilaterală expresă de voință și contractul (actul administrativ tipic), cât și tăcerea și refuzul nejustificat (acte administrative atipice).
Ca urmare, actul administrativ susceptibil de a fi atacat în fața instanței de contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 52 din Constituția României revizuită reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executarii legii, ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Adresa nr. /29726/27.11.2008 nu are caracteristicile unui act administrativ chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci doar comunicarea către reclamant că actul normativ cu privire la care solicită lămuri este în vigoare.
Se impune a fi făcută o distincție clară între actele de autoritate prin care Parlamentul României - Camera Senatului își realizează competența și actele prin care se realizează o activitate administrativă.
Președintele României nu răspunde de modul de soluționare a litigiilor de către instanțele judecătorești, atribuțiile sale fiind stabilite expres prin Regulament.
Actele prin care se realizează justiția nu intră în sfera noțiunii de act administrativ.
Prin urmare, sfera noțiunii de - act administrativ - care emană de la structurile puterii legislative ce intră sub incidența art.52 din Constituție, atrăgând competența instanței de contencios administrativ, se determină prin eliminare.
Ori adresa Președintelui României, ca simplă adresă prin care se comunică o informație necesară reclamantului în vederea rezolvării aspectelor sesizate, neavând natura juridică a unui act administrativ, nu poate fi atacată în contenciosul administrativ, chiar dacă informația dată îl nemulțumește.
În raport de motivele expuse anterior, cererea reclamantului în sensul de a fi obligată Președinția României de a- comunica în scris aspecte legate de aplicarea Decretului nr. 167/1958 excede cadrului contenciosului administrativ, având în vedere obiectul acțiunii juridice așa cum este definit de art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Față de cele arătate anterior va fi respinsă acțiunea promovată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în loc. C, str. - - -. 3,. 5, jud. D, împotriva pârâților ROMÂNIEI, cu sediul în mun. B,- - 3 și ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, având ca obiect obligația de a face.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 28 August 2008.
Președinte, |
Grefier, |
red. Jud. A
Ex.5//10.09.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu
