Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 2395/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2395
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER:- -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta - împotriva Sentinței civile nr. 2088/24.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE C având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială - plata îndemnizației pentru creșterea copilului.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1088 pronunțată la data de 24 aprilie 2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că decizia nr. 12169 din 15.06.2007 prin care a fost stabilită indemnizația pentru creșterea copilului în sumă de 600 lei lunar nu a fost contestată potrivit art.7 raportat la art.8 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. S-a reținut de asemenea că prevederile art.6 alin.4 din OUG nr.148/2005 statuează acordarea unei singure indemnizații chiar în cazul în care titularul are mai mulți copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 2 ani.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii cu cheltuieli de judecată.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond nu a luat n considerare întreg probatoriul administrat în dosarul cauzei și în speță cererea înregistrată la data de 16.10.2008, înscrisul denumit "Contestație", înregistrat la Direcția de muncă și protecție socială C în data de 30.10.2008, sub nr. 9084, respectiv "Plângerea prealabilă" înregistrată la aceeași direcție în data de 20.11.2008, prin care a solicitat recunoașterea dreptului la două indemnizații pentru creșterea copilului. Așa cum a arătat și în cererea introductivă în judecată aceste cereri au fost soluționate de către Direcția de Muncă și Protecție Socială C-N în sensul respingerii.
În aceste condiții fiind vorba de un refuz nejustificat de recunoaștere a unui drept, în temeiul art.11 din Legea nr. 554/2004 termenul de decădere a fost respectat întrucât termenul de șase luni începe să curgă din data comunicării refuzului.
Tot astfel, arată recurenta în cauza dedusă judecății sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, care dă dreptul părintelui la un concediu pentru creșterea copilului de 2 ani și o indemnizație de 600 lei pe lună. De asemenea, sunt edificatoare concluziile Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 1947/2007) în soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin HG nr. 1825/2005 în sensul că "acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din OUG nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor." nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art. 2 din HG nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.
Potrivit concluziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție "va fi respinsă și susținerea - că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă În art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la acte normative referitoare la alte forme de protecție socială."
Indemnizația pentru creșterea copilului nu poate fi considerată nici o înlocuire a veniturilor salariale realizate de către părinte, în asemenea interpretare indemnizația pentru creșterea copilului nu ar reprezenta o măsură în susținerea familiei și în vederea creșterii copilului.
În consecință arată recurenta este îndreptățită la plata indemnizație de concediu pentru cel de-al doilea copil începând cu luna aprilie 2007 și până la data expirării concediului pentru îngrijirea copilului.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Cas olicitat respingerea recursului în considerarea faptului că instanța de fond a făcut o apreciere corectă și legală precum și a faptului că nu există temei legal pentru acordarea a două indemnizații pe perioada unui singur concediu pentru creștere copil. În cazul gemenilor, legiuitorul a legiferat acordarea unei sume de bani în plus pentru părintele care se află în concediu pentru creștere copil și are gemeni, tripleți, etc prin Legea nr.239/2009 pentru modificarea art.2 din OUG nr.148/2005, astfel "cuantumul indemnizației prevăzute la art.1 alin.1 se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere", lege care fost publicată în Monitorul Oficial al României sub. nr.403 din data de 15.06.2009 și care a intrat în vigoare la data de 18.06.2009. Potrivit art.60 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare a legilor se incorporează de la data intrării lor în vigoare în actul de bază, identificându-se cu acesta. Față de faptul că la data de 18.06.2009 legiuitorul a legiferat prin Legea nr.239/2009 dreptul părintelui care are doi sau mai mulți copii născuți dintr-o sarcină gemelară, și care se găsește în concediu pentru creșterea copilului, la o majorare a indemnizației stabilită cu încă 600 lei (pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, începând cu cel de-al doilea copil), rezultă faptul că până la această dată acest drept nu există iar instanța de judecată nu putea acorda drepturi în baza unei prevederi inexistente.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, a normelor juridice incidente Curtea reține următoarele:
Actele dosarului relevă că la data de 05.04.2007 reclamanta a născut doi gemeni și; că ulterior a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului fiind astfel emisă decizia nr.12169/2007 prin care s-a stabilit că începând cu data de 21.06.2007 este îndreptățită să primească o indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
După comunicarea actului reclamanta s-a adresat autorității cu o cerere prin care solicita mărirea cuantumului indemnizației la 1200 lei lunar având în vedere că a născut doi copii însă prin adresa nr.8716/2008 s-a răspuns că în raport cu prevederile legale nu se poate acorda decât o singură indemnizație.
