Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 350/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 350/CA/2008
Ședința publică din 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1356/CA/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul recurent asistat de av., care se prezintă și pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind reclamanta recurentă, precum și pârâții intimați MUNICIPIUL A PRIN PRIMAR, SC SRL și SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea pârâtei intimate SC SRL s-a depus la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunică cu mandatarul reclamanților recurenți.
Mandatarul reclamanților recurenți depune la dosar actul medical justificativ al absenței sale de la termenul de judecată din 05.03.2008 (respectiv copia adeverinței medicale nr. P 105 din 05.03.2008.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamanților susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând: admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamanților și ca o consecință, anularea autorizației de construire nr. 102/04.04.2005 eliberată de pârâtul Primarul municipiului A I și obligarea Primarului să elibereze autorizație de demolare a mansardei spațiului comercial și a locuințelor de serviciu situate în A I, B-dul -, în vecinătatea blocului 22. Arată că mansarda construită afectează luminozitatea apartamentului reclamanților, fiind construită fără a se cere acordul locatarilor din blocul nr. 22, fără a dispune de avizele necesare de mediu, de sănătate publică și de acordul Comisiei pentru acorduri unice, așa cum prevede Ordinul Ministerului Transporturilor nr.1430/2005. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL AIp rin PRIMAR și SC" "SRL:
- anularea Autorizației de Construire nr.102/04.04.2005 eliberată de primarul municipiului AIi ntimatei SC" "SRL;
- obligarea Primarului municipiului A I să elibereze autorizație de demolare a mansardei sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că a fost efectuată construcția la o distanță de 2 ml de locul unde locuiesc, fără acordul locatarilor din blocul 22 de pe B-dul -.
De asemenea, au arătat că după mansardarea clădirii le-a fost obturată vederea din sufragerie, respectiv a scăzut luminozitatea naturală către B-dul -.
S-a mai afirmat că mansardarea clădirii s-a realizat cu încălcarea normelor de igienă privind mediul de viață al populației și, în mod nelegal nu i-au fost solicitate intimatei beneficiare prin certificatul de urbanism, obținerea vizelor privind protecția mediului și sănătatea populației.
În drept s-au invocat prevederile art. 12 din Legea nr. 50/1991, art. 1072, 1082 Cod civil, art.1, 18 și următ. din Legea nr.554/2004.
Prin precizările de acțiune de la filele 28-29 și 107-108, reclamanții au indicat în calitate de pârâți, pe lângă SC" "SRL, pe PRIMARUL MUNICIPIULUI A I, în calitate de emitent al autorizației de construire și pe SC" "SRL, actual proprietar al construcției.
Prin întâmpinarea de la filele 30-32 intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI AIa solicitat respingerea acțiunii deoarece autorizație de construire a fost emisă legal, lucrările de mansardare a construcției existente neimpunând avizele, respectiv acordurile invocate de petenți.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, s-a arătat că reclamanții nu au făcut demersurile prealabile pentru obținerea autorizației de demolare.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 50/1991.
Și pârâta SC" "SRL a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, întrucât nu mai este proprietara imobilului ce face obiectul autorizației de construire.
Pe fond, această pârâtă a arătat că spațiul mansardat având destinația de locuință de serviciu, nu era necesar acordul vecinilor direcți, iar acoperișul mansardei fiind la același nivel cu apartamentul petenților, le este asigurată acestora însorirea cel puțin 4 ore pe zi.
În drept s-au invocat art. 115 și următ. Cod pr. civilă.
Pârâta SC" "SRL nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1356/2007 Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC" "SRL și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanții și.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Albaa reținut că, în baza Acordului Unic nr. 83/30.03.2005 și a documentației tehnice depuse la dosar, a fost emisă de PRIMARUL MUNICIPIULUI AIA utorizația de construire nr. 102/4.04.2005, în vederea executării lucrărilor de mansardare a spațiului comercial existent în A I, B-dul -. În măsura în care destinația mansardei construite la clădirea existentă este locuință de serviciu, Tribunalul a apreciat ca nefondate susținerile reclamanților privind obligativitatea acordului vecinilor din blocul nr. 22, nefiind îndeplinite condițiile art. 2.5.6 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991, în forma în vigoare la data emiterii autorizației.
