Obligația de a face. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 398/CA
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,-, bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 552/7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC, cu sediul în T,-, -.B,.4, județul T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 49/2008 depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra recursului formulat de pârâtă care este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Asupra întâmpinării depusă la dosar de intimata reclamantă, un exemplar fiind comunicat recurentei la data de 07.07.2008.
Pentru intimata reclamantă av. arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata reclamantă av. solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform apărărilor din întâmpinarea depusă la dosar.
Recurenta a criticat pe de o parte soluția instanței de fond în ce privește respingerea excepției inadmisibilității, motivând în esență că reclamanta avea calea contestației la executare împotriva somației emisă conform Codului d e procedură fiscală, iar pe de altă parte, sentința este criticată sub aspectul că reclamanta nu putea avea beneficiul dispozițiilor art. 60 alin.8 din OG nr. 43/1997 deoarece suma plătită în termenul legal a fost virată în alt cont din culpa reclamantei.
Arată că motivele invocate de recurentă nu țin cont de obiectul acțiunii promovate, plângerea s-a referit la refuzul Administrației Financiare a Municipiului T, refuz exprimat prin adresa nr. 11728/21.11.2007, privind efectuarea unei operațiuni administrative, radierea din evidențele sale a sumei de 2.500 lei reprezentând venituri din amenzi de încasat. Arată că acțiunea nu a avut ca obiect contestarea vreunui act de executare emis de pârâtă, așa cum a arătat și probat că o eventuală contestație nu ar fi condus la radierea din evidențele organului fiscal a sumei respective, chiar dacă s-ar întemeia pe plata a Jd in minimul amenzii în termenul legal. Cum radierea din evidențele fiscale a debitului reprezintă o operațiune administrativă distinctă și pentru ca organul fiscal să ie obligat la efectuarea acesteia este necesar și deci admisibilă, cererea în contencios administrativ având acest obiect.
Mai arată că reclamanta s-a conformat celor specifice în înștiințarea de plată atașată procesului verbal de contravenție în sensul că a achitat în contul indicat atât c/valoarea autorizației speciale de transport cât și J din minimul amenzii. Nu este culpa societății că J din cuantumul amenzii trebuia achitat în alt cont, întrucât aceasta nu a fost indicat de organul fiscal, iar după ce această sumă a fost restituită de organul fiscal societatea a plătit-o din nou în termen de două zile lucrătoare.
Față de apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr. 3016/3.12.2007 la Tribunalul Tulcea, reclamanta a solicitat ca pe calea contenciosului administrativ să se dispună obligarea T - Administrația Financiară T să radieze din evidențele sale suma de 2500 lei reprezentând venituri din amenzi.
In motivarea cererii s-a arătat că prin procesul verbal nr. - din 12 februarie 2007, încheiat de C i-a fost aplicată o amendă de 5000 lei, fiind obligată și la plata sumei de 497,92 lei reprezentând contravaloarea autorizației speciale de transport conform nr.OG 43/1997.
Procesul verbal și înștiințarea de plată i-au fost comunicare la data de 21 februarie 2007.
Conform celor specificate în înștiințarea de plată la data de 22 februarie 2007 achitat în contul - atât contravaloarea autorizației speciale de transport cât și J din minimul amenzii, conform art. 60 alin. 8 din nr.OG 43/1997, lucru ce s-a realizat prin Ordinul de încasare nr. - din 22 februarie 2007.
La data de 15.03.2007 s-a restituit în cont suma reprezentând amenda plătită conform extrasului de cont din 16 martie 2007.
Pe data de 19 martie 2007, adică în termen de 48 ore de la restituirea amenzii - 17 - 18 martie au corespuns zilelor de sâmbătă și duminică - a efectuat o nouă plată de 2500 lei.
Deoarece s-a comunicat că în evidențele Administrației Financiare a Municipiului T figura cu un debit de 2500 lei, a solicitat radierea acestuia întrucât și-a îndeplinit obligațiile, plătind atât J din minimul amenzii cât și a contravalorii autorizației speciale de transport, așa cum prevăd dispozițiile art. 60 alin. 8 din nr.OG 43/1997.
Prin adresa nr. 11728 din 21 noiembrie 2007, Administrația Financiară a Municipiului Tar efuzat radierea debitului susținând că nu și-a îndeplinit obligația de a plăti în termen legal contravaloarea amenzii, prima plată făcându-se într-un cont eronat.
Intimata a apreciat că trebuie să plătească și diferența până la concurența sumei de 5000 lei, adică încă 2500 lei.
In susținerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri, respectiv - procesul verbal de constatare a contravenției, ordinul de încasare, extrasul de cont din care rezultă restituirea amenzii, adresa nr. 676/2007 și adresa nr. 1728 din 21 noiembrie 2007.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta T, a arătat că cererea este inadmisibilă, întrucât calea de rezolvare este contestația la executare urmare comunicării somației și a titlului executoriu ce privește obligația fiscală.
Pe fond, a arătat că cererea este nefondată întrucât evidențierea obligației este certă și rezultă dintr-un titlu de creanță devenit titlu executoriu prin expirarea termenului de depunere a plângeri contravenționale.
Reclamantul poate să pună în discuție titlul constând în. nr. - din 12.02.2007 pe calea arătată, întrucât în contencios nu poate dovedi încălcarea unui drept recunoscut de lege.
Reclamantul a primit actul sancționator la 21 februarie 2007 și conform legii, nul a început să curgă la data de 22 februarie 2007, ora 0,00 și s-a sfârșit în ziua de 23.02.2007, ora 24,00.
Cum reclamanta a afirmat că a făcut plata către un alt creditor decât cel nominalizat, culpa îi aparține, astfel încât nu se poate reține că a făcut plata în 48 ore.