Față de cele comunicate în considerarea că este îndreptățită la plata indemnizației de 1200 lei lunar reclamanta s-a adresat instanței.
Acțiunea a fost respinsă în considerarea că prin decizia din 2007 s-a stabilit că reclamanta este îndreptățită la indemnizația de 600 lei lunar iar această decizie nu a fost atacată.
Această susținere nu poate fi reținută întrucât dreptul invocat de reclamantă a fost recunoscut anterior și plătit în întregime doar pentru un copil pentru cel de-al doilea autoritatea a refuzat explicit plata dreptului prin răspunsul dat în 2008, acest refuz fiind atacat prin demersul inițiat în considerarea că este nelegal în raport cu dispozițiile legale cu practica.
Față de cele susținute de părți se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile OUG nr.148/2005 respectiv art.5 conform căruia "(1) De indemnizația și stimulentul prevăzute de prezenta ordonanță de urgență beneficiază, opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului.
(2) de aceleași drepturi și una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
(3) În situația persoanelor prevăzute la alin. (2), acordarea drepturilor prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, se face ținându-se seama de perioada de 12 luni anterioare datei la care, după caz, s-a aprobat adopția, a fost făcută încredințarea, s-a instituit plasamentul sau tutela."
Totodată, art. 6 din aceeași ordonanță prevede că: "(1) Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
(2) Se ia în calcul la stabilirea celor 3 nașteri și nașterea survenită pana la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitantii drepturilor prevăzute de prezenta ordonanta de urgenta îndeplinesc condițiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006.
(3) Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natura a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).
(4) În cazurile prevăzute la alin. (3) se acorda o singura indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență."
De asemenea, art. 1 din nr.HG 1.025/2006 stipulează că: " de drepturile prevăzute de <LLNK 12005 148180 301 0 46>Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, denumita în continuare ordonanta de urgenta, oricare sau, în cazul prevăzut la art. 6^1 din ordonanta de urgenta, fiecare dintre părinții firești aicopilului,precum și persoana căreia i s-a încredințatcopilulîn vederea adopției, care a adoptatcopilul,care arecopilulîn plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și persoana care a fost numita tutore, denumite în continuare persoane îndreptățite, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) sunt cetățeni romani sau, după caz, cetățeni străini ori apatrizi;
b) au domiciliul sau resedinta în România, conform legii;
c) locuiesc împreună cucopilul/copiiipentru care solicita drepturile și se ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora."
Conform art. 2 din același act normativ: "(1) Concediul și indemnizația lunară pentru creștereacopiluluisau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptati sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu aceasta dată".
Art. 3 stabilește că: "(1) Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii."
Conform art. 6, "(1) Indemnizația lunară pentru creștereacopiluluise acorda pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu de copia actului de identitate al solicitantului și a certificatului de naștere al copilului pentru care se solicita dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul și, după caz, de actele doveditoare prevăzute la alin. (4)-(7), care sa ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de ordonanța de urgență.
(2) În cazul în care nu a fost eliberat certificatul de naștere alcopiluluipentru care se solicită dreptul, cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoțită de actul constatator al nașterii sau de extrasul de naștere".
Prin art. 8 se prevede că: "(1) În cazul în care persoana îndreptatită, beneficiară a concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, naște în aceasta perioada unul sau mai mulți copii ori i se încredințează spre adopție, i se încuviințează adoptia, i se dau în plasament unul sau mai mulți copii ori este numită tutore, concediul pentru creșterea copilului, prevăzut la art. 1 alin. (1) din ordonanța de urgență, se prelungește corespunzător până la încheierea duratei de acordare pentru cel din urmă copil, conform legii, a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) se acordă o singură indemnizație".
Din analiza acestor texte legale, se reține că interpretarea primei instanțe este greșită deoarece se creează o situație inechitabilă, ce nu ține seama de faptul că s-a cerut și pentru cel de-al doilea copil indemnizația și nici de situația în care se află o mamă care a dat naștere unor copii gemeni.
Analiza coroborat a textelor redă intenția legiuitorului de a acorda această sumă pentru creștereacopilului,fiind evident că, atunci când în urma nașterii rezultă gemeni, premisa de la care se pornește pentru stabilirea indemnizației este diferită.