În ceea ce privește respectarea normelor de igienă referitoare la zonele de locuit, reglementate de Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 536/1997, raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul nu a confirmat afirmațiile petenților privind încălcarea lor prin efectuarea lucrărilor de mansardare.
Astfel, conform acestei probe tehnice, pereții și ferestrele situate pe fațada de vest () spre mansardă, respectiv încăperile dormitor 1, baie, sufragerie și bucătărie, sunt însorite, având o luminozitate directă de la razele solare între orele 1415-1820, cca 4 ore în perioada de observație.
De asemenea, s-a concluzionat de către expert că după ora 1820, fațada de la etajul IV al blocului 22, în zona unde este situat apartamentul petenților, intră în umbra blocului turn nr. 20 ( etaje), situat pe direcția de orientare vestică față de blocul 22, nefiind afectată însorirea și luminozitatea directă de către mansarda în litigiu (filele 129-130).
Raportat la aceste considerente și având în vedere că la solstiții, la trecerea meridianului, soarele are o înclinație minimă-maximă la poli, influențând doar durata maximă dintre zi și noapte, fără a modifica considerabil deplasarea zilnică pe bolta cerească, de la est la vest, instanța reținând că sunt respectate dispozițiile art.2, Teza I din Anexa 1 la Ordinul nr.536/1997.
De asemenea, întrucât mansarda clădirii învecinate nu determină umbrirea apartamentului părților, raportat la orientarea clădirii față de poziția soarelui în diferite ore ale zilei și s-a autorizat doar o lucrare suplimentară la o clădire existentă, instanța a apreciat că nesituarea acesteia la o distanță de cel puțin înălțimea blocului nr. 22, nu poate fi reținută ca justificând nelegalitatea actului administrativ.
În măsura în care reclamanții au vizibilitate spre B-dul - de la camerele dinspre nord, respectiv dormitoare, împrejurarea că vizibilitatea spre acest obiectiv ar fi afectată în ceea ce privește sufrageria, spre deosebire de restul panoramei ce a rămas neschimbată, nu este de natură a justifica un prejudiciu care să atragă consecința anulării autorizației contestate.
Întrucât intimata SC " " SRL este beneficiara autorizației de construire ce face obiectul prezentului litigiu, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Apreciind că la emiterea autorizației de construire s-au avut în vedere toate avizele și acordurile impuse de natura lucrărilor suplimentare executate la construcția existență, iar motivele invocate de reclamanți nu subzistă, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și raportat la considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect anularea acestuia act.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții și, care au solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invocând în drept art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod pr. civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a Legii nr. 50/1991, a Ordinului nr. 536/1997 și a Legii nr. 114/1996. Autorizația nr. 102/2005 a fost dată în lipsa avizului de mediu și a avizului de sănătate publică, precum și în lipsa acordului Comisiei pentru acorduri unice, potrivit Ordinului nr.1430/2005 al Ministerului Transporturilor, Lucrărilor Publice și Locuinței și în lipsa acordului vecinilor blocului nr.22.
Autorizația de construire nr. 102/2005 a fost dată de încălcarea art. 2 din Ordinul nr. 536/1997, potrivit căruia amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minim 1 și ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc. Această normă a fost încălcată în sensul că imobilul în litigiu este edificat la o distanță de doar 1,70 ml față de blocul de locuințe nr. 22.
Înainte de mansardare reclamanții aveau luminozitate în apartament și o vizibilitate mare, însă după mansardare le-a fost obturată vederea din camera principală, scăzând luminozitatea naturală la J și nemaiavând vizibilitate spre bulevardul Transilvania.
