Obligația de a face. Decizia 353/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 353/CA/2008
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1328/CA/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent, av. pentru pârâta intimată DIRECȚIA JUD. PENTRU CULTURĂ, CULTE ȘI PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL, lipsă fiind mandatara reclamantului recurent av..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea pârâtei intimate s-a depus la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunică cu reclamantul recurent.
Reclamantul recurent învederează instanței că d-na avocat din motive personale nu se poate prezenta în instanță la acest termen de judecată și că dorește să-și susțină singur cauza.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii sale și obligării pârâtei să-i elibereze aviz favorabil pentru construcția edificată în S, str.- -. Cu cheltuieli de judecată. Învederează instanței că într-un caz similar, Curtea de Apel a obligat Direcția de Cultură să emită aviz favorabil. Depune în susținerea recursului un număr de 4 fotografii.
Mandatarul pârâtei intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 2347/107/8.06.2007 reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană Pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național A solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei să elibereze reclamantului aviz favorabil pentru construcția edificată în S, Str. - -, efectuată potrivit proiectului casă de locuit iar în caz de refuz hotărârea ce va pronunța să țină loc de aviz favorabil.
obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 8 lei taxa judiciară de timbru (fila 13 ) și timbru judiciar de 0,3 lei (fila 13 verso ).
În fapt reclamantul a susținut că pârâta a refuzat în mod nejustificat să îi elibereze avizul favorabil pentru proiectul de casă și implicit pentru construcție deoarece PUZ avizat în anul 1998 de nu a fost respectat de autoritățile locale și centrale care au emis numeroase autorizații de construire și avize pentru edificarea de construcții în acea zonă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 28 alin. 1 pct. 7 din Legea nr. 422/2001.
În probațiune reclamantul a depus la dosar în copie înscrisuri.(fila 3-6, 14-36,74).
Pârâta deși a fost legal citată nu a depus întâmpinare.
Prin concluziile scrie depuse la data 2.11.2007 (fila 78) pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată susținând că avizul la care se solicită a fi eliberat este un act prealabil eliberării autorizației de construire, că obținerea avizului presupune executarea unor determinări de ordin fizic pentru a înlătura orice suspiciune ca amplasamentul prezintă urme arheologice, că reclamantul își invocă propria culpă de a executa lucrarea fără autorizație solicitând legalizarea unui abuz ceea ce este inadmisibil.
Prin sentința civilă nr. 1328/CA/2007 Tribunalul Albaa respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că prin certificatul de urbanism nr. 126/14.04.2005 eliberat de Primăria Municipiului S la cererea reclamantului pentru construirea unei locuințe pe Str. - - din S s-a stabilit că în vederea eliberării autorizației de construire este necesar avizul Ministerul Culturii și cultelor (fila 15).
Deși nu a obținut avizul de la și nici autorizația de construire, în cursul anului 2005 reclamantul a început edificarea construcției.
Susținerea reclamantului, în sensul că refuzul A de a-i elibera avizul favorabil pentru construcția edificată ar fi nejustificat, deoarece în acea zonă au fost efectuate mai multe construcții iar altor persoane le-au fost acordate avizele necesare, nu este întemeiată.
Prin HCL S nr. 78/2001 s-a aprobat modificarea PUZ al Municipiului S în sensul că: s-a acceptat realizarea de construcții în zona de protecție a cetății cu avizele legale inclusiv al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, fiind eliminată dispoziția conform căreia nu se permitea executarea nici unei construcții ( fila 20).
Raportat la prevederile HCL mai sus menționate reclamantul ar fi putut proceda la edificarea unei construcții în acea zonă doar în condițiile în care dispunea de toate avizele legale.
Anterior acelei hotărâri Direcția Monumentelor a acordat avize favorabile de construire în zona respectivă doar condiționat de asistența specialistului arheolog la lucrările de săpături la fundație ( fila 24-28).
Rolul specialistului arheolog care asistă la săpăturile pentru fundație este acela de a supraveghea modul de desfășurare a acestora în vederea ridicării eventualelor bunuri cu valoare istorică deosebită ce ar putea fi descoperite în acel loc și predării acestora spre conservare instituțiilor specializate.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1. h) din Legea nr. 554/2004: refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit ca exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu soluționa cererea.
Atâta timp cât reclamantul a procedat la edificarea construcției fără a respecta toate fazele prevăzute de conținutul cadru al documentațiilor de restaurare a monumentelor istorice (fila 30) și mai înainte de a-i fi eliberat avizul favorabil de către Direcția Județeană Pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național, refuzul pârâtei de a elibera avizul nu poate fi considerat nejustificat.
