Obligația de a face. Decizia 2397/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2397
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNî mpotriva sentinței civile nr.1104 pronunțată în data de 24 aprilie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimata - SRL având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La data de 05.10.2009 se înregistrează concluzii scrise din partea intimatei iar la data de 06.10.2009 se înregistrează concluzii scrise și din partea recurentei.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1104 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- s-a respins excepția tardivității și inadmisibilității invocate de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL C-N, pârâta fiind obligată să restituie reclamantei suma de 4338 lei reprezentând taxă auto de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă conform art.124 proc.fiscală.
Tribunalul a respins excepția tardivității și inadmisibilității acțiunii.
Cu privire la excepția tardivității înregistrării acțiunii s-a reținut că obiectul acțiunii nu îl constituie un act administrativ, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, iar plângerea prealabilă s-a considerat că a fost realizată prin înscrisul din 30.01.2009, în raport de care acțiunea a fost promovată în termen. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, s-a motivat că limitele procesului sunt fixate de reclamantă, conform principiului disponibilității.
Cu privire la fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamanta a achitat la data de 29.02.2008 suma de 10.815 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea lui de restituire a acestei taxe a fost respinsă de pârâtă,iar prin Decizia nr. 23910 din 1.08.2008 s-a aprobat restituirea sumei de 6477 lei cu titlul de diferență dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
În opinia tribunalului acțiunea este fondată, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei de primă înmatriculare.
Pentru aceasta s-a reținut că taxa specială de prima înmatriculare a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui impozit care se datora pentru autoturismele înmatriculate anterior într-un stat membru, nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, astfel că taxa specială de înmatriculare era determinată de traversarea graniței dintr-o altă țară comunitară în România.
Drept consecință s-a apreciat că această taxă este discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, iar potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României aplicarea dispozițiilor Tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A fost respinsă apărarea pârâtei formulată în sensul reținerii lipsei efectului direct al normelor comunitare în considerarea faptului că numai Curtea de justiție a este competentă să interpreteze dispozițiile tratatului, tribunalul motivând că în cauză nu se pune problema interpretării normelor comunitare ci a aplicării directe a acestora.
Reținând că taxa plătită de reclamantă este interzisă de dispozițiile art.90 din Tratatul Comunităților Europene, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a dispune restituirea taxei este nejustificat astfel că a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNs olicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Se susține că acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca tardivă deoarece a fost depusă la tribunal cu depășirea termenului de un an prevăzut de art.11 alin.2 din Legea nr. 554/2004.
Apoi se susține că în mod nefondat a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii,în condițiile în care la 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG nr. 50/2008,iar acest act normativ reglementează procedura de restituire a diferenței de taxă dintre cea achitată de contribuabil și cea prevăzută de acest act normativ. În opinia recurentei, reclamanta trebuia să parcurg procedura prevăzută de acest act normativ și numai în măsura în care organul fiscal nu ar respecta aceste dispoziții acesta s-ar putea adresa instanței de judecată. În plus se mai susține că taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de Codul fiscal este o taxă pentru protecția mediului, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 499/2009.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii prevăzută de art.124 din nr.OG92/2003, recurenta arată că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prevăzută de nr.OG9/2000 care este mult mai mic în raport cu dobânda prevăzută de art.124 din nr.OG92/2003 acordată de către instanță.
Reclamanta - SRL, prin întâmpinare și oral prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului.
Curtea analizând recursul declarat reține că acesta este fondat, dar numai în ceea ce privește soluția instanței de fond cu privire la dobândă.
În ceea ce privește soluțiile pronunțate de către instanța de fond asupra excepțiilor invocate de către pârâta recurentă, Curtea are în vedere ca motivele reținute de către instanța de fond au justificat soluțiile adoptate. În cauză este vorba de un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, astfel că nu sunt pertinente susținerile din recurs referitoare dispozițiile legale ce reglementează termenul în care trebuie contestat actul administrativ individual.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, Curtea reține că reglementarea cuprinsă în art. 11 din OUG nr. 50/2008, act normativ care are alt obiect de reglementare decât taxa de primă înmatriculare, nu poate paraliza dreptul reclamantei la promovarea acțiunii atât timp cât s-a dovedit că această taxă contravine dreptului comunitar.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
În raport de cele menționate anterior apar ca nefondate susținerile recurentei cu privire la competențele Curții Europene de Justiție și ale Curții Constituționale.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2".
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale menționate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor interne să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantă intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, Curtea apreciază că acoperirea integrală și efectivă a prejudiciului suferit de reclamantă nu se poate realiza decât în condițiile dreptului comun, respectiv prin acordarea dobânzii legale, de la data la care reclamantă a fost lipsită de folosința sumei achitată cu titlul de taxa de primă înmatriculare, conform OG nr. 9/2000. Întrucât din dispozitivul sentinței și din motivarea acesteia rezultă că instanța de fond a avut în vedere dobânda prevăzută de art.124 Cod pr. fiscală, Curtea, consecventă practicii sale și având în vedere că recurentei nu i se creează o situație mai grea în propria cale de atac, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va admite recursul sub acest aspect și va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală prevăzută de art.3 alin.3 din OG nr. 9/2000, calculată asupra sumei de restituit, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru aceasta Curtea a avut în vedere și faptul că cererea de restituire a sumei achitată de către reclamantă nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 117 Cod pr. fiscală, astfel că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.124 din acest act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N împotriva Sentinței civile nr. 1104 din 24.04. 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta C să plătească reclamantei - SRL dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG Nr. 9/2000 la suma de 4338 lei începând din 18.03.2009 și până la restituirea integrală a taxei.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.EG
Dact./5ex.
05.11.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