In susținerea întâmpinării a depus înștiințarea de poprire, certificatul de atestare fiscală.
Reclamanta a depus precizări în sensul că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, respectiv este lezată prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Același text prevede că autoritatea publică poate să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 552/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată.
A fost admisă cererea formulata de către reclamanta și s-a dispus anularea adresei nr. 1728 din 21 noiembrie 2007, emisă de către
A fost obligată pârâta să radieze din evidențele fiscale suma de 2500 lei cu care figurează înregistrată reclamanta T, reprezentând amendă datorată în baza procesului verbal de contravenție nr. - din 12 februarie 2007, întocmit de către
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității invocată de pârâtă este nefondată întrucât reclamanta și-a întemeiat cererea pe refuzul autorității administrative de a îndeplini un act ce intră în atribuțiile sale, temeiul de drept fiind art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, reclamanta a făcut dovada că a achitat amenda contravențională în termen de 48 ore dar, cu toate acestea, a fost emisă înștiințarea de plată pentru cuantumul integral al amenzii, respectiv 5000 lei.
Astfel, prin procesul verbal de contravenție nr. - din 12 februarie 2007, reclamanta a fost sancționată de C cu suma de 5000 lei și 497,92 lei contravaloare autorizație.
Procesul verbal i-a fost comunicat la 21 februarie 2007, iar reclamanta a efectuat plata în 48 ore a Jd in minimul amenzii cu ordinul de încasare - din 22 februarie 2007.
La 15 martie 2007 s-a restituit suma cu indicația că nu este corespunzător contul, iar în 48 ore, respectiv 19 martie 2007, reclamanta a efectuat o nouă plată în sumă de 2997,92 lei în contul -.
Aceasta înseamnă că reclamanta a efectuat plata cuvenită în termenul prevăzut de lege, așa încât intimata trebuia să opereze radierea din evidențele sale a diferenței solicitate de 2500 lei.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP T care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greșit tribunalul a respins excepția inadmisibilității cererii întemeiată pe dispozițiile art.8 din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care situația de fapt expusă prin cerere are rezolvare pe calea contestației la executare urmare comunicării somației și titlului executoriu ce privește o obligație fiscală,
- și în ceea ce privește fondul litigiului reclamanta nu a dovedit că actul emis de recurentă este dat cu încălcarea unui drept al său în condițiile în care culpa privind achitarea amenzii către un alt creditor decât cel nominalizat în titlul executoriu îi aparține.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă.
Reclamanta legal citată a depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă, exprimându-și poziția procesuală și prin intermediul concluziilor orale susținute de avocat.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizată de reclamantă urmare întâmpinării depuse la dosar de către recurenta DGFP T, obiectul litigiului întemeiat pe dispozițiile art.8 al.1 teza II din Legea nr. 554/2004 l-a constituit obligarea autorității publice să radieze din evidențele sale suma de 2500 lei reprezentând venituri din amenzi de încasat de la reclamantă.
Deși reclamanta nu a avut ca cerere distinctă instanța din oficiu a dispus anularea adresei nr.1728/21.11.2007 prin care i se răspundea de către DGFP T solicitării sale cu nr.676/2007 formulată urmare primirii somației de plată.
Potrivit art.8 din Legea nr. 554/2004" Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut laart. 2alin.(1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Așa cum rezultă din norma mai sus citată curtea reține că tribunalul trebuia să examineze dacă ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat din partea pârâtei de a radia debitul.
Ori, așa cum reiese din adresa nr. 1728/21.11.2007 pârâta a comunicat reclamantei motivele care au determinat-o să nu rezolve favorabil cererea fapt ce face ca refuzul său să nu fie nejustificat.
Ceea ce contestă în realitate reclamanta este debitul de 2500 lei cu care apare înregistrată în evidențele fiscale, urmare comunicării somației și titlului executoriu, nefiind vorba deci de o operațiune pur administrativă pe care să o efectueze pârâta iar refuzul acesteia să determine incidența dispozițiilor art.8 al.1 teza II din Legea nr. 554/2004. Numai după soluționarea irevocabilă de instanță a incidentelor legate de debitul de 2500 lei se putea solicita radierea, dacă pârâta nesocotea dispozițiile instanței.
Așa cum în mod corect a arătat pârâta legiuitorul a instituit o procedură specială de contestare la instanță a titlurilor executorii privind datorii fiscale, în speță Legea nr. 571/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În atare situație deși ne aflăm în prezența unor acte administrative emise de o autoritate publică în regim de putere publică - somația de plată și titlul executoriu - pentru contestarea lor și deci rezolvarea problemei dacă reclamanta datorează sau nu suma de 2500 lei s-a instituit de către legiuitor un cadru special, care derogă de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, prin care se asigură părților accesul la justiție în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Dat fiind faptul că potrivit principiului "specialul derogă de la general" partea nu are drept de alegere dintre mai multe proceduri ci este obligată de normele speciale să urmeze calea stabilită de legiuitor atunci când contestă o datorie fiscală motiv pentru care cererea sa întemeiată pe dispozițiile art.8 din Legea nr. 554/2004 era inadmisibilă cât timp ceea ce se contestă în realitate este tocmai debitul fiscal de 2500 lei cu care este înregistrată reclamanta în evidențele fiscale.
Pentru aceste considerente curtea apreciază că tribunalul a respins în mod greșit excepția invocată de pârâtă motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă se va admite recursul cu consecința modificării în tot a hotărârii tribunalului în sensul admiterii excepției și respingerii cererii reclamantei ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,-, bis, județul T, împotriva Sentinței civile nr. 552/7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC, cu sediul în T,-, -.B,.4, județul
Modifică în tot hotărârea în sensul că admite excepția inadmisibilității și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond -(red.MB)
Red.dec.jud. -
4 ex./17.10.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