În toate răspunsurile date ca urmare a cererii formulate de reclamant autoritățile competente, respectiv și i-au prezentat acestuia motivele pentru care cererea sa nu poate fi soluționată favorabil (fila 3, 29) astfel că nu se poate considera că este vorba de un exces de putere.
Așa cum a susținut și pârâta reclamantul își invocă practic propria culpă ceea ce este inadmisibil iar admiterea acțiunii în sensul solicitat de acesta ar echivala cu consfințirea unui abuz.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, invocând în drept art. 304 pct. 9 și 3041Cod pr. civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât pârâta a refuzat să emită un aviz favorabil sau nefavorabil, deși a solicitat acest aviz prin anul 2005, de mai multe ori. În zona în litigiu au fost emise mai multe avize de construcție din partea autorității administrative pârâte, aici fiind deja edificat un adevărat cartier de locuințe. Inițial aceste avize au fost acordate condiționat de asistența unui specialist arheolog la săpături, pentru ca ulterior apariției HCL S nr.78/2001 asistența arheologului să nu mai fie necesară. Susținerea intimatei, potrivit căreia după edificarea construcției nu mai există temei legal pentru emiterea avizului, este infirmată de prevederile Legii nr.50/1990, care permit emiterea autorizației de construcție și după edificarea construcției.
Împotriva aceleiași sentinței reclamantul a depus motive de recurs formulate personal, fără asistarea mandatarului, structurându-le astfel:
- primul motiv - a arătat că în anul 2003 început demersurile pentru obținerea avizului partea A, necesar în vederea eliberării autorizației de construire a unei locuințe, însă A i-a comunicat faptul că proiectul a fost discutat în ședința Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice la data de 27.11.2003, însă membrii comisiei au refuzat avizarea, invocând prevederile Planului de Urbanism Zonal S și au sugerat trimiterea documentației spre avizare la Comisia Națională a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii și Cultelor
Refuzul Comisiei Zonale este nejustificat in condițiile m care, așa cum o dovedește Adresa -. 33 / 08.03.2007 emisă de Direcția Județeană de Cultura A ( copie anexata) de la instituirea interdicției definitive de construire în zona de protecție în 1998 până în martie 2007 Ministerul Culturii emis un număr de 29 de avize pentru lucrări de construcții, ntre care 5 avize au fost eliberate chiar în anul 2003, anul în care Comisia a refuzat avizarea construcției sale.
tehnice depuse la Primăria S pentru lucrările avizate de către Ministerul Culturii dovedesc faptul că două din aceste construcții sunt similare cu proiectul său,în speță:
- imobilul din Str. - -. 2, proprietar, avizat în 1998 la doar câteva luni după introducerea interdicției, imobilul din Str. - -. 1, proprietar, avizat în mai 2003, cu 6 luni înainte de solicitarea sa.
Mai mult decât atât, recomandarea membrilor Comisiei, de a trimite documentația spre avizare la Comisia Naționala a Monumentelor Istorice dovedește lezarea intereselor sale legale prin dezinformare și tergiversare deliberată, deoarece eliberarea avizului necesar construcției sale nu intră în atribuțiile Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, Comisia avizând numai lucrările asupra imobilelor situate în zone de protecție pentru care nu exista regulamente de construcție avizate, conform Art.33 alin.1. k din Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice, citez:
" Comisia Națională a Monumentelor Istorice are următoarele atribuții:
. k) propune avizul pentru intervenții asupra imobilelor situate în zonele de protecție a monumentelor istorice și în
zonele construite protejate, pentru care nu există regulamente de construcție avizate "
În cazul cetății medievale S existând un regulament de construcție avizat de către Ministerul Culturii încă din 1998, în speță Planul de urbanism Zonal Centru Istoric S, susținut de Ministerul Culturii prin avizul nr. 572/M/27.05. 1998 chiar dacă ar fi trimis documentația acestei Comisii spre avizare, cum în mod greșit a recomandat Comisia Zonală, pentru considerentul arătat nu putea primi avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice pentru proiectul său.
Pe lângă a acestea, în cazul trimiterii documentației Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, în conformitate cu prevederile art. 33 alin 2 din Legea nr.422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice, documentația ar fi fost trimisă în apoi Comisiei Zonale a Monumentelor istorice, citez:
Art. 33 alin. 2 " Atribuțiile Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, menționate la alin.1. d ), g ) j) și k), pot fi delegate comisiilor regionale ale monumenteloristorice, în condițiile stabilite de Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.