Mai mult, alin. 4 al art. 6 vine în sprijinul susținerilor reclamantei, întrucât se referă la situația în care, în timpul concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, se naște al doilea copil, măsura de protecție instituită în acest caz fiind aceea a prelungirii corespunzătoare a concediului, chiar dacă se acordă în continuare doar cuantumul de 600 lei lunar.
Or, dacă în aceste condiții legiuitorul a prevăzut remediul prelungirii concediului, este inechitabil ca, în situația reclamantei, să se susțină legalitatea măsurii de plată a aceleiași sume, fără a fi instituită o altă măsură de protecție, care să țină cont de realitățile unei familii cu 2 copii. În același sens sunt, de altfel, și prev. art. 8 din nr.HG 1.025/2006, care au fost în mod greșit invocate de către prima instanță pentru a justifica soluția de respingere a acțiunii reclamantei.
De asemenea, se remarcă că distincția susținută de către pârâtă nu este prevăzută și în situația reglementată de textul art. 5 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, respectiv, teoretic, o familie ar putea să adopte/ia în plasament etc. simultan doi copii, iar pentru aceștia ar fi îndreptățită la acordarea sumei de 1.200 lei lunar.
Din această perspectivă, este cel puțin ciudat ca părinții firești ai gemenilor să nu fie tratați cu aceeași unitate de măsură, motiv pentru care, prevederile art. 3 alin. 1 din nr.HG 1.025/2006 vor fi înlăturate de către instanță, întrucât este vorba despre un act normativ cu un inferior, fiind inadmisibil ca prin intermediul unor norme metodologice de aplicare a unui act normativ să se adauge la conținutul acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea apreciază că prevederile textelor legale mai sus arătate trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor, ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite, acordarea ei fiind condiționată, în mod justificat, doar de cerința existenței unei perioade contributive minime, condiție îndeplinită în speță.
Este relevantă, în acest sens, expunerea de motive ce se regăsește în preambulul nr.OUG 148/2005, conform căreia acest act a fost adoptat din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor,
A susținut reclamanta, în mod întemeiat, că este clară intenția legiuitorului de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului și această intenție a legiuitorului ar trebui să primeze atunci când se interpretează textele de lege la care s-a făcut referire mai sus.
Nu poate fi reținută nici trimiterea pe care pârâta o face la decizia nr. 937/2006 a Curții Constituționale, întrucât aceasta s-a pronunțat doar asupra compatibilității textului art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005 cu prevederile constituționale, respectiv art. 16, însă respingerea excepției de neconstituționalitate, nu poate fi opusă judecătorului fondului, în sensul în care ea ar trasa direcții clare de aplicare și interpretare a acestui articol.
Astfel, Curtea apreciază că este atributul său exclusiv să aplice legea în spiritul său, într-o manieră echitabilă, fără însă ca prin aceasta să constate o încălcare a prev. art. 16 din Constituția României, raportat la starea de fapt care a făcut deja obiectul analizei contenciosului de constituționalitate, ci procedând la o analiză unitară și coroborată a textelor legale mai sus redate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. recursul declarat va fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive respectiv obligarea la plata diferenței dintre indemnizația legală pentru cei doi copii de 1200 lei și indemnizația de 600 le lunar care deja a fost primită pentru un copil începând cu data nașterii și până la data încetării concediului pentru creșterea copilului.
În acest context se are în vedere și faptul că din moment ce se acordă diferențe dintre ceea ce se cuvine pentru doi copii 1200 lei și indemnizația de 600 lei și pentru cel de-al doilea deja primită nu se mai justifică și o altă obligare la acordarea unei alte sume de 1200 lei iar acest al doilea petit urmează a se respinge
Totodată cât privește cheltuielile solicitate Curtea are în vedere că principiul instituit de art.274 pr.civ. este cel al acordării cheltuielilor raportat la culpa și la dovedirea prin acte justificative celor efectuate. Or, în cauză nu s-a făcut dovada cu acte că au fost efectuate cheltuieli și în atare situație cererea de obligare la cheltuieli va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva Sentinței civile nr. 2088 din 24.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C la plata diferenței dintre indemnizația legală cuvenită, adică 1.200 lei pe lună și indemnizația încasată în fapt, adică 600 lei pe lună din 5.04.2007 până la data expirării concediului de îngrijire a copilului.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului în cuantum de 1.200 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red /
6 ex./02.11.2009
jud.fond.-
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
