Obligația de a face. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.259/CA
Ședința publică din 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți, și- cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat, C,-, -.11,.C,.54, jud.C, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.67/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av., pentru recurenții-reclamanți, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; intimata-pârâtă a depus întâmpinare.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, arată că a luat cunoștință de întâmpinare.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, solicită, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele precizate și dezvoltate în cererea de recurs. Arată, în esență, că art.8 din HG164/2004, invocat de instanță, pe lângă faptul că era abrogat, nu a fost invocat de reclamanți ca temei juridic al acțiunii, neavând legătură cu situația din speță. Instanța de fond nu a pus în discuția contradictorie a părților probele solicitate de reclamanți, respectiv expertiza contabilă și nici nu s-a pronunțat asupra acestora, ceea ce conduce la casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta la recalcularea sumei de 64607,84 lei pentru perioada 20.11.2001 până la 12.12.2005 și la plata sumei actualizate cu indicele de inflație de la data de 12.12.2005 până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt beneficiari ai Legii nr.9/1998 și au încasat toate drepturile bănești ce reprezintă compensații acordate prin Hotărârea nr. 1205/20.11.2001 emisă de Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr.9/1998 validată prin Ordinul nr. 6562/12.12.2005, emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru.
Au precizat că, deși pârâta avea obligația să actualizeze despăgubirile la data emiterii Ordinului, nu a procedat la actualizarea compensațiilor, motiv pentru care în baza art.8 alin. 2 din Legea nr.9/1998 au solicitat actualizarea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 și urm din Legea nr.9/1998, HG nr. 753/1998 și HG nr. 286/2004.
În susținere reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Ulterior reclamanții au precizat că are calitate procesuală pasivă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin întâmpinare Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea acțiunii arătând că potrivit dispozițiilor art.5 din nr.HG286/2004, coroborate cu nr.HG1643/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr.94/2004, în Ordinul nr. 6562/12.12.2005 emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru se prevede la art.2 eșalonarea și actualizarea compensațiilor, potrivit disp. art.5 din nr.HG286/2004.
Astfel, prin ordinul de validare este precizată posibilitatea actualizării cuantumului compensațiilor la momentul plății cotei de 60%, situație în care acțiunea reclamantului este nefondată.
În drept - art.115-118 Cod proc. civilă, Legea nr.9/1998, nr.HG286/2004, nr.OG94/2004, nr.HG1643/2004.
Prin sentința civilă nr. 67/30.01.2009 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
Reclamanții au solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților actualizarea compensațiilor acordate în temeiul Legii nr.9/1998 prin Hotărârea nr. 1205/20.11.2001 emisă de Comisia Județeană C, validată prin Ordinul nr. 6562/12.12.2005.
Din perspectiva disp. art.5 din nr.HG286/2004 "compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat pe parcursul a 2 ani consecutiv astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensației achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr.9/1998.
Art.7 din nr.HG1643/2004 dispune că "propunerea de validare sau invalidare transmisă poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor dacă aceasta este necesară".
În Ordinul nr. 6562/12.12.2005 se prevede la art.2 că eșalonarea și actualizarea compensațiilor se efectuează potrivit disp. art.5 din nr.HG286/2004.
Astfel, posibilitatea actualizării cuantumului compensațiilor este stabilită prin actul administrativ enunțat, respectiv la momentul plății cotei de 60%.
Reclamanții, în considerarea disp. nr.HG1643/2004, art.8 alin. 2 coroborat cu alin. 4, au transmis documentele necesare plății despăgubirilor cuvenite, înțelegând să accepte suma astfel cum a fost stabilită.
Reclamanții au încasat compensațiile stabilite în anii 2005-2006, astfel încât sumele fiind acceptate și onorate la plată, nu se mai poate reține că au suferit o vătămare în drepturile lor recunoscute de lege.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamanți.
Prin motivele de recurs reclamanții susțin că au solicitat două forme de despăgubire, respectiv recalcularea sumei pentru perioada 20.11.2001 - 12.12.2005 și actualizarea acestei sume de la data de 12.12.2005 până la data plății efective.
Prima instanță le-a încălcat dreptul la apărare întrucât nu a pus în discuția contradictorie a părților probele solicitate, nepronunțându-se asupra acestora.
Totodată, instanța s-a aflat în eroare la soluționarea acțiunii, întrucât legea nr. 9/1998 prevede mai multe feluri de despăgubiri. O primă formă de despăgubire este recalcularea sumei datorată prin ordinul de validare iar cea de a doua formă este actualizarea sumelor la plata efectivă dacă plata nu are loc în anul validării. Recurenții apreciază că aceste forme de despăgubire nu au nici o legătură cu dispozițiile art. 8 alin. 2 coroborat cu alin 4 din HG nr. 1643/2004 avute în vedere de către instanța de fond. Acest text abrogat reglementează termenul de contestare al ordinului de validare.