Atribuțiile Comisiei Regionale a Monumentelor Istorice sunt definite clar în Legea 422 / 2001, art. 34 alin. 5. f din această lege stipulând, citez:
" Comisiile zonale ale monumentelor istorice au următoarele atribuții:. f propun avizarea planurilor urbanistice de detaliu și a proiectelor de execuție în zonele de protecție a monumentelor istorice din grupa A, și în zonele protejate cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care există reglementări avizate de Ministerul Culturii și Cultelor, "
- al doilea motiv: - n lipsa avizului Ministerului Culturii și în consecință a autorizației de construire, în cursul anului 2005 început construirea locuinței pe terenul situat în Str. - - -. 6,
Pentru executarea de lucrări de construcții fără autorizație prin adresa -. 682/07.09.2005 (anexată în copie) Direcția Județeană Pentru Cultură Aas esizat Primăria S, care în urma sesizării a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria S. În urma cercetărilor, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală și plata unei amenzi, cum dovedește Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, anexată în copie.
Nemulțumita de soluția procurorului, Direcția Județeană de Cultură a depus plângere, cazul fiind judecat pe fond la Judecătoria În urma soluției instanței de fond, de respingere a plângerii ca nefondată și menținere a rezoluției dată de procuror, Direcția Județeană pentru Cultură a declarat recurs.
Tribunalul Alba prin judecarea recursului a respins plângerea Direcției Județene de Cultură și a menținut ordonanța dată de procuror, așa cum dovedește hotărârea definitivă și irevocabilă anexată în copie.
În această situație, susținerile Direcției Județene de Cultură făcute prin concluziile scrise depuse la data de 2.11.2007, și reținute de către instanță in cuprinsul motivării Sentinței Civile nr. 1328/CA/2007 ( citez din fila 2 Sentinței): "că reclamantul își invocă propria culpă de a executa lucrarea fără autorizație, solicitând legalizarea unui abuz, ceea ce este inadmisibil" nu corespund realității, deoarece Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și Hotărârea definitivă și irevocabilă a Tribunalului Alba (anexate în copie) dovedesc că pentru executarea de lucrări de construcții fără autorizație a fost cercetat penal și pedepsit, iar solicitarea înaintată Tribunalului Albaa fost făcută pentru a obține avizul necesar finalizării construcției edificate, nicidecum pentru legalizarea abuzului de a construi fără autorizație, cum în mod greșit și contrar realității a susținut Direcția Județeană Pentru Cultura A.
Documentele sus amintite dovedesc și că Direcția Județeană de Cultură Aac unoscut faptul că a fost cercetat penal și pedepsit iar Judecătoria S și Tribunalul Alba au menținut soluția dată de procuror pentru executarea de lucrări de construcții fără autorizație, Direcția Județeană pentru Cultură fiind parte în procesele din instanță.
Susținerile mincinoase făcute de Direcția Județeană Pentru Cultură A că a solicitat instanței legalizarea unui abuz, au fost făcute pentru inducerea în eroare a instanței, nu pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar în consecință se solicită Curții de APEL ALBA IULIA ca prin cercetarea materialului probator să constate acest fapt, i să caseze Sentința Civila nr. 1328/CA/2007 pronunțata de Tribunalul Alba, sentința motivată în esență tocmai prin reținerea de către instanță a acestor susțineri mincinoase.
- al treilea motiv: - după încheierea cercetării penale și a proceselor legate de plângerea depusa de către Direcția Județeană pentru Cultură împotriva rezoluției procurorului, a reluat demersurile pentru obținerea avizului necesar eliberării autorizației de construire, fără care nu se poate finaliza construcția edificată și nu se poate întabula locuința necesară familiei.
Astfel, în 2006 înaintat o nouă solicitare, la care Direcția Județeană pentru Cultură a răspuns prin adresa nr.102 din 20.02.2008, refuzând încă odată sub motivul că la data depunerii proiectului casa se află într-un stadiu avansat de finalizare, iar Comisia Regională a Monumentelor Istorice nu avizează retroactiv proiectele depuse (dosar fila 29).
Acest refuz este nejustificat, deoarece Comisia Zonală a Monumentelor istorice cunoștea proiectul de construcție încă din anul 2003, când a solicitat avizul înainte de edificarea construcției, iar pe de altă parte, așa cum dovedește adresa nr. 441/07.08.2006 emisă de către inspectoratul de Stat în Construcții (anexată în copie ) pentru lucrările de construcții efectuate la imobilul situat în S,-, a fost emis aviz retroactiv.
