Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 352/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 352/CA/2008
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.81/CA/16 10 2007 pronunțată în Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamantul recurent, lipsă fiind reclamantul și pârâta DGFP
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Mandatarul reclamantului depune la dosar traducerea actului în lb.ă, act care se mai află depus la dosar.
Din partea pârâtei DGFP S s-a depus la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunică cu mandatarul reclamantului, solicitând și judecarea în lipsă.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând: admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate ca nelegală și netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii reclamantului. Fără cheltuieli de judecată.
Greșit a reținut instanța de fond că în perioada 01.01.2002-30.11.2003 contestatorul a lucrat în România, când din actele depuse la dosar rezultă că acesta presta muncă în străinătate, așa cum rezultă din actele emise de autoritatea financiară ă.
Instanța de fond a făcut un calcul incorect în ce privește impozitarea. Adresa Inspectoratului de Frontieră A rezultă că în perioada 2002 reclamantul a lucrat în România un număr de 176 de zile, și a mai fost în România în concediu de odihnă încă o perioadă de 2 săptămâni, care nu trebuiau luate în calcul la impozitare.
În anul 2003 a lucrat în România un număr de 153 de zile și a mai fost în concediu de odihnă 2 săptămâni.
În prezent reclamantul a făcut demersuri la autoritatea financiară ă pentru a-și rezolva problema impozitării.
CURTEA DE APEL
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar nr- la data de 5.04.2002, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S anularea obligațiilor fiscale stabilite prin actele contestate, Decizia nr.10/2007 a DGFP S, decizia de imputare nr.-/2006 și raportul fiscal de inspecție nr.-/2006 în sumă totală de 178.943 lei, din care 85.669 lei impozit pe venituri salariale, 78.714 lei dobânzi și 14.560 lei.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că este cetățean, iar șederea în România a fost scurtă, doar 183 zile în anul calendaristic vizat, toate celelalte ieșiri nu puteau fi luate în calcul, întrucât nu sunt dovezi că a lucrat în România.
Tribunalul Sibiu - Secția comercială de contencios administrativ prin sentința civilă nr.81/CA/16 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr- a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut că organul de control fiscal - S, a efectuat la data de 4 decembrie 2006 o verificare cu privire la calcularea și virarea impozitului datorat Statului Român, în conformitate cu disp.art.60 din Legea nr.571/2003 de către reclamant, cetățean, cu domiciliul în ia.
Verificarea a avut la bază comunicarea autorității fiscale competente din ia cu referire la reclamant, angajat al firmei e KG, care nu a realizat venituri de natură salarială pentru activitatea desfășurată la SC" "SRL, cu sediul în localitatea viilor, jud.S, venituri ce nu au fost impozitate în ia.
Deficiențele constatate în urma inspecției au fost consemnate în raportul de inspecție fiscală nr.-/2006, cu propunerea de impunere pentru suma de 85.669 lei diferență suplimentară la impozitul pe veniturile de natură salarială, reprezentând plăți anticipate în contul impozitului pe venit din anii 2002 și 2003, dobânzi și majorări aferente în sumă de 78.714 lei și penalități de întârziere de 14.560 lei, conform OG nr.7/2001, Legea nr.571/2003, OG nr.92/2003 și s-a emis Decizia de impunere nr.-/2006.
Contestația formulată de reclamant împotriva actului fiscal de mai sus a fost respinsă prin Decizia nr.10/9.03.2007 a
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a calculat zilele lucrate în România și că acestea sunt sub baremul de 183 stabilite de art.113 din Codul fiscal, așa încât nefiind îndeplinită această condiție, nu putea fi obligat la plata impozitului de organele fiscale române și, că a plătit impozitul prin reținere din drepturile salariale pe anii 2002, 2003, de organele fiscale
Recursul nu a fost motivat în drept.
Se constată că în baza art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.
Din examinarea actelor dosarului, a probelor administrate și a motivelor invocate, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat pentru următoarele considerente ce se vor arăta:
În perioada 01.01.2002-31.12.2003 reclamantul, cetățean, cu domiciliul în ia, angajat al societății . KG 42, 57392 a lucrat în numele angajatorului în România la SC" "SRL, fiind retribuit de angajatorul din ia.
Biroul federal Central de Finanțe din ia prin adresa nr.St.1604.2-S1 323 -12/04 din data de 01.08.2006, în baza 26 "Schimb de informații" din Convenția de evitare a dublei impuneri, încheiată între ia și România, a solicitat impozitarea veniturilor de natură salarială obținute de reclamant în anul 2002, în sumă de 22.040 Euro și 40.565 Euro în anul 2003, pentru perioada lucrată în România pentru angajatul său, respectiv: 206 zile în anul 2002 și 218 zile în anul 2003.
Din prevederile art.15 subparagraful 2 din Convenția de evitare a dublei impuneri, rezultă că dreptul de impozitare revine statului unde se realizează venitul, iar zilele lucrate anual depășesc 183.
Cele reținute mai sus dovedesc că reclamantul, salariat al firmei e, cetățean, și-a desfășurat activitatea în România în numele angajatorului în anii 2002-2003, iar veniturile obținute în această perioadă nu au fost impozitate în ia.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, se constată că nu sunt incidente prevederile art.304 și 3041Cod pr.civilă, așa încât în temeiul art.312 alin.1 din același cod, se va respinge ca nefondat recursul de față.
Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.81/CA/16 10 2007 pronunțată în Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.I:/2 ex./09.05.2008
Jud.fond,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan, Ștefan Făt