Recurenții arată că nu au înțeles să conteste ordinul de validare, însă sunt îndreptățiți la despăgubiri.
În drept se invocă art. 299 și următoarele pr.civ. art. 8 și următoarele din legea nr. 9/1998, OG nr. 94/2004, HG nr. 753/1998.
Intimata depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Cererea reclamanților întemeiată pe prevederile legii nr. 9/1998 a fost admisă, în acest sens fiind emisă de către Comisia Municipiului pentru aplicarea legii nr. 9/1998 hotărârea nr. 1205/20.11.2001 prin care s- stabilit valoarea totală a compensațiilor la suma de 64.607,84 lei. Hotărârea nr. 1205/2001 a fost validată prin Ordinul nr. 6562/12.12.2005, reclamanților fiindu-le acordate compensații bănești în cuantum de 64.607,85 lei.
Această sumă a fost încasată de către reclamanți în condițiile legii.
Prin prezenta acțiune, aceștia solicită actualizarea sumei stabilită prin hotărârea nr. 1205/20.11.2001 pentru perioada scursă între data emiterii hotărârii și data validării, respectiv 12.12.2005, precum și actualizarea sumei rezultate până la data plății efective.
În legătură cu posibilitatea de actualizare a sumelor stabilite prin hotărârile comisiilor locale, în cazul în care între data stabilirii și data validării trece o perioadă mare de timp (cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege) s-a pronunțat în cadrul unui recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXI/19.03.2007, stabilind următoarele:"data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea legii nr. -.
Validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. 3 din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor".
Obligația de actualizare a despăgubirilor rezultă din art. 8 alin. 2 și art. 21 din normele metodologice de aplicare a legii nr. 9/1998 aprobate prin HG nr. 753/1998.
Legea nr. 9/1998 prevede la art. 8 alin. 2 că "în termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut laart. 4alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutive".
Totodată, Normele Metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 753/1998 stabilesc în art. 38 alin. 5 și 6 următoarele "compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilorart. 5din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului B pentru aplicarea dispozițiilorLegii nr. 9/1998privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior".
Concluzia este aceea că în lege își găsește reglementarea doar modalitatea de eșalonare a sumei validate precum și actualizarea sumelor ulterioare momentului validării. Aceste aspecte nu fac obictul cererii de chemare în judecată, reclamanții solicitând actualizarea sumei până la momentul validării, cu motivația (de altfel justificată) că între data stabilirii cuantumului despăgubirii și data validării acestei sume a trecut o perioadă mare de timp.
Această sumă trebuia avută însă în vedere de către Cancelaria Primului Ministru cu ocazia validării sumei stabilită de către comisia locală, pentru următoarele argumente:
-reglemetarea de către lege doar a posibilității de actualizare a sumei validate (articolele mai sus citate);
-articolele 8 alin. 2 și 21 din normele metodologice de aplicare a legii nr. 9/1998 potrivit cu care comisiile locale au obligația de actualizare a sumelor stabilite ca despăgubiri pentru bunurile abandonate, despăgubirile satbilite prin hotărâri de către comisiile locale (în speță Comisia municipiului B) cuprinzând valoarea bunurilor calculată potrivit legii și despăgubiri. Întrucât legiuitorul a stabilit un termen de recomandare de 60 de zile în care hotărârile comisiilor locale urmează a fi validate, apreciind că acest termen va fi respectat, nu a mai considerat necesar ca legea să prevadă și actualizarea sumelor între data stabilirii și data validării. Acest neajuns al legii a fost înlăturat de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXI/19.03.2007, obligatorie pentru instanțe potrivit 329 alin. 3.pr.civ.;
-hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii care stabilește obligația de actualizare a sumelor cu ocazia validării, dacă această validare a fost făcută cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 7 alin. 3 din legea nr. 9/1998.
În concluzie, prin ordinul de validare, Cancelaria Primului Ministru trebuia să actualizeze suma stabilită de către comisia locală, în speță compensațiile fiind stabilite la 20.11.2001 iar validarea având loc la 12.12.2005.
Solicitând actualizarea sumei stabilită de către comisia locală, reclamanții contestă în realitate ordinul de validare, respectiv suma din cuprinsul acestuia.
Legea nr. 9/1998 reglementează modalitatea prin care ordinul de validare poate fi atacat, respectiv termenul în care acest ordin poate fi atacat (art. 7 alin. 4 prevede un termen de 30 de zile de la comunicare). Reclamanților le-a fost comunicat acest ordin (nu este necesar să fie administrate probe în legătură cu comunicarea ordinului, acesta fiind în prezent și executat prin încasarea compensațiilor).
Reclamanții nu au înțeles să conteste ordinul de validare și au încasat suma astfel cum a fost stabilită. În concluzie, cererea formulată în acest moment prin care se solicită doar actualizarea sumei pe care nu au înțeles să o conteste, este nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți, și- cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat, C,-, -.11,.C,.54, jud.C, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.67/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
2ex./01.07.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu, Revi Moga