- al patrulea motiv: - datorită nevoilor familiei de a locui în condiții corespunzătoare, în anul 2007 reluat demersurile pentru obținerea avizului necesar eliberării autorizației de construire, depunând încă odată cerere pentru acordarea avizului la Direcția Județeană pentru Cultură A.
Prin adresa nr. 255/09.05.2007 (dosar fila 3) Direcția Județeană pentru Cultură a respins și această solicitare, sub motivul că imobilul a fost deja construit fără avizul Ministerului Culturii și Cultelor și fără autorizație de construire.
Acest refuz este nejustificat, deoarece încă înainte de construcția locuinței, în anul 2003, solicitat avizul necesar deci nu este vorba de o primă solicitare a avizului, și chiar dacă imobilul a fost edificat fără avizul Ministerului Culturii și fără autorizație de construire, lucrările nu sunt finalizate, fiind oprite din dispoziția Inspectoratului Județean de Construcții la faza roșu, iar fără eliberarea autorizației nu se poate finaliza și întabula construcția, ceea ce aduce atingere dreptului de proprietate garantat în Constituție.
Cum s-a arătat anterior, Direcția Județeană Pentru Cultură Aae liberat retroactiv aviz pentru lucrări de construcție efectuate în zona de protecție, iar refuzul de eliberare a avizului la solicitarea făcută în anul 2003, înaintea edificării construcției a fost nejustificat, în condițiile în care pentru o construcție similară situată în vecinătatea proprietății sale, Comisia Regională a Monumentelor Istorice a acordat avizul favorabil, imobilul în speță fiind edificat de către proprietarul, în-, lucrarea fiind avizată la data de 14.04.2003, cum dovedește lista avizelor cuprinsă în adresa -. 83/06.03.2007 emisă de către Direcția Județeană de Cultură A.
Pe lângă acestea, de la aprobarea Planului de Urbanism Zonal Centru Istoric S până în prezent, în zona de protecție a cetății medievale S s-au executat peste 80 de lucrări de construcții, lucrări pentru care Ministerul Culturii a emis avizele favorabile iar Primăria Sae liberat autorizații de construcții, așa cum o dovedesc listele cu avize și autorizații comunicate de aceste autorități și depuse la dosar.
Lucrările de construcții în zona de protecție a zidului cetății au continuat și în decursul anului 2007, unii dintre proprietari lucrând chiar și fără avizul Ministerului Culturii și fără autorizații de construire, cum dovedesc adresele -. 538 din 16.08.2007 și -. 945 /13.11 2007 emise de Direcția Județeană de Cultură A, și adresele -. 51 i /13.07 2007, 29745 / 07.11.2007, -. 35267 și -. 33798 / 27.11.2007 emise de Primăria S (depuse la dosar)
Intimata pârâtă A nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul recurs nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai în baza unei autorizații de construire, iar potrivit art. 2 alin. 2 din aceiași lege, autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii. Prin Certificatul de urbanism nr. 126/14.04.2005 s-a menționat, conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 scopul emiterii acestuia, arătându-se că scopul declarat a fost acela de - construire locuință - (fila 15). La rubrica avizelor necesare s-a menționat și avizul Ministerului Culturii și Cultelor. Prin urmare, în vederea eliberării autorizației de construire reclamantul trebuia să obțină avizul acestui Minister. Deși reclamantul nu a obținut acest aviz și nici autorizația de construire, el a început edificarea construcției. Susținerea reclamantului că din anul 2005 încercat de mai multe ori să obțină acest aviz de la este nedovedită în cauză, în toate răspunsurile date ca urmare a cererii formulate de reclamant, și A i-au prezentat acestuia motivele pentru care cererea sa nu poate fi soluționată favorabil (filele 3 și 29).