În ceea ce privesc probele administrate se arată că instanța a absolutizat raportul de expertiză efectuat de expertul, observațiile acestuia fiind valabile pentru perioada de vară când soarele are o traiectorie la cea mai înaltă poziție față de pământ.
În ceea ce privește acordul vecinilor acesta era necesar conform art. 64 din Legea nr. 114/1996, art. 9 din HG nr. 1275/2000, art. 18 din HG nr. 400/2003, precum și Anexei 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991. De asemenea erau necesare avizele pentru protecția mediului și pentru sănătatea populației.
Pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI AIa depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât pentru efectuarea lucrărilor de mansardare a construcției existente nu erau necesare avizele și acordurile la care fac referire reclamanții. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere se arată că, autorizația de demolare se emite în baza unei documentații întocmită de solicitant, or o astfel de cerere nu există.
Pârâta SC" "SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât mansarda este autorizată conform prevederilor legale, iar eventualul prejudiciu adus confortului locuinței este o pură speculație atâta timp cât acoperișul se află la același nivel cu apartamentul reclamanților, asigurând însorirea cel puțin 4 ore pe zi, iar distanțele dintre construcții sunt cele prevăzute de lege.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul recurs este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenții invocă faptul că autorizația a cărei anulare o solicită a fost emisă în lipsa avizului de mediu, a avizului de sănătate publică, în lipsa acordului comisiei pentru acorduri și în lipsa acordului vecinilor din blocul nr. 22.
Curtea constată că aceste avize și acorduri nu erau necesare pentru motivele care se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 16 din Ordinul nr. 1430/2005 al Ministerului Transporturilor, Lucrărilor Publice și Locuinței prin care s-au aprobat Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1991, documentația care se depune în vederea emiterii autorizației de construire este considerată completă dacă, pe lângă cererea pentru emiterea autorizației se prezintă următoarele documente:
a) certificatul de urbanism
b) actul doveditor al titlului asupra imobilului care să îi confere solicitantului dreptul de execuție a lucrărilor de construcții
c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire
d) avizele și acordurile cerute prin Certificatul de urbanism.
Așadar, pentru emiterea autorizației nu se pot impune alte avize și acorduri decât cele arătate expres în certificatul de urbanism, act care, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, este actul de informare prin care autoritățile . fac cunoscute solicitantului regimul juridic, economic, tehnic al terenurilor și construcțiilor și .stabilesc lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării. De asemenea, potrivit art. 31 alin. 5 din Ordinul nr. 1430/2005, lista avizelor și acordurilor strict necesare autorizării executării lucrărilor se stabilește de emitentul Certificatului de urbanism, împreună cu reprezentanții serviciilor deconcentrate ale administrației publice.
Analizând certificatul de urbanism nr. 7/14.01.2005 (fila 68) se constată că avizul de mediu și cel de sănătate publică nu au fost solicitate de către Primăria A I, iar recurenții nu au competența legală de a impune dânșii ce avize sunt necesare pentru executarea unei lucrări.
De asemenea, potrivit Anexei nr. 2 la Normele metodologice ale Legii nr. 50/1991, Lista A, acordul de mediu se emite de Inspectoratul Teritorial d e Protecția Mediului pentru lucrări cu impact asupra mediului, prevăzute în Anexa II la Legea protecției mediului nr. 137/1995, iar avizul sanitar se emite în cazul obiectivelor cu impact asupra sănătății publice, ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește acordul vecinilor, acesta este cerut în formă autentică, potrivit art. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 și art. 4 din Anexa 2 la Normele Metodologice, Lista B, în următoarele cazuri:
- în cazul construcțiilor noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate, numai dacă lucrările noi impun luarea unor măsuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente;
- în cazul amplasării de construcții noi cu alte funcțiuni decât cele ale clădirilor învecinate și dacă prin natura activităților adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel;
- pentru lucrări care au ca scop schimbarea destinației de locuință a clădirilor, precum și a spațiilor cu altă destinație din aceeași clădire, dacă prin natura activităților se produce poluare de orice fel.