În mod corect a stabilit instanța de fond că nu ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, definit de art. 2 alin. 1. i din Legea nr. 554/2004, respectiv o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Avizul Ministerului Culturii și Cultelor reprezintă un act prealabil eliberării autorizației de construcție și obținerea avizului presupune executarea unor determinări de ordin fizic prin săpături executate manual pentru descoperirea și conservarea unor vestigii arheologice. Astfel, în urma emiterii Certificatului de urbanism nr. 126/2005 reclamantul trebuia să facă demersuri pentru obținerea avizului. Din înscrisul de la fila 16 rezultă că reclamantul a solicitat, în prealabil avizarea favorabilă a proiectului casă de locuit, la data de 21.1.2003, iar prin răspunsul de la fila 17, pârâta A i-a răspuns că proiectul a fost discutat în ședința Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, iar membrii comisiei au sugerat trimiterea documentației la Comisia Națională a Monumentelor Istorice de pe lângă. Reclamantul critică acest răspuns, arătând că avizul necesar construcției sale nu intră în atribuțiile Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, însă critica sa este nefondată, deoarece prin HCL nr.78/2001 s-a aprobat completarea Planului Urbanistic Zonal, în sensul că "nu se acceptă realizarea de construcții noi în această zonă, decât cu avizele legale cerute conform legii, inclusiv al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (fila 20). Pe de altă parte, prin cererea din 2003 (fila 16) reclamantul a solicitat avizarea proiectului casă de locuit și nicidecum avizul prevăzut în Certificatul de urbanism din 14.04.2005, pentru a obține autorizația de construire.
Din actele aflate la dosar rezultă că următorul demers a fost făcut de reclamant abia în luna februarie 2006, când a depus proiectul la, iar prin adresa nr. 102/20.02.2006 (fila 29) i s-a comunicat faptul că proiectul este incomplet și că pe teren există construită o casă care are subsol, parter și mansardă într-un stadiu avansat de finalizare, iar nu avizează retroactiv proiectele depuse.
În fine, reclamantul revine cu adresă la A la data de 12.04.2007 prin care solicită avizul în vederea proiectului casă de locuit, însă prin răspunsul nr. 255/9.05.2007 i se comunică faptul că nu este posibilă acordarea avizului, întrucât nu a fost respectată procedura legală.
Acest răspuns constituie într-adevăr un refuz, însă acesta este întemeiat, arătându-se că pentru obiectivele monumente istorice precum și cele aflate în zonele de protecție ale monumentelor istorice, avizul se acordă numai după susținerea proiectului în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice și la propunerea acesteia (fila 3).
Așadar, este de subliniat faptul că reclamantul nu a obținut avizele necesare întrucât, fie nu a depus documentația completă (fila 29), fie nu a respectat procedura legală (fila 3), așadar refuzul este justificat și motivat.
Reclamantul mai susține că de la instituirea interdicției definitive de construire în zona de protecție în 1998 până în martie 2007, Ministerul Culturii a emis un număr de 29 avize pentru lucrări de construcții, astfel că a încercat să învedereze instanței de recurs că doar lui i s-a refuzat emiterea avizelor necesare. Or, acest lucru este nereal și nu are nici o legătură cu cauza atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada că a depus la un proiect complet, ba dimpotrivă a depus la 3.02.2006 documentație fotografică care nu mai corespunde situației reale din teren, casa aflându-se într-un stadiu avansat de finalizare (fila 29). De altfel, criticarea acestui răspuns este tardivă la această dată, reclamantul având posibilitatea or să depună proiectul completat, or să atace acest răspuns în instanță, dacă era nemulțumit de conținutul său, întrucât la acest moment el apare, după cum s-a arătat, ca refuz justificat și motivat.
În legătură cu cercetarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 alin. 1. a din Legea nr. 50/1991, se susține că soluția de scoatere de sub urmărire penală a rămas definitivă, fiind respinsă plângerea făcută în instanță. Analizând sentința penală nr. 215/2006 a Judecătoriei S și decizia penală nr. 630/2006 a Tribunalului Alba, se constată că susținerea reclamantului este reală, însă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală nu pentru că fapta nu există sau nu fost săvârșită de învinuit, ci pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ. Așadar, s-a reținut că reclamantul se face vinovat de săvârșirea faptei de a construi fără a deține autorizație de construire, însă fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pe de altă parte, referirile reclamantului la o serie de avize eliberate de A în favoarea altor cetățeni nu are relevanță în cauză, întrucât aceste avize nu formează obiectul litigiului, nici reclamantul și nici instanța neputând cunoaște ce documentație a fost depusă în vederea eliberării fiecărui aviz în parte și nici dacă beneficiarii acelor avize au urmat procedura legală sau nu.
Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea constată că prin acțiunea formulată reclamantul își invocă practic propria culpă, ceea ce este inadmisibil și ar echivala cu consfințirea unui abuz de drept, așa cum corect a reținut și instanța de fond, împrejurare față de care în baza art. 3121(1) Cod pr. civilă va respinge prezentul recurs ca nefondat, întrucât nu există motive de casare ori de modificare a sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1328/CA/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./13.05.2008
Jud. fond,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan, Ștefan Făt