Analizând situațiile de mai sus se constată că toate cele trei sunt străine situației din speță în măsura în care destinația mansardei construite la clădirea existentă este locuință de serviciu, având deci aceeași destinație cu imobilul proprietatea reclamanților, așa cum corect a constatat și instanța de fond și nu poate fi vorba de producerea de zgomote care să perturbe liniștea locatarilor.
În ceea ce privește respectarea normelor de igienă referitoare la zonele de locuit reglementate în Anexa 1 la Ordinul nr. 536/1997, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a acestor dispoziții legale și a probelor aflate la dosar. Astfel, s-au reținut concluziile raportului de expertiză întocmit de expert, potrivit cărora pereții și ferestrele situate pe fațada spre mansardă sunt însorite, având o luminozitate directă de la razele de cca 4 ore în perioada de observație, iar după ora 18, zona unde este situat apartamentul reclamanților intră în umbra blocului turn nr. 20, situat pe direcția de orientare vestică față de blocul nr. 22, nefiind afectată însorirea și luminozitatea directă de mansarda în litigiu. De asemenea, nesituarea clădirii la o distanță de cel puțin înălțimea blocului nr. 22 nu poate fi reținută și analizată în acest dosar, întrucât ceea ce se analizează este doar o lucrare suplimentară de mansardare a unei clădiri existente.
Așadar, este nefondată susținerea recurenților că pârâta trebuia să ridice construcția la o distanță de blocul nr. 22 de cel puțin 30 ml. Construcția a cărei edificare s-a autorizat este de fapt o mansardare a unui spațiu deja existent, astfel că, nu putea fi construit decât asupra acestuia.
Recurenții invocă faptul că pârâta a executat construcția și cu încălcarea regulamentului local de urbanism privind asigurarea normelor de însorire și de prevenire a incendiilor, însă aceste susțineri nu pot fi analizate de instanță întrucât nu se specifică expres care anume norme au fost încălcate și nici nu se face nici o dovadă a încălcării lor. Pe de altă parte, încălcarea procentului de ocupare a terenului (spațiul al blocului 22 fiind făcut cadou pârâtei de către Consiliul Local A I) nu au nici o relevanță în prezentul dosar, unde se analizează doar legalitatea autorizării mansardei unei locuințe deja existente.
În ceea ce privește audierea martorilor, susținerea petenților în sensul că instanța nu a încuviințat și audierea martorului este eronată, întrucât acest martor a fost încuviințat de instanță, dar reclamanții au arătat că nu mai insistă la audierea acestuia (încheierea de ședință din 6.11.2007-148 bis).
Recurenții mai invocă încălcarea art. 64 din Legea nr. 114/1996, însă acest articol nu este aplicabil în speță întrucât el nu se referă la acordul vecinilor, ci la acordul proprietarului sau al asociației de proprietari în cazul schimbării destinației locuințelor și a spațiilor cu altă destinație situate în clădiri colective. De asemenea, se invocă art. 9 din HG nr. 1275/2000, însă acesta nu are nici o legătură cu speța, el referindu-se la listele cuprinzând construcțiile de locuințe care urmează să se realizeze din fondurile aflate în conturile deschise la Trezoreria Statului. În ceea ce privește art. 18 din HG nr. 400/2003, acesta se referă la Adunarea generală a asociației de proprietari, neavând legătură cu speța, iar în prezent această Hotărâre de Guvern este abrogată.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea constată că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu aplicarea și interpretarea corectă a legii și a probelor aflate la dosar și nu există nici un motiv de casare sau de modificare dintre cele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civilă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1356/CA/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 Martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./12.05.2008
Jud. fond M,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan, Ștefan Făt
